Decizia nr. 1254/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Cătălin Gheorghe Radu în Dosarul nr. 2.510/281/2011 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 763D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele criticate nu contravin principiului accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, întrucât cel ce face contestația la executare are dreptul de a formula apărări de fond în condițiile normelor procedurale criticate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.510/281/2011, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Cătălin Gheorghe Radu într-un litigiu având ca obiect soluționarea plângerii contravenționale formulate de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor prin poștă, cu confirmare de primire, este limitată posibilitatea efectivă a persoanei sancționate de a lua cunoștință de conținutul acestuia și de a formula plângerea contravențională în termenul prevăzut de lege, care curge de la data comunicării, persoana în cauză fiind în acest fel lipsită de dreptul de a se apăra, fapt ce constituie o încălcare a liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Ploiești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Instanța arată în acest sens că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili norme de procedură, precum și reguli speciale, derogatorii de la normele generale, fără ca prin aceasta să fie încălcat liberul acces la justiție al titularilor drepturilor procesuale, care își vor exercita aceste drepturi în cadrul procesual și cu respectarea exigențelor stabilite de legiuitor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului."

În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și pe acelea ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ambele texte privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în cazul în care contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, acestuia îi sunt înmânate copia de pe procesul-verbal și înștiințarea de plată a amenzii, făcându-se mențiune despre aceasta în procesul-verbal.

Dacă contravenientul este absent sau refuză să semneze procesul-verbal, conform prevederilor art. 26 alin. (3) și art. 27 din aceeași ordonanță, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, în termen de cel mult o lună de la data încheierii.

Sunt reglementate astfel două modalități tehnice de realizare a comunicării: prin înmânare și prin poștă, cu aviz de primire. Rațiunea celei din urmă constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate, așa încât aceasta să poată formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termen de 15 zile de la data comunicării, potrivit art. 31 alin. (1) din același act normativ, care în acest caz va fi data primirii acesteia prin poștă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a face plângere. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunii contravenționale aplicate.

Astfel, Curtea constată că prin dispozițiile

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu le este îngrădit contravenienților accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil, nefiind astfel încălcate prevederile art. 21 din Constituție, nici cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici cele ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Cătălin Gheorghe Radu în Dosarul nr. 2.510/281/2011 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.