Convenția din 26 aprilie 2011

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al unităților sale administrativ-teritoriale ori al subdiviziunilor sale administrative sau al autorităților sale locale, indiferent de modul în care sunt percepute acestea.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenția sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(îi) impozitul pe profit;

(denumite în continuare "impozitul român");

b) în cazul Regatului Arabiei Saudite:

(i) Zakat-ul;

(îi) impozitul pe venit incluzând impozitul pe investițiile în gaze naturale;

(denumite în continuare "impozitul saudit").

4. Prevederile prezentei convenții se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau în esență similare care sunt stabilite de oricare dintre statele contractante după data semnării acestei convenții, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale ambelor state contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislațiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă și platoul continental și zona economică exclusivă asupra cărora România își exercită, în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional, drepturi suverane și jurisdicție;

b) termenul "Regat al Arabiei Saudite" înseamnă teritoriul Regatului Arabiei Saudite care include de asemenea zona din afara apelor teritoriale unde Regatul Arabiei Saudite își exercită drepturile suverane și jurisdicționale asupra apelor sale, fundului mării, subsolului și resurselor naturale în virtutea legislației sale și dreptului internațional;

c) expresiile "un stat contractant" și "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Regatul Arabiei Saudite, după cum cere contextul;

d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane;

e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca fiind o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" și "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia "trafic internațional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;

h) termenul "național" înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetățenia României sau naționalitatea Arabiei Saudite;

(îi) orice persoană juridică, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

i) expresia "autoritate competentă" înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de ministrul finanțelor publice sau reprezentantul său autorizat;

(îi) în cazul Regatului Arabiei Saudite, Ministerul Finanțelor reprezentat de ministrul finanțelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înțelesul pe care îl are la momentul respectiv în cadrul legislației acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică convenția, orice înțeles pe care îl are în cadrul legislației fiscale a acelui stat prevalând asupra înțelesului pe care termenul îl are în alte legi ale acelui stat.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă:

a) orice persoană care, potrivit legislației acelui stat, este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenței sale, locului său de înregistrare, locului său de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară și include de asemenea acel stat și orice unități administrativ-teritoriale ori subdiviziuni administrative sau autorități locale ale acestuia;

b) o persoană juridică organizată în baza legilor unui stat contractant și care în general este scutită de impozit în acel stat și care este înființată și menținută în acel stat fie:

(i) exclusiv în scop religios, caritabil, educațional, științific ori altul similar; sau

(îi) pentru a acorda pensii sau alte beneficii similare salariaților în baza unui plan de pensii.

Totuși, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1 al acestui articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui național este;

d) dacă aceasta este național al ambelor state contractante sau al niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia "sediu permanent" include, dar nu se limitează la:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier;

f) orice loc de extracție a resurselor naturale.

3. Expresia "sediu permanent" include de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de construcții, de asamblare sau de instalare ori activitățile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când asemenea șantier, proiect sau activități durează mai mult de 9 luni;

b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanță, de o întreprindere prin salariați sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai când activitățile de această natură continuă (pentru același proiect sau pentru un proiect conex) într-un stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitării sau expunerii de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitării sau expunerii;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregătitor sau auxiliar;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităților menționate în subparagrafele a)-e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar;

g) vânzarea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg sau expoziții temporare ocazionale după închiderea acelui târg sau acelei expoziții.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 acționează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menționat în privința oricăror activități pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, dacă acea persoană are și exercită în mod obișnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activitățile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4 al acestui articol care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă colectează prime sau asigură riscuri pe teritoriul celuilalt stat contractant.

7. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru faptul că aceasta își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca astfel de persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Expresia "proprietăți imobiliare" are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultură și în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale. Navele și aeronavele nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică veniturilor obținute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 ale acestui articol se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare, în condiții identice sau similare și tratând cu toată independența cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile care sunt efectuate în scopul activității de afaceri a sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuși, nu vor fi permise asemenea deduceri în legătură cu sume, în situația în care acestea există, plătite (altfel decât ca rambursare a cheltuielilor efective) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau către oricare dintre birourile sale, sub formă de redevențe, onorarii ori alte plăți similare în schimbul folosirii patentelor sau a altor drepturi ori sub formă de comision pentru servicii specifice prestate sau pentru management ori, cu excepția cazului unei întreprinderi bancare, sub formă de venituri din titluri de creanță aferente împrumuturilor bănești acordate sediului permanent. De asemenea, nu vor fi luate în considerare la determinarea profiturilor unui sediu permanent sumele percepute (altfel decât ca rambursare a cheltuielilor efective) de sediul permanent de la sediul central al întreprinderii sau de la oricare dintre birourile sale, sub formă de redevențe, onorarii sau alte plăți similare în schimbul folosirii patentelor sau a altor drepturi ori sub formă de comision pentru servicii specifice prestate sau pentru management ori, cu excepția cazului unei întreprinderi bancare, sub formă de venituri din titluri de creanță aferente împrumuturilor bănești acordate sediului central al întreprinderii sau oricăruia dintre celelalte birouri ale sale.

4. Termenul "profiturile întreprinderii" include, dar nu se limitează la veniturile obținute din activități industriale, comerciale, bancare, de asigurare, din transportul pe ape interioare, prestarea de servicii și închirierea proprietății mobiliare personale tangibile. Acest termen nu include desfășurarea de profesii independente de către o persoană fizică.

5. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuși aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanță cu principiile enunțate în prezentul articol.

6. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

7. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeași metodă, în afară de cazul când există motive temeinice și suficiente pentru a proceda altfel.

8. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport naval și aerian

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Expresia "profituri obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor" include:

a) profiturile obținute din închirierea în întregime (pentru o perioadă de timp sau pentru voiaje) a navelor sau aeronavelor utilizate în transportul internațional;

b) profiturile obținute din închirierea pe bază nudă a unor nave sau aeronave utilizate în transportul internațional;

c) profiturile obținute din utilizarea sau închirierea containerelor și a echipamentului aferent utilizat în transportul internațional care este legat de venitul obținut din exploatarea în trafic internațional a navelor sau aeronavelor.

3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

4. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică de asemenea profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internațională de transport.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare de condiții acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiții ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute de fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impozitate în consecință.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - și impozitează în consecință profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și dacă este necesar autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Totuși, astfel de dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant către Guvernul celuilalt stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială ori o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală a acestuia sau oricărei agenții ori instituții (inclusiv o instituție financiară) deținută în întregime de celălalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia vor fi scutite de impozit în primul stat menționat.

4. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acțiuni, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanță, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo sau desfășoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14 din prezenta convenție, după caz.

6. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat ori când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite ori profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

Articolul 11

Venituri din titluri de creanță

1. Veniturile din titluri de creanță provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, astfel de venituri din titluri de creanță sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al veniturilor din titluri de creanță este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5% din suma brută a veniturilor din titluri de creanță.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, veniturile din titluri de creanță provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă:

a) plătitorul veniturilor din titluri de creanță este Guvernul acelui stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială ori o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală a acestuia; sau

b) veniturile din titluri de creanță sunt plătite Guvernului celuilalt stat contractant sau unității administrativ-teritoriale ori subdiviziunii administrative sau autorității locale a acestuia sau oricărei agenții ori instituții (inclusiv o instituție financiară) deținută în întregime de celălalt stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia; sau

c) veniturile din titluri de creanță sunt plătite către orice altă agenție sau instituție (inclusiv o instituție financiară) în legătură cu împrumuturi contractate în aplicarea unui acord încheiat între guvernele statelor contractante; sau

d) veniturile din titluri de creanță sunt plătite pentru un împrumut acordat, asigurat sau garantat de o instituție publică în scopul promovării exporturilor.

4. Termenul "venituri din titluri de creanță" folosită în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanță de orice natură însoțite sau nu de garanții ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului și în special veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate venituri din titluri de creanță în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al veniturilor din titluri de creanță, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin veniturile din titluri de creanță printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanța în legătură cu care sunt plătite astfel de venituri este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14 din prezenta convenție, după caz.

6. Veniturile din titluri de creanță se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul unor astfel de venituri, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanța generatoare a unor astfel de venituri și aceste venituri se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de venituri se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când datorită unei relații speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană suma veniturilor din titluri de creanță, ținând seama de creanța pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unei astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, astfel de redevențe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la sută din suma brută a redevențelor.

3. Termenul "redevențe" folosit în prezentul articol înseamnă plăți de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf sau filmelor ori benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, orice patent, marcă de comerț, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14 din prezenta convenție, după caz.

5. Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligația de a plăti redevențele și astfel de redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevențe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când datorită unei relații speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unei astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietății imobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 6 din prezenta convenție și situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Câștigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

3. Câștigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internațional sau a proprietății mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câștigurile realizate din înstrăinarea acțiunilor care constituie o participare într-o societate (alta decât o societate listată pe o piață bursieră) rezidentă a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

5. Câștigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăți, alta decât cea la care se face referire în paragrafele precedente, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de următoarele situații când un astfel de venit poate fi impus de asemenea în celălalt stat contractant:

a) dacă dispune în mod obișnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităților sale; în acest caz, numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe poate fi impusă în celălalt stat contractant; sau

b) dacă prezența sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte din venit care este obținută din activitățile sale desfășurate în celălalt stat poate fi impusă în celălalt stat.

2. Expresia "servicii profesionale" cuprinde în special activitățile independente cu caracter științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19, 20 și 21 ale acestei convenții, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remunerații obținute sunt impozabile în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de către sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul le are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internațional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație și alte plăți similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile articolelor 14 și 15 ale acestei convenții, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol așa cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activitățile lui personale desfășurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile articolelor 7, 14 și 15 ale acestei convenții, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din activități desfășurate în celălalt stat contractant, astfel cum sunt menționate în paragrafele 1 și 2 ale acestui articol, sunt scutite de impozit în celălalt stat contractant dacă vizita în celălalt stat contractant este suportată în întregime sau în principal din fonduri publice ale primului stat contractant menționat, ale unității administrativ-teritoriale ori ale subdiviziunii administrative sau ale autorității locale a acestuia sau are loc în baza unui acord sau aranjament cultural încheiat sau făcut între guvernele statelor contractante.

Articolul 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19 al acestei convenții, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfășurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile și alte plăți făcute în baza unei scheme publice care este parte a sistemului de asigurări sociale a unui stat contractant sau a unei unități administrativ-teritoriale ori a unei subdiviziuni administrative sau a unei autorități locale a acestuia sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Salariile și alte remunerații similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unități ori subdiviziuni sau autorități sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de salarii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizică este rezidentă a acelui stat și:

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau unități ori subdiviziuni sau autorități este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuși, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă și național al acelui stat.

3. Prevederile articolelor 15, 16, 17 și 18 ale acestei Convenții se aplică salariilor și altor remunerații similare și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală a acestuia.

Articolul 20

Studenți

1. Plățile pe care le primește pentru întreținere, educație sau pregătire un student, un stagiar sau un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiția ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

2. Remunerațiile pe care un student, un stagiar sau un practicant care este sau a fost anterior un rezident al unui stat contractant le obține dintr-o activitate salariată pe care o desfășoară în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul fiscal vizat, nu se impun în acel stat dacă activitatea salariată este direct legată de studiile sau de pregătirea sa desfășurată în primul stat menționat.

Articolul 21

Profesori și cercetători

1. O persoană fizică ce este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior venirii sale în celălalt stat contractant și care, la invitația oricărei/oricărui universități, colegiu, școli sau a altei instituții educaționale similare nonprofit care este recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituții educaționale, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remunerația primită pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenții sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietățile imobiliare așa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6 al acestei Convenții, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14 din prezenta convenție, după caz.

Articolul 23

Metode de eliminare a dublei impuneri

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, sunt impozitate în celălalt stat contractant, primul stat contractant menționat va acorda ca deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat contractant. Totuși, această deducere nu va putea depăși în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în celălalt stat contractant.

2. În cazul Regatului Arabiei Saudite, metodele de eliminare a dublei impuneri nu vor împiedica aplicarea prevederilor regimului de colectare a Zakat-ului în ceea ce privește naționalii saudiți.

Articolul 24

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația internă a acelor state, să supună cazul său autorității competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenții.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamația pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluționare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenție. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația internă a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale ambelor state contractante se vor strădui să rezolve prin înțelegere amiabilă orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenții. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri, în cazuri care nu sunt prevăzute în prezenta convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul paragrafelor precedente.

Articolul 25

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei convenții sau ale legislațiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenții. Schimbul de informații nu este limitat de articolul 1 al acestei convenții. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratată ca fiind confidențială în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acelui stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenții. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 26

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 27

Alte prevederi

Prevederile prezentei convenții nu afectează aplicarea prevederilor legislației interne vizând evaziunea fiscală și evitarea plății impozitelor privind limitarea cheltuielilor și a oricăror deduceri care apar din tranzacții între întreprinderi ale unui stat contractant și întreprinderi situate în celălalt stat contractant, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale înființării unor astfel de întreprinderi sau a tranzacțiilor realizate între acestea a fost de a obține beneficii de pe urma prezentei convenții care altfel nu ar fi putut fi obținute.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

1. Fiecare dintre statele contractante va notifica celuilalt pe căi diplomatice îndeplinirea procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a prezentei convenții. Convenția va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare lunii în care a fost primită ultima din aceste notificări.

2. Prevederile convenției se vor aplica:

a) în ceea ce privește impozitele reținute la sursă, pentru sumele plătite în sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care convenția intră în vigoare; și

b) în ceea ce privește alte impozite, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care convenția intră în vigoare.

Articolul 29

Denunțarea

1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată. Fiecare dintre statele contractante poate denunța convenția pe căi diplomatice prin remiterea către celălalt stat contractant a unei notificări scrise de denunțare nu mai târziu de a 30-a zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic, începând la 5 ani după anul în care convenția a intrat în vigoare.

2. În această situație, convenția va înceta să se aplice:

a) în ceea ce privește impozitele reținute la sursă, pentru sumele plătite după sfârșitul anului calendaristic în care a fost remisă o astfel de notificare; și

b) în ceea ce privește alte impozite, pentru anii fiscali începând după sfârșitul anului calendaristic în care a fost remisă o astfel de notificare.

Drept care, subsemnații, autorizați în bună și cuvenită formă, au semnat prezenta convenție.

Semnată la Riad la 26 aprilie 2011, în două exemplare în limbile română, arabă și engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Teodor Baconschi,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Regatului Arabiei Saudite,

Hamad Bin Sulaiman Al-Bazai,

viceministrul finanțelor