Decizia nr. 1063/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Ghețu și Ion Ghețu în Dosarul nr. 5.076/1.748/2010 al Judecătoriei Cornetu, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.990D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 155D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din București în Dosarul nr. 30.031/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din București, doamna avocat Vasilica Coroiu, lipsind partea Kamilari LLC Washington D.C., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Domnul avocat Radu Octavian Englezu, prezent în sală, a notificat faptul că a încetat contractul de asistență juridică cu partea Kamilari LLC Washington D.C.

Având în vedere identitatea de obiect a excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 155D/2011 la Dosarul nr. 3.990D/2010.

Atât reprezentantul părții prezente, cât și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 155D/2011 la Dosarul nr. 3.990D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 155D/2011, care solicită admiterea acesteia, precum și reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 27 septembrie 2010 și 29 noiembrie 2010 pronunțate în dosarele nr. 5.076/1.748/2010, respectiv nr. 30.031/301/2010, Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Ion Ghețu și Elena Ghețu, precum și de Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din București, în dosare având ca obiect soluționarea unor cereri de încuviințare a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate ce reglementează încuviințarea executării silite contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în măsura în care titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite nu este o hotărâre judecătorească. În opinia autorilor excepției, dispoziția cuprinsă în art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă referitoare la soluționarea cererii de încuviințare a executării silite fără citarea părților este de natură să-i împiedice pe debitori să aducă la cunoștința instanței neconcordanțele existente în titlul executoriu. Mai mult, susțin debitorii, împotriva acestora pot fi dispuse măsuri fără ca ei să-și poată exercita drepturile procedurale și fără respectarea principiilor care guvernează procesul civil, respectiv contradictorialitatea și publicitatea ședințelor de judecată și dreptul de a propune probe.

De asemenea, se mai susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât creditorului i se creează o situație mult mai avantajoasă. Astfel, acesta este protejat prin prisma faptului că i se refuză debitorului orice posibilitate de a fi chemat la soluționarea cererii de încuviințare a executării silite pentru a se putea apăra și pentru a putea aduce la cunoștința instanței de judecată eventualele situații care ar putea duce la respingerea cererii de încuviințare a executării silite (ca, de exemplu, situația în care a achitat debitul sau alte situații de acest tip, care ar duce la inexistența obiectului unei executări și pe care un creditor de rea-credință nu le-ar aduce la cunoștința instanței de judecată). Mai mult, debitorului i se refuză posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii de încuviințare a executării silite, chiar în cazul în care apare o eroare judiciară.

Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, punctul de vedere al părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea de încuviințare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."

Dispozițiile art. 373^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin

art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Soluția legislativă din textul criticat a fost preluată prin dispozițiile art. 373^1 alin. 2 și 5 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.[...]

Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că modificarea operată prin

Legea nr. 202/2010 , care păstrează soluția legislativă anterioară, completând-o, este de imediată aplicare, inclusiv litigiului în cauză, astfel că dispozițiile art. 373^1 alin. 2 și 5 din Codul de procedură civilă vor constitui obiectul controlului de constituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, constatând că sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Aceste prevederi nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Rațiunea pentru care legiuitorul delegat a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare.

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre și de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele menționate mai sus, Curtea mai reține că stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia încuviințarea executării silite a obligației stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și nici art. 24 din Constituție, legiuitorul acționând în virtutea competențelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, soluția legislativă criticată este justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție.

Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, nefiind îndeplinită cerința principală din ipoteza normei constituționale, adică restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Ghețu și de Ion Ghețu în Dosarul nr. 5.076/1.748/2010 al Judecătoriei Cornetu și de Societatea Comercială "Apromatco" - S.A. din București în Dosarul nr. 30.031/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.