Decizia nr. 1275/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "ATM Construct" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 9.335/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.160D/2010.

La apelul nominal se prezintă partea Emilia Florescu personal, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea Emilia Florescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.335/105/2006, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "ATM Construct" - S.A. din Ploiești într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate în baza

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cererea de chemare în judecată poate fi formulată diferențiat în raport de calitatea procesuală a părților din proces, ceea ce stabilește o inegalitate evidentă, fiind astfel încălcat principiul egalității cetățenilor în drepturi. Cu referire la înfrângerea art. 21 alin. (3) din Constituție, autorul arată că dispoziția legală criticată permite reclamantului să ceară introducerea în cauză și a altor persoane care vor lua procedura din acel stadiu, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al intervenientului, care se vede pus în situația de a-i fi opuse probe deja administrate cu încălcarea principiului nemijlocirii și contradictorialității administrării probelor în procesul civil, ceea ce reprezintă și o încălcare a art. 24 din Constituție.

Astfel, prin dispoziția legală criticată se limitează dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil al unei părți din proces, această discriminare procesuală fiind o inegalitate de tratament judiciar.

Tribunalul Prahova - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate sunt perfect constituționale, constituind o normă de procedură adoptată cu respectarea art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe".

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă și a reținut, de exemplu, prin

Decizia nr. 118 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, și

Decizia nr. 1.300 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 20 februarie 2009, că, potrivit textului de lege criticat, închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe constituie momentul procesual până la care reclamantul poate să depună o cerere de chemare în judecată a unei alte persoane ce pretinde aceleași drepturi, cerere care se va judeca în cauza respectivă. Opțiunea legiuitorului se explică prin necesitatea ca terții care vor fi chemați în judecată să beneficieze de aceleași etape procesuale ca și părțile din dosar în scopul respectării dreptului lor la apărare.

Curtea mai observă că, în condițiile art. 135 din Codul de procedură civilă, cererea reclamantului de introducere a unei alte persoane în judecată, care nu a fost făcută în termenul prevăzut de lege, se va judeca separat.

Prin urmare, Curtea reține că art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere dreptului de acces la justiție, egalității în drepturi și nici dreptului la apărare, reclamantul beneficiind de toate mijloacele procesuale și căile de atac necesare asigurării dreptului său la un proces echitabil.

Totodată, Curtea observă că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură adoptate cu respectarea art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

Astfel, momentul diferit, stabilit în funcție de calitatea procesuală a părților, până la care poate fi introdusă cererea de chemare în judecată a unei persoane care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul nu instituie nicio discriminare între părți. Acesta se justifică prin faptul că pârâtul este în măsură să cunoască persoanele care pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, încă de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată, pe când reclamantul află, în majoritatea cazurilor, pe parcursul procesului despre existența acestor persoane.

De asemenea, Curtea mai reține că atât reclamantul, cât și pârâtul beneficiază în cadrul procesului civil de suficiente mijloace de apărare și garanții procesuale care să le asigure dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului egalității armelor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "ATM Construct" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 9.335/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2011.