Decizia nr. 1479/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în Dosarul nr. 48.759/3/CC/2010 al Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 178D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 277D/2011, nr. 434D/2011, nr. 441D/2011, nr. 507D/2011, nr. 530D/2011, nr. 531D/2011, nr. 704D/2011, nr. 993D/2011 și nr. 1.070D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în Dosarul nr. 5.316/116/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă, în dosarele nr. 13.311/118/2010, nr. 17.202/118/2010 și nr. 13.310/118/2010 ale Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7.591/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 36.032/3/2010 și nr. 28.343/3/2010 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în dosarele nr. 43.171/3/CA/2011 și nr. 51.203/3/CA/2010 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 277D/2011, nr. 434D/2011, nr. 441D/2011, nr. 507D/2011, nr. 530D/2011, nr. 531D/2011, nr. 704D/2011, nr. 993D/2011 și nr. 1.070D/2011 la Dosarul nr. 178D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.345 din 30 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 48.759/3/CC/2010, și prin încheierile din 28 iunie 2011 și din 20 septembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 43.171/3/CA/2011 și nr. 51.203/3/CA/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.316/116/2010, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Prin încheierile din 17 martie 2011 și din 24 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 13.311/118/2010 și nr. 17.202/118/2010 și prin Sentința civilă nr. 52/CA din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 13.310/118/2010, Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Prin Încheierea din 3 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.591/108/2010, Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Prin încheierile din 25 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 36.032/3/2010 și nr. 28.343/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

În toate dosarele, excepția a fost ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 9/1998 , în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect amenda pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, în temeiul

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin instituirea unei amenzi în sarcina conducătorului autorității publice, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece aduc atingere demnității conducătorului instituției publice respective. Astfel, arată că este de notorietate durata procedurii juridice în dreptul comun datorată supraaglomerării instanțelor de judecată. Totodată, datorită lipsei de personal coroborată cu volumul mare de muncă, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat judecata în lipsă în toate etapele de judecată ale procesului, iar hotărârile instanței de recurs nu se comunică și nu se publică. În continuare, susține că, deși, potrivit

art. unic pct. 10 din Legea nr. 276/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 212/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, hotărârile judecătorești irevocabile se comunică părților, Curtea de Apel Timișoara nu a comunicat decizia de respingere a recursului, deși avea obligația redactării acestei hotărâri judecătorești în termen de 30 de zile de la pronunțare și obligația comunicării.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece nu există vreo neconcordanță între dispozițiile de lege criticate și art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, reglementarea unor sancțiuni civile și penale în sarcina conducătorului autorității administrative care nu a înțeles să execute în termenul prevăzut hotărârea judecătorească prin care a fost obligată să încheie, să înlocuiască ori să modifice actul administrativ, să elibereze o adeverință sau orice alt înscris nu este de natură a constitui o încălcare a demnității umane, o asemenea măsură legislativă având menirea să asigure, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, realizarea întocmai a actului de justiție într-un stat care respectă preeminența dreptului, în sensul că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Șandor împotriva României, Hotărârea din 17 iunie 2004, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României.)

Pe de altă parte, nu poate fi reținută nicio formă de încălcare a demnității umane, în condițiile în care aplicarea acestor sancțiuni este condiționată de îndeplinirea procedurii judiciare de dovedire a elementelor constitutive ale unei fapte ilicite de natură civilă sau, după caz, penală, procedură care, în dreptul național, asigură persoanei în cauză toate garanțiile de acces efectiv la justiție, în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În fine, instanța consideră că argumentul duratei mari a procedurilor judiciare în vederea reparării pretinsului prejudiciu de imagine încercat de persoanele fizice cu statut de demnitar prin sancționarea lor în temeiul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

nu conduce la concluzia producerii unei încălcări a demnității acestor persoane, întrucât nu orice prejudiciu adus reputației sau imaginii publice constituie și o încălcare a demnității umane, modalitatea de producere și gravitatea acestui prejudiciu reprezentând elementul de distincție. Or, în cauză, nu posibilitatea aplicării de sancțiuni prevăzute de lege și proporționale cu interesul public vizat poate prejudicia persoana sancționată, ci eventualitatea aplicării acestor sancțiuni fără îndeplinirea elementelor constitutive ale faptei ilicite, care să determine regresul împotriva persoanei vinovate, ceea ce constituie însă împrejurări de fapt, ce țin de executarea în concret a normei legale, dar care nu atrage caracterul neconstituțional al acesteia.

Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că textul de lege criticat este constituțional, iar aplicarea amenzii prevăzută de acesta este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Aceasta intervine în virtutea legii, iar cuantumul amenzii este determinat în mod cert și neechivoc prin însăși norma criticată.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a stabili modalitățile de executare a hotărârilor judecătorești, executarea fiind o parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nu contravin art. 20 din Constituție, cu raportare la art. 1 titlul I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la protecția demnității umane.

Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 920/2009 .

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis Curții Constituționale în Dosarul nr. 1.070D/2011, consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 920/2009

și nr. 1.083/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin

art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 24 "Obligația executării"

[...] "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."

Dispozițiile alin. (1) al art. 24 au următorul cuprins: "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și dispozițiilor art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în raport cu critici similare, prin

Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, și dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituțional al protejării cetățenilor în fața eventualelor abuzuri ale autorităților publice. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităților publice anumite obligații de "a face" trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Curtea a constatat că textul de lege ce formează obiect al excepției nu aduce atingere nici principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nici dreptului la apărare, garantat la nivel constituțional, reținând că autoritățile publice pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care are obligația de serviciu de a depune toate diligențele posibile pentru apărarea intereselor instituției, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistență juridică și reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiție. Așadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea de a-și exercită toate prerogativele dreptului la apărare. În plus, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare pentru a afla soluția pronunțată de instanță în recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează și conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătorești.

Pentru considerente similare, nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției potrivit căreia conducătorului autorității publice i se nesocotește dreptul la apărare întrucât nu a avut calitate procesuală în litigiul dedus judecății, interesele acestuia putând fi apărate cu succes de același reprezentant, consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

reprezintă o sancțiune procedurală pecuniară aplicată de instanță în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseși instituției contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absența unei sancțiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 20 din Constituție și la art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea reține că, astfel cum a statuat prin

Decizia nr. 1.237/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, de principiu, prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt aplicabile în controlul de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului. Ținând cont că dispozițiile art. 1 din aceasta se referă la demnitatea umană, care este inviolabilă, nu se poate susține că o sancțiune procedurală pecuniară aplicată de instanță conducătorului autorității publice în scopul asigurării executării unei hotărâri judecătorești - astfel cum prevede textul de lege criticat - ar afecta demnitatea umană a conducătorului autorității publice respective.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în dosarele nr. 48.759/3/CC/2010, nr. 43.171/3/CA/2011 și nr. 51.203/3/CA/2010 ale Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5.316/116/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă, în dosarele nr. 13.311/118/2010, nr. 17.202/118/2010 și nr. 13.310/118/2010 ale Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7.591/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 36.032/3/2010 și nr. 28.343/3/2010 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011.