Decizia nr. 1389/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă, ale art. 20 alin. (2) și art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și ale art. 1201 din Codul civil
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 1201 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Ștefan în Dosarul nr. 12.391/302/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.331D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul critică modul de redactare a textelor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 12.391/302/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 1201 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Ștefan cu ocazia soluționării apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 7.029 din 30 octombrie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București într-o cauză având ca obiect o evacuare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate constituie o restrângere disproporționată, discriminatorie și care aduce atingere înseși existenței unui drept în sensul art. 53 din Constituție, fiind în neconcordanță cu documentele internaționale în materia drepturilor omului și, respectiv, art. 20 din Constituție. Totodată, încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) și contravin principiilor constituționale privind egalitatea în fața legii și accesul liber la justiție prevăzute de art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituția României.
Astfel, în opinia autorului, "prevederile procedurale" sunt neconstituționale deoarece "nu permit și nu reglementează exercitarea unei căi de atac împotriva unor veritabile acte procedurale cum ar fi repartizarea aleatorie, potrivit art. 95 din Regulamentul de funcționare al instanțelor".
Totodată, arată că prevederile criticate nu instituie proceduri și garanții adecvate, care să recunoască, să protejeze și să garanteze dreptul de proprietate al chiriașilor asupra îmbunătățirilor aduse imobilelor în care au locuit, stabilind o justă despăgubire pentru contravaloarea acestora, respectiv "la valoarea de piață, stabilită după standarde de evaluare recunoscute".
De asemenea, susține că între beneficiarii
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și beneficiarii
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuințe se creează o discriminare, deoarece Ordonanța de urgență cuprinde anumite facilități procedurale, cum ar fi scutirea de taxă de timbru, iar despăgubirile prevăzute de aceasta includ și "cheltuieli necesare și utile".
În continuare, mai arată că motivarea instanței de fond, referitoare la excepția autorității de lucru judecat, este nelegală și "absurdă".
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și nici tratatelor internaționale la care România este parte.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 1201 din Codul civil.
1. Curtea observă că, în realitate, în ceea ce privește art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepția de neconstituționalitate vizează prevederile art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 a Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care au următorul cuprins:
- Art. 20:
[...] "(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.";
- Art. 50^1: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."
2. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin
art. I pct. 20, 21, 22 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.
Având în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011
și dispozițiile
art. XXII alin. (1) și (2) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Curtea urmează să verifice constituționalitatea prevederilor criticate în forma avută la data încheierii de sesizare a Curții Constituționale.
3. De asemenea, referitor la art. 1201 din Codul Civil, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, la data de 1 octombrie 2011, a intrat în vigoare
privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeași dată, se abrogă Codul Civil din 1864, cu excepția dispozițiilor art. 1169-1206, potrivit
art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
Așadar, având în vedere prevederile
pentru punerea în aplicare a
privind Codul civil, precum și
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 1201 din Cod civil în vigoare la data încheierii de sesizare, respectiv Codul civil din 1864.
Aceste dispoziții au următorul cuprins:
- Art. 1201 din Codul civil din 1864: "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 20 alin. (2) privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt menționate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit, pe de o parte, de modul de reglementare a dispozițiilor criticate, deoarece acestea nu conțin anumite căi de atac împotriva unor acte procedurale, iar, pe de altă parte, de modul în care a fost motivată o hotărâre judecătorească.
Astfel, Curtea observă că, prin critica de neconstituționalitate formulată, autorul acesteia tinde la modificarea textelor de lege criticate, respectiv la completarea acestora, soluțiile legislative existente nemulțumindu-l. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate are ca finalitate modificarea dispozițiilor de lege criticate. Or, omisiunea de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate.
Referitor la critica privind modul în care a fost motivată o hotărâre judecătorească, Curtea reține că această nu este o problemă ce ține de contenciosul constituțional, fiind o problemă de legalitate, care aparține exclusiv instanțelor de judecată.
2. În ceea ce privește critica potrivit căreia se creează o discriminare între beneficiarii
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și cei ai
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999
privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, deoarece cele două categorii prevăzute de actele normative menționate beneficiază de facilități diferite, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.
Într-o atare situație, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă, ale art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și ale art. 1201 din Codul civil, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 și art. 159 din Codul de procedură civilă, art. 20 alin. (2) și
art. 50^1 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și art. 1201 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Ștefan în Dosarul nr. 12.391/302/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.