Decizia nr. 1494/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 35/1994

privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rao International Publishing Company" - S.A. din București în Dosarul nr. 23.108/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.549D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocatul Paul Tita, cu delegație depusă la dosar, iar pentru partea Uniunea Scriitorilor din România răspunde avocatul Ioan Deleanu, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate impun sarcini parafiscale, care sunt suportate de către cetățeni, și care sunt excesive din punct de vedere fiscal. Astfel, textul criticat contravine prevederilor constituționale referitoare la art. 56. Timbrul literar reprezintă o taxă parafiscală care are ca destinație o asociație privată, fără a avea finalitatea contraprestației unui serviciu public, fiind astfel încălcate și prevederile art. 16 din Constituție.

Avocatul părții Uniunea Scriitorilor din România solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că motivarea autorului excepției nu poate fi reținută, destinația sumelor prevăzute de textul de lege criticat fiind prevăzută expres de lege.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul excepției motivează doar contrarietatea textului de lege criticat prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție. De altfel, timbrul literar este plătit de către cititori, iar profesioniștii nu se află într-o situație identică cu creatorii.

Având cuvântul în replică, avocatul autoarei excepției de neconstituționalitate arată că timbrul literar este plătit de editură pentru cărțile nevândute, ceea ce este contrar Constituției.

Având cuvântul în replică, avocatul părții Uniunea Scriitorilor din România arată că sumele aferente timbrului literar au fost încasate de autoarea excepției de neconstituționalitate, dar nu au fost virate potrivit legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 23.108/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 35/1994

privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rao International Publishing Company" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prin textul de lege criticat s-au instituit mai multe categorii de timbre care sunt suportate de către cetățeni și a căror stabilire contravine prevederilor constituționale ale art. 56. Totodată, dispozițiile criticate vin în contradicție și cu prevederile art. 16 și 20 din Legea fundamentală. Astfel, textul criticat a creat unele drepturi unor categorii de profesioniști, într-un mod discriminatoriu în raport cu drepturile altor categorii de cetățeni, care au alte profesii.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că în măsura în care normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei de lege, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica raportată la prevederile art. 16 din Constituție nu poate fi reținută. Cât privește critica de neconstituționalitate a

art. 1 din Legea nr. 35/1994

față de prevederile art. 56 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută. Dispozițiile legale criticate ce instituie valoarea anumitor categorii de timbre și regulile de aplicare a acestora nu sunt de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale în conformitate cu care cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. De altfel, plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 35/1994

privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iulie 2008, cu următorul conținut: "(1) Cele 8 categorii de timbre ce formează obiectul prezentei legi se stabilesc astfel:

a) timbrul literar, în valoare de 2% din prețul de vânzare a unei cărți și care se adaugă acestui preț;

b) timbrul cinematografic, în valoare de 2% din prețul unui bilet și care se adaugă acestui preț;

c) timbrul teatral, în valoare de 5% din prețul unui bilet și care se adaugă acestui preț;

d) timbrul muzical, în valoare de 5% din prețul unui bilet și 2% din prețul fiecărui disc, fiecărei tipărituri, casete video și audio înregistrate, cu caracter muzical, altele decât cele folclorice, și care se adaugă acestor prețuri;

e) timbrul folcloric, în valoare de 5% din prețul unui bilet și 2% din prețul fiecărui disc, fiecărei tipărituri, casete video și audio folclorice înregistrate și care se adaugă acestor prețuri;

f) timbrul artelor plastice, în valoare de 0,5% din prețul de vânzare a operei de artă și care se adaugă acestui preț;

g) timbrul arhitecturii, în valoare de 0,5'c8 din valoarea investiției, indiferent de beneficiarul sau de destinația acesteia;

h) timbrul de divertisment, în valoare de 3% din prețul unui bilet și care se adaugă acestui preț.

(2) Timbrul literar se aplică pentru fiecare exemplar din cărțile beletristice vândute prin unitățile de orice fel, editate sau nu în România.

(3) Timbrele prevăzute la alin. (1) lit. b) - e) se aplică pe fiecare bilet vândut la spectacolele cinematografice, teatrale, muzicale și folclorice organizate în țară și se adaugă la prețul de vânzare a biletului.

(4) Timbrul prevăzut la alin. (1) lit. g) se adaugă la valoarea investiției și se achită odată cu taxa pentru autorizația de construcție.

(5) Timbrul prevăzut la alin. (1) lit. h) se aplică pe fiecare bilet vândut la spectacolele artistico-sportive, altele decât cele la care se aplică alte timbre, și la spectacolele de circ organizate în țară și se adaugă la prețul de vânzare a biletului."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 56 referitoare la contribuțiile financiare. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 1 și art. 2 din Declarația universală a drepturilor omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispoziția de lege criticată stabilește cele 8 categorii de timbre ce formează obiectul

Legii nr. 35/1994 , după cum urmează: timbrul literar, timbrul cinematografic, timbrul teatral, timbrul muzical, timbrul folcloric, timbrul artelor plastice, timbrul arhitecturii, timbrul de divertisment. În ceea ce privește timbrul literar, Curtea constată că persoanele juridice care editează carte beletristică ce urmează să fie vândută cu amănuntul, categorie în care se încadrează și autoarea excepției de neconstituționalitate, au obligația de a determina valoarea timbrului literar și de a o imprima distinct pe fiecare carte, adăugând-o prețului de vânzare al acesteia, precum și obligația de a vira în conturile organizațiilor de creatori beneficiare sumele încasate, rezultate din aplicarea timbrului literar. Astfel, Curtea constată că nu le revine persoanelor mai sus amintite obligația de plată a acestui timbru, ci doar de a colecta și de a vira mai departe unităților beneficiare sumele efectiv încasate, plata acestui timbru fiind făcută de către beneficiarul/consumatorul final, cumpărătorul cărții respective.

Totodată, Curtea reține că sumele care se cuvin organizațiilor de creatori vor fi utilizate numai în regimul stabilit de lege și numai pentru realizarea scopului prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 3, fără a se putea deroga de la aceasta, utilizarea sumelor reprezentând contravaloarea timbrelor în alte scopuri decât cele prevăzute la art. 3 constituind contravenție, dacă fapta nu este săvârșită astfel încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune.

Din analiza speței în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate reiese faptul că autoarea acesteia nu și-a îndeplinit obligația de plată prevăzută de

Legea nr. 35/1994 , încasând sumele cu titlu de timbru literar, dar nevirându-le mai departe către unitățile beneficiare. Or, nerespectarea propriei îndatoriri prevăzute de un text legal, care (până la o eventuală declarare ca neconstituțional) se bucură de prezumția de constituționalitate, nu poate constitui temeiul susținerii potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16, ale art. 20 și ale art. 56.

Mai mult, autorul excepției de neconstituționalitate face abstracție de prevederile art. 33 din Constituție, potrivit căruia "accesul la cultură este garantat, în condițiile legii, (...) statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume".

În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 35/1994

este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 35/1994

privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, excepție ridicată de Societatea Comercială "Rao International Publishing Company" - S.A. din București în Dosarul nr. 23.108/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.