Decizia nr. 1370/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și

art. 17 din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trans Expres" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.203/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocatul Eugenia Crângariu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

În acest sens arată că prin prevederile de lege criticate se limitează în timp, în mod arbitrar, posibilitatea de a dobândi un bun - spațiu comercial - prin licitație directă, aducându-se atingere principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii. Așa fiind, apreciază că intervalul de timp de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care trebuie formulată și depusă solicitarea scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, constituie o măsură abuzivă, ce contravine art. 53 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 417/2008 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.203/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 16 și

art. 17 din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trans Expres" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect vânzări spații comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că instanța învestită cu soluționarea litigiului a dat o interpretare restrictivă prevederilor

art. 16 și 17 din Legea nr. 550/2002 , în sensul că "beneficiul vânzării prin negociere directă este prevăzut intuitu personae numai pentru cei care au dreptul de folosință la momentul intrării în vigoare a legii și numai dacă l-au exercitat în conformitate cu legea". Așa fiind, datorită modului greșit de interpretare și aplicare a legii, precum și a probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că autorul excepției nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de textele legale criticate. De asemenea, autorul excepției consideră că intervalul de timp limitat, de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, în care trebuie formulată și depusă solicitarea scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, constituie o măsură abuzivă, ce contravine art. 53 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanță cu normele constituționale invocate în susținerea excepției. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu conțin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privința unor categorii de persoane aflate în situații identice, mai ales având în vedere faptul că persoanele supuse procedurii vânzării prin licitație publică cu strigare nu sunt în aceeași situație juridică cu cele ale căror spații comerciale le sunt vândute prin negociere directă, acestea din urmă fiind comercianți, respectiv prestatori de servicii, persoane fizice sau juridice, care folosesc spațiile comerciale în cauză în baza unui contract de închiriere, concesiune etc.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și

art. 17 din Legea nr. 550/2002

este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 417/2008 , prin care s-a statuat că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 16 și

art. 17 din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul conținut:

- Art. 16: "Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.";

- Art. 17: "(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului.

(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și a celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la art. 16 din Constituție.

În acest sens este

Decizia nr. 544 din 13 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 16 iunie 2008,

Decizia nr. 444 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008, sau

Decizia nr. 417 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, prin care Curtea a constatat că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reținut că

art. 16 din Legea nr. 550/2002

reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite de către comercianți, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau persoane juridice, pentru a beneficia de cumpărarea, prin negociere directă, a spațiilor comerciale pe care le folosesc.

Potrivit acestor dispoziții, vânzarea, prin negociere directă, a spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție, se face la solicitarea comercianților, respectiv a prestatorilor de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi. Cu titlu de excepție, se prevede că nu beneficiază de aceste dispoziții persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul, precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.

Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudența sa că principiul constituțional al egalității în drepturi are semnificația reglementării și aplicării unui tratament juridic identic sau similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice identice sau similare. Or, în prezenta cauză, autorul excepției se află într-o situație juridică diferită față de comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice și juridice, care îndeplinesc condițiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite tocmai prin condițiile reglementate de

art. 16 din Legea nr. 550/2002 , pe care autorul excepției nu le îndeplinește în totalitate.

De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit

art. 17 din Legea nr. 550/2002 , persoanele prevăzute la art. 16 din aceeași lege, pot cumpăra, prin negociere directă, spațiul comercial, dacă au depus o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Curtea a reținut că art. 17 alin. (2) din aceeași lege prevede că vânzarea spațiilor comerciale prin licitație publică cu strigare are loc numai în situația în care nu s-a depus solicitare de cumpărare, prin negociere directă, în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiași articol.

Așa fiind, Curtea a apreciat că nici

art. 17 din Legea nr. 550/2002

nu conține măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privința unor categorii de persoane aflate în situații identice, deoarece persoanele ce pot cumpăra spațiile comerciale prin negociere directă nu sunt în aceeași situație juridică cu cele care le pot cumpăra prin licitație publică cu strigare.

De altfel, Curtea consideră că textul de lege criticat conține prevederi prin care statul își exercită dreptul de a hotărî în privința modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privată.

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea constată că domeniul de aplicare al acestui text constituțional este circumscris restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercițiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăște dintr-un act normativ.

Textele de lege criticate nu restrâng drepturi sau libertăți constituționale, ci reglementează modalitatea de vânzare a spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietatea privată a statului, ce se află în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea acestei norme constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în deciziile menționate mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și

art. 17 din Legea nr. 550/2002

privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepție ridicată de Societatea Comercială "Trans Expres" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.203/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.