Decizia nr. 1317/2011

Articolul 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 : "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, prevederile

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 referitor la Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Autorul excepției susține că dispozițiile art. 378 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală autorizează instanța de apel să aprecieze vinovăția unei persoane fără a avea posibilitatea de a lua cunoștință în mod direct de probatoriul care conturează acest aspect esențial al procesului penal.

O asemenea critică nu poate fi primită, deoarece instanța verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci și a oricăror noi probe administrate în fața sa, printre acestea regăsindu-se și declarația inculpatului. Așa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigențele constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv și extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, asigurând astfel părților suficiente garanții procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.

Totodată, este de observat că probele administrate în prima fază a procesului penal și la judecata în fond a cauzei nu sunt valorificate tale quale. Astfel, probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedură penală, o valoare dinainte stabilită și aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate și în scopul aflării adevărului. De aceste obligații este ținută și instanța de judecată cu prilejul judecării apelului.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, Curtea constată că acestea definesc clar conținutul infracțiunii de trafic de persoane și modalitățile concrete de săvârșire a faptei, formularea fiind suficient de detaliată, fără a lăsa loc la interpretări. Astfel, este evident neîntemeiată susținerea autorului excepției că textul legal contestat nu definește noțiunile de "recrutare", "transportare", "transferare", "găzduire" sau "primire", lăsând loc de arbitrariu. În condițiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute la art. 12 din aceeași lege, cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reține, așa cum fără temei se susține în motivarea excepției, că incriminarea unei asemenea fapte încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În plus,

art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001

definește pe larg înțelesul expresiei de exploatare a unei persoane, și anume: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală ori prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale.

În sfârșit, Curtea mai constată că autorul excepției face o confuzie între aspecte ce vizează compatibilitatea unui text legal cu normele sau principiile constituționale, pe de o parte, și aspecte ce țin de modul de aplicare în acord cu normele sau principiile constituționale, pe de altă parte. Faptul că organele judiciare interpretează și aplică textul criticat, conferindu-i, din perspectiva autorului, un înțeles discutabil, nu poate fi convertit în vicii de neconstituționalitate susceptibile de a fi sancționate de Curtea Constituțională. Instanțele de judecată sunt obligate ca pe parcursul soluționării unei cauze să țină seama și de deciziile pronunțate cu prilejul recursurilor în interesul legii, cum ar fi, de exemplu, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XVI din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, care a tranșat problema distincției dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv,

art. 13 din Legea nr. 678/2001

și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal, statuând că aceasta este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de

Legea nr. 678/2001 , aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, precum și a dispozițiilor

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 5.451/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.