Protocolul din 28 februarie 2011

Articolul I

Subparagraful a) al paragrafului 3 al articolului 2 (Impozite vizate) al Convenției va fi înlocuit cu următorul subparagraf:

"a) în România:

(i) impozitul pe venit;

(îi) impozitul pe profit;

(denumite în continuare impozit român");".

Articolul II

1. Subparagraful h) al paragrafului 1 al articolului 3 (Definiții generale) al Convenției va fi înlocuit cu următorul subparagraf:

"h) expresia "autoritate competentă" înseamnă:

(i) în România, ministrul finanțelor publice sau reprezentantul său autorizat;

(îi) în Elveția, directorul Administrației Federale de Impozite sau reprezentantul său autorizat."

2. Următorul subparagraf nou va fi adăugat la paragraful 1 al articolului 3 (Definiții generale) al Convenției:

"i) expresia "fond de pensii sau altă instituție similară care furnizează scheme de pensii" înseamnă orice plan, schemă, fond, trust, fundație sau alt aranjament de pensii înființat într-un stat contractant, în care persoanele fizice pot participa pentru a-și asigura o pensie pentru limită de vârsta, de invaliditate și de urmaș, când acest fond de pensii sau altă instituție similară este înființată, recunoscută în scopuri fiscale și controlată potrivit legislației acelui stat."

Articolul III

Articolul 4 (Domiciliul fiscal) al Convenției va fi înlocuit cu următorul articol:

"ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană, care, potrivit legislației acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, rezidenței sale, locului său de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară și include de asemenea acel stat și orice unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia. Totuși, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital, situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuință permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui național este;

d) dacă această persoană este național al ambelor state sau nu este național al niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective."

Articolul IV

Articolul 10 (Dividende) al Convenției va fi înlocuit cu următorul articol:

"ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma brută a dividendelor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, aceste dividende vor fi scutite de impozit în statul contractant în care compania plătitoare de dividende este rezidentă dacă dividendele sunt efectiv obținute de un rezident al celuilalt stat contractant, care este:

a) o societate (alta decât un parteneriat) care deține direct cel puțin 25% din capitalul societății plătitoare de dividende; sau

b) un fond de pensii sau altă instituție similară care furnizează scheme de pensii; ori

c) Guvernul celuilalt stat, o unitate administrativ-teritorială, subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia ori banca centrală a celuilalt stat.

4. Paragrafele 2 și 3 nu afectează impunerea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

5. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acțiuni, acțiuni participative sau drepturi participative, părți miniere, părți de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanță, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

6. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfășoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

7. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent ori de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat."

Articolul V

Articolul 11 (Dobânzi) al Convenției se va înlocui cu următorul articol:

"ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat, cu condiția ca aceste dobânzi să fie plătite:

a) în legătură cu un împrumut, titlu de creanță sau credit care este datorat, realizat, furnizat, garantat sau asigurat de acel stat sau de o unitate administrativ-teritorială, o subdiviziune politică, autoritate locală sau de o instituție de finanțare a exportului aparținând acestuia; sau

b) de o companie unei companii a celuilalt stat contractant, când această companie este asociată cu compania plătitoare de dobânzi, având o participare directă minimă de 25% din capital sau când ambele companii sunt deținute de o terță companie care are direct o participare minimă de 25% atât în capitalul primei companii, cât și în capitalul celei de-a doua companii.

4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanță de orice natură, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, și, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanță sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanță sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanța în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație, se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanța generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanța pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții."

Articolul VI

1. La paragraful 2 al articolului 12 (Redevențe) al Convenției, fraza "autoritățile competente ale statelor contractante reglementează de comun acord modalitățile de aplicare a acestei limitări" se elimină.

2. Paragraful 5 al articolului 12 (Redevențe) al Convenției este înlocuit cu următorul paragraf:

"5. Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligația de a plăti redevențele și acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevențe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă."

Articolul VII

1. Actuala formulare a articolului 18 (Pensii) al Convenției devine paragraful 1.

2. La articolul 18 (Pensii) al Convenției se adăugă următorul paragraf 2:

"2. Contribuțiile la un fond de pensii sau altă instituție similară care asigură scheme de pensii într-un stat contractant, efectuate de către sau în numele unei persoane fizice ce prestează servicii independente ori dependente în celălalt stat contractant, sunt tratate în celălalt stat, atunci când se stabilesc impozitul datorat de persoana fizică și profiturile unei companii ce pot fi impozitate în celălalt stat, în același mod și vor fi supuse acelorași condiții și limitări ca și contribuțiile efectuate către un fond de pensii sau altă instituție similară care furnizează scheme de pensii celuilalt stat, cu condiția ca:

a) persoana fizică să nu fi fost rezident al acelui stat și să nu fi participat la schema de pensii imediat înainte de a începe să furnizeze servicii în celălalt stat; și

b) schema de pensii să fi fost acceptată de autoritatea competentă a celuilalt stat ca și corespunzând în general unei scheme de pensii recunoscute ca atare, din punct de vedere fiscal, de celălalt stat."

Articolul VIII

Următorul articol 25a este adăugat Convenției:

"ART. 25a

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații relevante necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau pentru administrarea ori punerea în aplicare a legislațiilor interne privitoare la impozitele vizate de Convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenției. Schimbul de informații nu este limitat de art. 1.

2. Orice informație obținută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca secret în același mod ca informația obținută conform prevederilor legislației interne a acelui stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele la care se face referire la paragraful 1. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

Independent de prevederile precedente, informația primită de un stat contractant poate fi utilizată pentru alte scopuri în situația în care această informație poate fi utilizată pentru alte asemenea scopuri potrivit legislației ambelor state și autoritatea competentă a statului care furnizează informația autorizează o asemenea utilizare.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute în baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

4. Dacă un stat contractant solicită informații în conformitate cu acest articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informațiilor pentru a obține informațiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de respectivele informații în scopurile sale fiscale. Obligația prevăzută în fraza anterioară face obiectul limitărilor de la paragraful 3, dar în niciun caz aceste limitări nu vor fi interpretate în sensul de a permite unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru că acesta nu are niciun interes intern față de respectivele informații.

5. În niciun caz prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în sensul de a permite unui stat contractant să refuze furnizarea de informații doar pentru că acestea sunt deținute de o bancă, de o altă instituție financiară, de o persoană nominalizată sau de o persoană ce acționează ca agent sau în calitate fiduciară ori pentru că informațiile respective se referă la participațiile în cadrul unei persoane. Pentru a obține aceste informații, autoritățile fiscale ale statului contractant solicitat au puterea, dacă este necesar pentru a-și duce la îndeplinire obligațiile conform acestui paragraf, de a obliga la dezvăluirea informațiilor vizate de acest paragraf, independent de prevederile paragrafului 3 sau de orice alte prevederi contrare existente în legislația internă."

Articolul IX

1. Următorul nou paragraf 2 se adăuga Protocolului-anexă la Convenție:

"2. ad. articolul 4

Referitor la paragraful 1, se înțelege că expresia "rezident al unui stat contractant" include:

a) un fond de pensii sau alte instituții similare care furnizează scheme de pensii scutite de impozit conform legislației interne a acelui stat; și

b) o organizație care este înființată și exploatată exclusiv pentru scopuri religioase, caritabile, științifice, culturale, artistice, sportive sau educaționale (sau pentru mai mult decât unul din aceste scopuri) și care este rezidentă a acelui stat, potrivit legislației acestuia, indiferent dacă toate veniturile sale sau o parte din ele pot fi scutite de impozit, potrivit legislației interne a acelui stat."

2. Paragrafele 2, 3 și 4 ale Protocolului-anexă la Convenție vor fi renumerotate ca paragrafele 3, 4 și 5.

3. Următoarele paragrafe noi sunt adăugate Protocoluluianexă la Convenție:

"6. ad. articolele 18 și 19

Se înțelege că termenii "pensie" și "pensii", astfel cum sunt utilizați în art. 18 și 19, în mod corespunzător, includ atât plăți periodice, cât și plăți efectuate o singură dată.

7. ad. articolul 25

Se înțelege că, dacă România convine să introducă o clauză de arbitraj într-un acord de dublă impunere cu un stat terț, următorul paragraf 5 va fi adăugat la art. 25 (Procedura amiabilă) al Convenției și va fi aplicat între România și Elveția de la data la care se va aplica acordul cu respectivul stat terț și se va aplica asupra cazurilor care sunt în analiza autorităților competente pentru mai puțin de 3 ani împliniți la acea dată sau care vor fi analizate după această dată:

"5. Atunci când,

a) în conformitate cu paragraful 1, o persoană a prezentat un caz autorității competente a unui stat contractant pe baza faptului că acțiunile unuia sau ale ambelor state contractante au avut ca rezultat impunerea persoanei respective în neconcordanță cu prevederile acestei convenții; și

b) autoritățile competente nu pot ajunge la o soluționare a cazului conform paragrafului 2 în termen de 3 ani de la prezentarea cazului autorității competente a celuilalt stat contractant,

orice aspecte nesoluționate ce țin de caz vor fi supuse arbitrajului dacă persoana respectivă solicită acest lucru. Aceste aspecte nesoluționate nu vor fi însă supuse arbitrajului dacă în legătură cu ele s-a pronunțat deja o hotărâre de către un tribunal din oricare dintre state. Cu excepția cazului în care o persoană direct afectată de caz nu acceptă acordul amiabil de implementare a deciziei de arbitraj sau autoritățile competente și persoanele direct afectate de caz convin asupra unei soluții diferite, în termen de 6 luni de la data la care decizia le-a fost comunicată, decizia de arbitraj va fi obligatorie pentru ambele state și va fi implementată fără a se ține seama de termenele limită prevăzute de legislațiile naționale ale acestor state. Autoritățile competente ale statelor contractante vor conveni de comun acord modul de aplicare a acestui paragraf.

Statele contractante pot transmite comisiei de arbitraj, înființată conform prevederilor acestui paragraf, informații necesare pentru desfășurarea procedurii de arbitraj. Membrii comisiei de arbitraj sunt supuși limitărilor de dezvăluire a informațiilor primite prevăzute la paragraful 2 al art. 25a cu privire la informațiile transmise în acest mod."

8. ad. articolul 25a

a) Se înțelege că un schimb de informații este solicitat numai dacă statul contractant solicitant a epuizat toate procedurile normale existente în legislația internă pentru a obține informația.

b) Se înțelege că expresia "relevante necesare" asigură realizarea schimbului de informații pe probleme fiscale în sensul cel mai larg posibil, în același timp se înțelege că statele contractante nu au posibilitatea să se angajeze în investigații aleatorii sau să solicite informații care sunt puțin probabil să fie relevante pentru aspectele fiscale ale unui anumit contribuabil. c) Se înțelege că autoritățile fiscale ale statului solicitant vor furniza următoarele informații autorităților fiscale ale statului solicitat când este făcută o cerere pentru informații, conform art. 25a al Convenției:

(i) numele și adresa persoanei (persoanelor) aflate sub examinare sau investigație și, dacă sunt disponibile, alte date care să faciliteze identificarea persoanei, cum ar fi data nașterii, statutul civil, numărul de identificare fiscală;

(îi) perioada de timp pentru care este solicitată informația;

(iii) o declarație în legătură cu informația cerută, inclusiv natura și forma în care statul solicitant dorește să primească informația de la statul solicitat;

(iv) scopul fiscal pentru care informația este cerută;

(v) numele și adresa oricărei persoane despre care se crede că se află în posesia informației solicitate. Chiar dacă acest paragraf conține cerințe procedurale importante cu scopul de a evita apariția investigațiilor aleatorii, subparagrafele (i)-(v) nu vor fi interpretate ca împiedicând schimbul efectiv de informații.

d) Se înțelege că art. 25a al Convenției nu solicită statelor contractante să facă schimb automat sau spontan de informații.

e) Se înțelege că în cazul unui schimb de informații regulile procedurale administrative referitoare la drepturile contribuabililor existente în statul contractant solicitat rămân aplicabile înainte ca informația să fie transmisă statului contractant solicitant. Totodată se înțelege că această prevedere are rolul de a garanta aplicarea unui tratament corect contribuabilului și nu conduce la prevenirea sau întârzierea schimbului de informații."

Articolul X

1. Statele contractante își vor notifica reciproc pe cale diplomatică îndeplinirea cerințelor constituționale interne necesare pentru intrarea în vigoare a Protocolului.

2. Prezentul protocol va face parte integrantă din Convenție și va intra în vigoare la data ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1. Protocolul se va aplica:

a) în legătură cu impozitele reținute la sursă asupra sumelor plătite sau creditate către nerezidenți la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor intrării în vigoare a acestui protocol;

b) în legătură cu celelalte impozite, pentru anii fiscali începând la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acest protocol a intrat în vigoare.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, în legătură cu art. 25a al Convenției, schimbul de informații prevăzut în acest protocol va fi aplicabil pentru cererile făcute la sau după data intrării în vigoare pentru informațiile care se referă la anii impozabili care încep la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor intrării în vigoare a prezentului protocol.

Drept care subsemnații, autorizați în bună și cuvenită formă, au semnat prezentul protocol.

Semnat în două exemplare la București la 28 februarie 2011, în limbile română, franceză și engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Dan Tudor Lazăr,

secretar de stat

Ministerul Finanțelor Publice

Pentru Confederația Elvețiană,

Marc Bruchez,

însărcinat cu afaceri a.i.

Ambasada Elveției în România