Decizia nr. 1072/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 13 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) și
art. 13 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eurografica" - S.R.L. din București, în Dosarul nr. 13.392/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.392/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) și
art. 13 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Eurografica" - S.R.L. din București, într-un dosar având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât permit instanțelor de judecată să soluționeze o cauză fără exercitarea obligației de aflare a adevărului, judecata făcându-se doar pe baza afirmațiilor și înscrisurilor depuse de creditor. De asemenea, autorul subliniază că posibilitatea soluționării cererii creditorului doar pe baza actelor și a explicațiilor date de acesta împiedică exercitarea dreptului la apărare, iar emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar și executarea acestui titlu încalcă dreptul constituțional la ocrotirea proprietății. În opinia autorului, redactarea deficitară a art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată creează posibilitatea admiterii cererii creditorului, în urma unui proces sumar, fapt care este de natură să conducă la obținerea rapidă a unui titlu executoriu, care nu se bazează pe probe concludente.
De asemenea, prin pronunțarea hotărârii în condițiile art. 10 alin. (1) din ordonanța de urgență, se aduce atingere dreptului la apărare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituție, precum și dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, nu se pot limita mijloacele de probă numai la înscrisuri. Înmânarea de îndată a ordonanței echivalează cu pronunțarea judecătorului înainte de a se administra orice probe. În același timp, procedura sumară prevăzută de ordonanță îl obligă pe debitor să devină creditor, într-o acțiune ulterioară, pe fondul cauzei, ceea ce nu face decât să tergiverseze soluționarea litigiului.
Articolul 13
alin. (1), (2) și (5) din ordonanța de urgență instituie o adevărată dictatură a creditorilor, permițându-le să comită un abuz de drept, iar prin faptul că se prevede o singură cale de atac (aceea a cererii în anulare) se creează o situație inegală între debitorul din procedura somației de plată și pârâtul din procesele comerciale de drept comun. Practic, debitorul se vede confruntat cu pericolul obținerii împotriva sa a unui titlu executoriu după o analiză sumară a raportului dedus judecății. De asemenea, prin instituirea unui termen mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun (10 zile, față de termenul de 15 zile reglementat de Codul de procedură civilă), se încalcă principiul egalității în drepturi.
Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) și
art. 13 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 118/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, cu modificările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:
- Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanță de urgență se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.";
- Art. 7 alin. (1): "Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată.";
- Art. 10 alin. (1): "În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.";
- Art. 13 alin. (1), (2) și (5): "(1) Împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. [...]
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Constituția României.
Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, prin raportare la critici similare, apreciind că sunt constituționale. Astfel, prin
Decizia nr. 965 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, și
Decizia nr. 636 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 26 iunie 2009, Curtea a constatat că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Or, potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanța de urgență criticată.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluționarea pricinilor în primă instanță, are obligația de a încerca împăcarea părților. Faptul că, potrivit
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , judecătorul citează părțile pentru explicații și lămuriri și stăruie în efectuarea plății sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunță, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanța de urgență prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanțele certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanța de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, instanța constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispozițiile
art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonanței de plată și reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 10 alin. (1) și
art. 13 alin. (1), (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eurografica" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 13.392/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.