Standard din 14 mai 2010
pentru mijloace alternative de protecție contra coroziunii tancurilor de marfă pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportă țiței
prezumat în vigoare
1. Obiectul
Prezentul standard stabilește cerințele tehnice minime aplicabile pentru mijloace de protecție împotriva coroziunii sau utilizarea de material rezistent la coroziune, altul decât stratul de protecție utilizat în tancurile de marfă pentru hidrocarburi în faza de construcție a tancurilor pentru țiței.
2. Definiții
2.1. Mijloc alternativ este un mijloc, altul decât acoperirea de protecție aplicată conform Standardului de calitate pentru acoperiri de protecție a tancurilor de marfă pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportă țiței [Rezoluția MSC.288(87)].
2.2. Oțel rezistent la coroziune este un oțel a cărui rezistență la coroziunea pe fundul și plafonul unui tanc de marfă pentru hidrocarburi (sau pe partea inferioară ori superioară internă a unui tanc) este încercată și aprobată pentru a satisface cerințele prezentului standard și, în plus, alte cerințe aplicabile materialelor de construcție a navei, rezistenței structurale și construcției navei.
2.3. Durata de viață nominală înseamnă durata în ani, pentru care mijloacele de protecție utilizate împotriva coroziunii sau materialul rezistent la coroziune este conceput.
3. Aplicații
3.1. La data întocmirii prezentului standard, oțelul rezistent la coroziune este singurul mijloc de protecție împotriva coroziunii sau de utilizare de material rezistent la coroziune, care este recunoscut ca fiind capabil să mențină integritatea structurală a navei timp de 25 ani, ca o alternativă la stratul de protecție. În cazul în care un oțel rezistent la coroziune este folosit ca mijloc alternativ, acesta trebuie să respecte cerințele Standardului de calitate privind rezistența oțelului la coroziune, astfel cum este prevăzut în anexă.
3.2. Dacă un mijloc alternativ de tip nou sau pentru care dispozițiile anexei nu se aplică este dezvoltat și recunoscut de Organizație, aceasta ar trebui să elaboreze norme speciale de calitate care să includă metode de încercare și care să facă obiectul unei noi anexe la prezentul standard, luând în considerare experiența acumulată pe teren, prin încercări alternative de prototip efectuate în conformitate cu Regula II-1/3-11.4 din SOLAS.
Anexa -----
la standard
-----------
Standardul de calitate privind rezistența oțelului la coroziune
1. Obiectul
Prezentul standard stabilește cerințele tehnice minime aplicabile oțelului rezistent la coroziune pentru tancurile de marfă pentru hidrocarburi în stadiul de construcție a petrolierelor care transportă țiței.
2. Principii generale
2.1. Capacitatea unui oțel rezistent la coroziune de a ajunge la durata lui de viață nominală depinde de tipul de oțel, aplicare și inspecție. Toate aceste aspecte contribuie la buna comportare a oțelului de a rezista la coroziune.
2.2. Dosar tehnic
2.2.1. Documentele și informațiile specificate la pct. 2.2.3 și 2.2.4 trebuie să fie incluse în dosarul tehnic. Dosarul tehnic trebuie să fie verificat de către Administrație.
2.2.2. Dosarul tehnic trebuie să fie păstrat la bord și să fie menținut pe toată durata de viață a navei.
2.2.3. Etapa de construcție de nave noi
Dosarul tehnic trebuie să includă cel puțin următoarele elemente referitoare la acest standard și va fi livrat de către șantierul naval de la faza de construcție de nave noi:
.1 copie a certificatului de aprobare de tip;
.2 date tehnice, inclusiv:
.2.1 metode de sudare și materiale de sudură aprobate; și
.2.2 metode de reparare recomandate de producător (dacă este cazul); și
.3 înregistrări privind aplicarea, inclusiv:
.3.1 spațiu și zona fiecărui compartiment în care produsul a fost efectiv aplicat; și
.3.2 produs aplicat și grosimea acestuia.
2.2.4. Serviciu de întreținere, reparare și înlocuire parțială
Operațiunile de întreținere, repararea și înlocuirea parțială trebuie să fie documentate în dosarul tehnic.
3. Standarde privind oțelul rezistent la coroziune
3.1. Standard de calitate
Acest standard se bazează pe specificațiile și cerințele care vizează garantarea unei perioade de viață nominale de 25 de ani care este considerată a fi perioada de timp de la asamblarea inițială, în care diminuarea grosimii oțelului rămâne inferioară limitei admisibile și tancurile de marfă pentru hidrocarburi rămân etanșe la apă. Durata reală de viață poate varia funcție de numeroși factori întâlniți pe perioada exploatării.
3.2. Utilizare standard
Oțelul rezistent la coroziune pentru tancurile de marfă care se utilizează în zona prevăzută la pct. 3.4 în stadiul de construcție a petrolierelor ce transportă țiței trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele prezentului standard, care ar trebui să fie luate în considerare ca un nivel minim.
3.3. Utilizări speciale
3.3.1. Prezentul standard definește criteriile care trebuie îndeplinite de oțelul rezistent la coroziune, care este folosit pentru structurile de oțel ale navei. Trebuie menționat faptul că există alte elemente independente în interiorul tancului, la care sunt aplicate măsuri care să asigure protecție împotriva coroziunii, prin alte mijloace.
3.3.2. Este recomandat să se aplice prezentul standard sau Standardul de calitate pentru acoperirile de protecție a tancurilor de marfă care transportă hidrocarburi, în limita posibilităților elementelor căilor de acces permanent prevăzute pentru inspecție în zonele indicate la pct. 3.4 care nu sunt parte integrantă a structurii navei, precum mâini curente (balustrade), platforme independente, scări etc. Este posibilă utilizarea de metode echivalente pentru protejarea împotriva coroziunii a elementelor care nu fac parte integrantă din structura navei, cu condiția ca acestea să nu afecteze performanțele de rezistență la coroziune a oțelului structurii. Dispozitivele mijloacelor de acces care fac parte integrantă din structura navei, cum ar fi: guseuri de rigidizare, stringhere etc., trebuie să respecte pe deplin prezentul standard sau Standardul de calitate pentru acoperirile de protecție a tancurilor de marfă care transportă hidrocarburi atunci când sunt amplasate în zonele descrise la pct. 3.4.
3.3.3. De asemenea, este recomandat ca suporturile pentru tubulaturi, sistemele de măsură etc. să fie prevăzute cu protecție împotriva coroziunii, în conformitate cu elementele care nu fac parte integrantă din structură prevăzute la pct. 3.3.2.
3.4. Zone de utilizare
Zonele minime care trebuie protejate în conformitate cu acest standard sunt:
.1 Plafonul punții cu structura internă completă, inclusiv guseuri fixate de pereții longitudinali și transversali. În tancurile prevăzute cu cadre inelare de osatură întărită, sistemul de osatură transversală de sub punte trebuie protejat până la nivelul primului guseu de rigidizare situat sub platbanda superioară.
.2 Trebuie aplicat un strat de protecție pe pereții longitudinali și transversali până la nivelul cel mai de sus al căilor de acces. Căile de acces de la nivelul cel mai înalt, precum și guseurile de susținere trebuie să fie complet protejate.
.3 Pereții tancurilor de marfă care nu au căi de acces superioare trebuie să fie protejați până la 10% din înălțimea tancului măsurată în planul diametral, dar nu este necesar să se extindă mai mult de 3 m, măsurați de la punte.
.4 Plafonul dublului fund și toate structurile cu o înălțime de 0,3 m deasupra plafonului dublului fund trebuie să fie protejate.
3.5. Cerințe de bază
Cerințele pentru oțelul rezistent la coroziune, aplicabile la construcția tancurilor de marfă ale petrolierelor care transportă țiței și care corespund standardului prevăzut la pct. 3.1: trebuie să utilizeze oțel rezistent la coroziune aprobat conform condițiilor specificate în certificatul de aprobare de tip și dosarul tehnic pentru protejarea zonelor de utilizare indicate la pct. 3.4.
4. Aprobare
4.1. Oțelul rezistent la coroziune trebuie să fie încercat, în vederea aprobării, în conformitate cu metoda descrisă în apendice sau cu o metodă echivalentă. Oțelul rezistent la coroziune încercat înainte de intrarea în vigoare a prezentului standard poate fi acceptat cu condiția ca încercarea să fie conformă cu cea descrisă în apendice sau cu o altă metodă echivalentă.
4.2. Rezultatele încercărilor anterioare (pct. 4.1) ale unui oțel rezistent la coroziune trebuie să fie documentate și se eliberează un certificat de acceptare de tip în cazul în care oțelul este găsit satisfăcător de către Administrație.
4.3. Certificatul de acceptare de tip trebuie să includă următoarele informații:
.1 numele produsului și marca și/sau numărul de identificare;
.2 materiale, componente și procese de rezistență la coroziune a oțelului;
.3 grosimea oțelului;
.4 procedee și materiale de sudare; și
.5 zona de utilizare (puntea dublului fund și/sau plafonul dublului fund).
5. Cerințe privind inspecția și verificarea
Pentru a se asigura conformitatea cu acest standard, Administrația trebuie să efectueze inspecție în perioada de construcție și să verifice dacă a fost utilizat în zona cerută oțelul aprobat, rezistent la coroziune.
Apendice
-------- Proceduri de încercare privind acceptarea oțelului rezistent la coroziune folosit la tancurile de marfă ale petrolierelor care transportă țiței 1. Domeniul de aplicare Această metodă descrie în detaliu procedura prevăzută la pct. 4.1 din standard. 2. Încercare Calitatea oțelului rezistent la coroziune trebuie să fie verificată de testele de mai jos. 2.1. Încercare simulând condițiile de pe puntea superioară 2.1.1. Condiții de încercare Încercările privind simularea condițiilor de pe puntea superioară din tancurile de marfă care transportă hidrocarburi trebuie să îndeplinească fiecare dintre următoarele condiții: .1 Oțelul rezistent la coroziune și oțelul convențional trebuie să fie încercate simultan. .2 Compoziția chimică a oțelului convențional trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute în tabelul 1. Proprietățile mecanice ale eșantionului încercat trebuie să fie reprezentative pentru oțelul ce se prevede a fi utilizat la bordul navei. Tabelul 1 - Compoziția chimică a oțelului clasic (%) C Mn Și P S 0,13 - 0,17 1,00 - 1,20 0,15 - 0,35 0,010 - 0,020 0,002 - 0,008 Al (min. solubil în acizi) Nb max. V max. Ti max. Nb + V + Ti max 0,015 0,02 0,10 0,02 0,12 Cu max. Cr. max Ni max. Mo max. Altele max. 0,1 0,1 0,1 0,02 0,02 (fiecare) .3 Încercările pentru rezistența oțelului la coroziune se efectuează pentru 21, 49, 77 și 98 de zile. Încercările pentru oțelul convențional se efectuează pentru 98 de zile. Încercările pentru îmbinări sudate se efectuează pentru 98 de zile. .4 Este nevoie de 5 piese de încercare pentru fiecare perioadă de încercare. .5 Mărimea fiecărei piese încercate este de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm. Suprafața piesei încercate trebuie șlefuită cu șmirghel P600. Dimensiunea piesei de încercare pentru îmbinare sudată este de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm, inclusiv 15 ± 5 mm lățimea părții sudate. .6 Suprafața piesei-eșantion, alta decât cele de încercare, trebuie să fie protejată împotriva coroziunii, astfel încât rezultatele încercării să nu fie afectate. .7 Aparatul de încercare constă într-o cameră dublă și temperatura exterioară a camerei trebuie să fie controlată. .8 Pentru a simula condițiile reale de pe puntea superioară, ciclul de încercare se efectuează cu apă distilată și o atmosferă simulată din tancul de marfă pentru hidrocarburi [4 ± 1% O(2) - 13 ± 2% de CO(2) - 100 ± 10 ppm SO(2) - 500 ± 50 ppm H(2) - S 83 ± 2% N(2)]. Se păstrează o distanță suficientă între suprafața piesei încercate și apa distilată pentru a se evita stropirea cu apă distilată. Rata minimă a debitului de gaze este de 100 cmc/minut în primele 24 de ore și 20 cmc/minut după 24 de ore. .9 Piesele de încercare trebuie încălzite timp de 19 ± 2 ore la 50 ± 2°C și 3 ± 2 ore la 25 ± 2°C, iar timpul de tranziție să fie de cel puțin o oră. Durata unui ciclu este de 24 de ore. Temperatura apei distilate trebuie menținută la o valoare nu mai mare de 36°C, în timp ce a pieselor de încercare este de 50°C. 2.1.2. Rezultatele încercării de metal de bază Înainte de încercare trebuie să se înregistreze următoarele măsurători: .1 dimensiunile și greutatea piesei încercate, iar după încercare trebuie să se înregistreze următoarele măsurători: .2 pierderea în greutate (diferența dintre greutatea inițială și greutatea după încercare) pentru oțel convențional [W(C)] și oțel rezistent la coroziune (W(21) , W(49) , W(77) și W(98)); .3 pierderile prin coroziune din oțel clasic [CL(C)] și oțel rezistent la coroziune [CL(21) , CL(49) , CL(77) și CL(98)] se calculează folosind următoarele formule: 10 x W(C) CL(C)(mm) = ────────── S x D 10 x W(21) CL(21)(mm) = ────────── S x D 10 x W(49) CL(49)(mm) = ────────── S x D 10 x W(77) CL(77)(mm) = ────────── S x D 10 x W(98) CL(98)(mm) = ────────── S x D în care: W(C): pierdere în greutate de oțel convențional (g) (medie de 5 piese); W(21): pierdere în greutate de oțel rezistent la coroziune, după 21 de zile (g) (medie 5 piese); W(49): pierdere în greutate de oțel rezistent la coroziune, după 49 de zile (g) (medie 5 piese); W(77): pierdere în greutate de oțel rezistent la coroziune, după 77 de zile (g) (medie de 5 piese); W(98): pierdere în greutate de oțel rezistent la coroziune, după 98 de zile (g) (medie de 5 piese); S: suprafață (cmý); D: densitate/masă volumică (g/cmc). Încercarea este considerată că a fost efectuată în mod corespunzător în cazul în care CL(C) este între 0,05 și 0,11 (rata de coroziune este între 0,2 și 0,4 mm/an). Concentrația de H(2)S în atmosfera simulată a tancului de marfă care transportă hidrocarburi poate fi crescută pentru corectarea CL(C) ; .4 coeficienții A și B ai oțelului rezistent la coroziune sunt calculați ca rezultat al încercărilor efectuate pentru 21, 49, 77 și 98 de zile prin metoda pătratelor mici. Calculul pierderii prin coroziune de oțel rezistent la coroziune se face după cum urmează: CL = A x t^B A(mm) și B: coeficienți t: perioada de încercare (zile); .5 pierderea estimată din cauza coroziunii, după 25 de ani (ECL), se calculează folosind următoarea formulă: ECL(mm) = A x (25 x 365)^B. 2.1.3. Rezultatele încercărilor de sudură Limita de suprafață între metalul de bază și metalul de adaos trebuie să fie observată sub un microscop cu puterea de mărire de 1.000 de ori. 2.1.4. Criterii de acceptare Rezultatele încercării în baza prevederilor pct. 2.1.2 și 2.1.3 trebuie să îndeplinească următoarele criterii: .1 ECL(mm) ≤ 2 (pentru metalul de bază); și .2 nicio suprafață discontinuă (inegală, de exemplu) între metalul de bază și metalul de adaos (pentru sudarea comună). 2.1.5. Raportul de încercare Raportul de încercare trebuie să conțină următoarele informații: .1 numele producătorului; .2 data de încercare; .3 compoziția chimică și procesul de rezistența la coroziune a oțelului; .4 rezultatele încercării în conformitate cu pct. 2.1.2 și 2.1.3; și .5 constatările, în conformitate cu pct. 2.1.4. 2.2. Încercarea simulând condițiile din tancul dublului fund 2.2.1. Condiții de încercare Testul de încercare simulând condițiile din tancul dublului fund al tancurilor de marfă care transportă hidrocarburi trebuie să îndeplinească fiecare dintre următoarele condiții: .1 Încercarea metalului de bază trebuie să dureze 72 de ore și 168 de ore pentru părțile sudate. .2 Încercarea trebuie făcută pe cel puțin 5 piese pentru încercarea de rezistență la coroziune, pentru metalul de bază și metalul de adaos. Pentru comparație, cel puțin 5 piese de încercare din oțel convențional ar trebui încercate în aceleași condiții. .3 Fiecare piesă de metal de bază are dimensiunea de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm și fiecare piesă conținând metal de adaos este de 25 ± 1 mm x 60 ± 1 mm x 5 ± 0,5 mm, lățimea cordonului de sudură fiind de 15 ± 5 mm, așa cum se arată în figura 3. Suprafețele pieselor de încercare trebuie să fie șlefuite cu șmirghel P600, cu excepția orificiului pentru suspendare. .4 Probele sunt suspendate într-o soluție cu o gută (0,3 mm la 0,4 mm în diametru din nailon) pentru a preveni coroziunea în fisuri și/sau localizarea coroziunii. Un exemplu de configurare a încercării la coroziune este prezentat în figura 4. .5 Soluția de încercare conține 10% NaCl (masă) și pH-ul ei este de 0,85, fiind obținut folosind o soluție de HCl. Soluția de încercare trebuie să fie înlocuită la fiecare 24 de ore pentru a minimaliza modificările pH-ului. Volumul de soluție este mai mare de 20 cmc per cmý (suprafața piesei). Temperatura soluției de încercare trebuie să fie menținută la 30 ± 2°C. 2.2.2. Rezultatele încercărilor de metal de bază Înainte de încercare, următoarele date se măsoară și se consemnează: .1 dimensiunile și greutatea piesei încercate, iar, după încercare, trebuie să înregistreze următoarele măsurători: .2 pierderea în greutate (diferența dintre greutatea inițială și greutatea după încercare); .3 rata de coroziune (C.R.), calculată folosind următoarea formulă: 365(zile) x 24(h) x W x 1(0) C.R.(mm/an) = ──────────────────────────── S x 72(h) x D în care: W: scădere în greutate (g); S: suprafață (cmý); D: densitate/masă volumică (g/cmc); .4 pentru a determina eșantioanele care prezintă coroziune în spații înguste și/sau coroziune localizată, se trasează C.R. pe o diagramă de distribuție statistică normală. Datele C.R. care se abat de la distribuția statistică normală se elimină din rezultatele încercării. Figura 5 prezintă un exemplu de referință; .5 calculul mediei datelor din C.R. (C.R.(ave)). 2.2.3. Rezultatele încercărilor de sudură Limita de suprafață între metalul de bază și metalul de adaos trebuie să fie observată sub un microscop cu puterea de mărire de 1.000. 2.2.4. Criterii de acceptare Rezultatele încercărilor bazate pe pct. 2.2.2 și 2.2.3 trebuie să îndeplinească următoarele criterii: .1 C.R.(ave)(mm/an) ≤ 1,0 (pentru metalul de bază); și .2 nicio suprafață discontinuă (proeminență, de exemplu) între metalul de bază și metalul de adaos (pentru îmbinări sudate). 2.2.5. Raportul de încercare Raportul de încercare trebuie să conțină următoarele informații: .1 numele fabricantului; .2 data încercărilor; .3 compoziția chimică și procesele de rezistență la coroziune a oțelului; .4 rezultatele încercărilor conform pct. 2.2.2 și 2.2.3; și .5 concluzii în conformitate cu pct. 2.2.4. ----
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.