Decizia nr. 1215/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și art. 159 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Bogdan-Viorel Rădulescu în Dosarul nr. 8.556/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.310D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.556/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și art. 159 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de contestatorul Bogdan-Viorel Rădulescu într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, fără a indica prevederi sau principii constituționale, susține că soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de contravenție ar trebui să aparțină și instanței de judecată pe raza căreia se află domiciliul contestatorului, iar probele ce urmează să fie administrate în cauză să fie propuse de contestator și nu de organul constatator.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții cu următorul cuprins: "(1) Plângerea însoțită de copia de pe procesul-verbal de constatare a contravenției se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească și să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.

(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării."

Anterior sesizării sale, prin

Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile

art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

în raport cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție. Așa fiind, în temeiul

art. 29 alin (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă.

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 159 din Codul de procedură civilă, cu următoarea redactare:

"Necompetența este de ordine publică:

1. când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești;

2. când pricina este de competența unei instanțe de alt grad;

3. când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Ulterior sesizării Curții Constituționale a intrat în vigoare

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care prin art. I pct. 22 a modificat dispozițiile art. 159 din Codul de procedură civilă, care în prezent au următorul cuprins:

"Necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;

2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Pe de altă parte, dispozițiile

art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010

prevăd că: "Dispozițiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 și 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum și ale art. 329-330^7 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor și sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu indică prevederile sau principiile constituționale înfrânte de textele de lege menționate, ceea ce contravine

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , conform căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției pentru a complini această cerință.

Autorul criticii însă, nemulțumit de soluția legislativă existentă, solicită modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementării soluționării contestației împotriva procesului-verbal de contravenție și de instanța de judecată pe raza căreia se află domiciliul contestatorului, iar probele ce urmează să fie administrate în cauză să fie propuse de contestator.

În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispozițiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și art. 159 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Bogdan-Viorel Rădulescu în Dosarul nr. 8.556/303/2010 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.