Ordinul nr. 429/2012
privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor
prezumat în vigoare
Având în vedere prevederile
art. 50-52 din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, și ale
art. 23 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006 , cu modificările și completările ulterioare, ale
Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003
și ale
Ordinului ministrului sănătății nr. 386/2004
privind aprobarea Normelor de aplicare a
Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 , precum și ale
privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul
art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009
privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, și al
art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010
privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare,
ministrul justiției și ministrul sănătății emit următorul ordin:
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
În sensul prezentului ordin, sintagmele de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană privată de libertate - persoana aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, a unei măsuri educative de internare într-un centru de reeducare sau în arest preventiv;
b) intervenție medicală - orice examinare, tratament medical în scop preventiv, terapeutic sau de reabilitare;
c) asistență medicală - aplicarea tuturor măsurilor profilactice, curative și recuperatorii pentru asigurarea stării de sănătate;
d) asistență medicală primară - furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relații continue cu pacienții, în prezența bolii sau în absența acesteia;
e) asistență medicală de urgență - totalitatea serviciilor medicale acordate în condiții critice care pun în pericol viața pacientului;
f) asistență medicală de specialitate - furnizarea de servicii medicale clinice și paraclinice în regim ambulatoriu și servicii de medicină dentară.
Articolul 2
Persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinație specială, prin bugetul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Articolul 3
Dreptul la asistență medicală al persoanelor private de libertate este garantat.
Persoanele private de libertate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și de medicamente.
Serviciile de asistență medicală și medicamentele sunt asigurate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, din fondurile unităților din sistemul administrației penitenciare, aprobate cu această destinație, și din alte surse, potrivit legii.
Articolul 4
De asigurarea stării de sănătate a persoanelor private de libertate sunt responsabile administrația penitenciară și structurile sanitare publice, în condițiile legii.
Articolul 5
Pentru asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate, în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor funcționează o rețea sanitară, care cuprinde: cabinete de medicină primară, cabinete de medicină dentară, infirmerii, cabinete de specialitate, penitenciare-spital și mijloace de transport medical.
Articolul 6
Cabinetele medicale, infirmeriile și penitenciarele-spital funcționează și se dotează potrivit normelor în vigoare ale Ministerului Sănătății și Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Articolul 7
Rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor este încadrată cu personal calificat, respectiv medici, farmaciști, biologi, biochimiști, psihologi, personal medico-sanitar cu studii superioare sau medii, personal sanitar auxiliar, personal de deservire, potrivit normelor Ministerului Sănătății și ale Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Asistența medicală din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor se acordă cu respectarea standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel național prin ordin al ministrului sănătății și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, în lipsa acestora, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialității respective.
Capitolul II Asistența medicală
Secțiunea 1 Organizarea activității de asistență medicală primară
Articolul 8
Asistența medicală primară pentru persoanele private de libertate se asigură în cabinete organizate în acest scop la nivelul fiecărei unități penitenciare.
Personalul medico-sanitar se subordonează medicului-șef, care la rândul său se subordonează directorului unității penitenciare.
Îndrumarea metodologică a cabinetelor medicale din unitățile penitenciare se realizează de către penitenciarul-spital coordonator și Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Programul de activitate al personalului medical din unitățile penitenciare este întocmit de către medicul-șef și avizat de către directorul unității.
Programul de lucru al medicilor este de 7 ore/zi, în zilele lucrătoare.
În penitenciarele unde își desfășoară activitatea cel puțin 2 medici, asistența medicală poate fi asigurată în program alternativ, dimineața și după-amiaza.
Numărul de asistenți medicali angajați și programul acestora vor fi prevăzute astfel încât să poată fi asigurată asistența medicală permanentă.
Articolul 9
Personalul cabinetului medical îndeplinește, potrivit competenței, următoarele atribuții:
a) acordă asistență medicală de urgență în caz de boală sau accident;
b) acordă asistență medicală generală, profilactică și curativă;
c) asigură controlul medical la primire, transfer și liberare din penitenciar;
d) asigură controlul medical periodic conform legislației în vigoare;
e) urmărește evoluția stării de sănătate a persoanelor private de libertate și aplică măsurile terapeutice necesare;
f) aplică măsuri de prevenire și combatere a bolilor transmisibile conform legislației sanitare în vigoare;
g) acordă îngrijiri medicale în infirmerie cazurilor de îmbolnăvire care necesită supraveghere medicală permanentă și care nu impun internarea în spital;
h) recomandă internarea în unități spitalicești, în situația în care nu are posibilități de diagnostic și tratament, precum și în caz de boli transmisibile pentru care internarea este obligatorie;
i) stabilește necesarul de medicamente și materiale sanitare pentru buna desfășurare a activității medicale;
j) urmărește respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele unității și la locurile de muncă, înștiințându-l pe conducătorul unității penitenciare cu privire la eventualele disfuncționalități;
k) desfășoară activități de educație pentru sănătate în vederea însușirii de către persoanele private de libertate a cunoștințelor necesare cu privire la igiena individuală și colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor și pentru formarea deprinderilor igienice.
Articolul 10
Personalul medical are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru întocmirea:
a) documentației medicale necesare prezentării persoanelor private de libertate la comisia de expertiză a capacității de muncă sau pentru revizuirea unei decizii a acestei comisii;
b) documentației medicale necesare prezentării la comisia de evaluare a persoanelor cu handicap în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap;
c) referatelor medicale, la solicitarea organelor abilitate sau în urma cererii formulate de persoanele private de libertate.
Secțiunea 2 Măsuri la primirea în penitenciar și pe perioada de observare-carantinare
Articolul 11
La primirea într-o unitate penitenciară persoanele private de libertate nou-intrate, venite prin transfer, reprimite de la organele de cercetare penală, din întreruperea executării pedepsei, după evadare sau la prezentarea din învoire sunt supuse următoarelor măsuri:
a) efectuarea unui examen clinic general, cu scopul depistării semnelor evidente de agresiune, adicții, tulburări psihice, risc de suicid, depistării bolilor infectocontagioase și parazitare care impun izolare de colectivitate până la vindecare sau internare într-o unitate spitalicească de profil și cunoașterii antecedentelor patologice și afecțiunilor cronice care impun instituirea deîndată a unei terapii medicamentoase adecvate și regim alimentar;
b) aplicarea măsurilor igienico-sanitare adaptate fiecărui caz;
c) efectuarea îmbăierii;
d) îmbrăcarea cu ținută civilă curată, personală sau asigurată de către administrația unității de deținere, precum și dotarea cu obiecte de toaletă individuală.
Examinarea medicală va fi consemnată în fișa medicală și în Registrul de consultații punct primire deținuți.
Articolul 12
În situația prezentării pentru primirea în unitate a unei persoane private de libertate bolnave, care necesită internare în spital sau examinări medicale suplimentare, medicul recomandă internarea/consultul medical într-un penitenciar-spital sau, după caz, în spitalul cel mai apropiat din rețeaua Ministerului Sănătății ori a altor ministere cu rețea sanitară proprie, consemnând recomandarea în fișa medicală și în Registrul de consultații punct primire deținuți.
Internarea/Consultul medical în cazul unei persoane private de libertate condamnate se va realiza de către administrația penitenciară.
Internarea/Consultul medical în cazul unei persoane private de libertate arestată preventiv, aflată în cursul judecății, se va realiza de către organele de poliție care au asigurat prezentarea.
Articolul 13
Persoanele private de libertate nou-intrate sau venite din întreruperea executării pedepsei sunt cazate separat de celelalte persoane, în secția pentru observare-carantinare, în vederea realizării supravegherii clinice și epidemiologice de 21 de zile, respectându-se următoarele reguli igienico-sanitare:
a) servirea mesei, spălarea și depozitarea veselei se asigură separat;
b) îmbăierea, schimbarea lenjeriei de corp și a cazarmamentului, precum și spălarea acestora se efectuează separat;
c) respectarea, pe cât posibil, a cazării corespunzător tranșelor de depunere sau pe intervale de timp cât mai mici între primul și ultimul intrat (maximum 7 zile).
În perioada de supraveghere clinică și epidemiologică, personalul medico-sanitar supraveghează starea de sănătate a persoanelor private de libertate, modul în care se respectă regulile de igienă individuală și colectivă și desfășoară activități de educație pentru sănătate.
Articolul 14
În termen de maximum 72 de ore de la primire se efectuează examinarea medicală la depunere. Aceasta constă în: anamneză, examinare clinică și stabilirea diagnosticului clinic la depunere.
Examinarea medicală se consemnează în registrul de consultații și în fișa medicală.
Cu aceeași ocazie se efectuează prima doză a vaccinării cu anatoxină tetanică în schema accelerată, având în vedere antecedentele vaccinale necunoscute, pentru cazurile care nu au contraindicații și se recoltează sânge pentru examen VDRL.
Pe perioada de supraveghere clinică și epidemiologică, pentru a veni în sprijinul stabilirii stării de sănătate a persoanei private de libertate se pot efectua:
a) un set minim de examinări paraclinice de laborator (hemoleucogramă, examen sumar de urină, glicemie, TGO, TGP etc.);
b) electrocardiogramă;
c) examene de specialitate suplimentare.
Este obligatorie efectuarea unui examen pneumoftiziologic la pacienții cu semne clinice care ridică suspiciunea unei tuberculoze pulmonare (tuse, scădere ponderală, transpirații, febră, astenie, durere toracică) sau la cei cu tuberculoză în antecedente.
Articolul 15
La sfârșitul perioadei de supraveghere clinică și epidemiologică, pe baza examinărilor clinice și a investigațiilor paraclinice, se stabilesc starea de sănătate și capacitatea de a presta muncă ale persoanei private de libertate și se înscriu datele în fișa medicală.
Secțiunea 3 Asistența medicală primară
Articolul 16
Serviciile furnizate în cadrul asistenței medicale primare sunt următoarele:
a) servicii profilactice (imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și lăuziei, depistarea activă a riscului de îmbolnăvire pentru diverse afecțiuni la persoanele cu risc crescut și controale medicale periodice);
b) servicii curative (pentru afecțiuni acute sau cronice);
c) servicii medicale pentru situații de urgență.
Asistența medicală primară este acordată de medici de familie/medici de medicină generală, posesori ai Certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, avizat anual, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia în vigoare.
PARAGRAFUL 1
- Servicii profilactice
Articolul 17
Vaccinarea persoanelor private de libertate se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie și antisepsie și, de asemenea, cu respectarea modului de administrare, a contraindicațiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte.
Evidența vaccinărilor persoanelor private de libertate se realizează în registrul unic de vaccinări.
Articolul 18
Vaccinarea cu anatoxină tetanică în schema accelerată se realizează cu 3 doze de 0,5 ml i. m. la interval de 14 zile. Revaccinarea se realizează la un an și 5 ani cu 0,5 ml i. m.
Pentru contacții direcți ai cazurilor de hepatită acută tip B se va face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ se va recomanda efectuarea vaccinării împotriva hepatitei B.
Vaccinarea antigripală se realizează în sezonul preepidemic, în perioada 1 octombrie-31 decembrie, în special pentru persoanele private de libertate care lucrează în sectoarele cu risc epidemiologic și pentru cei cu vârsta mai mare de 65 de ani sau cu afecțiuni cronice cardiovasculare, pulmonare, metabolice, renale sau cu imunosupresie. Pentru a primi vaccin antigripal din fondurile Ministerului Sănătății, catagrafia cu persoanele eligibile la vaccinarea antigripală, întocmită de unitățile penitenciare, este transmisă în timp util autorităților de sănătate publică teritoriale, pentru a fi inclusă în propriile catagrafii, serviciile de inoculare urmând să fie asigurate de către personalul medical din unitățile penitenciare. Serviciile de inoculare a vaccinului antigripal pot fi raportate în sistemul de asigurări sociale de sănătate numai în condițiile în care acestea sunt recomandate și reglementate de Ministerul Sănătății ca acțiuni de sănătate publică.
Vaccinarea în focare sau alte situații epidemiologice cu risc se realizează la indicația medicilor epidemiologi, în conformitate cu indicațiile Ministerului Sănătății.
Alte vaccinări se realizează în campaniile organizate de Ministerul Sănătății.
Articolul 19
Medicii din unitățile penitenciare efectuează controlul medical al persoanelor private de libertate. Acesta se realizează în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Rezultatele controlului medical se consemnează în fișa medicală.
Articolul 20
Medicul-șef se ocupă de supravegherea stării de sănătate a persoanelor private de libertate care prestează muncă, inclusiv de realizarea examenului medical la propunerea de începere a activității și a examenului medical periodic.
Articolul 21
Medicii au obligația de a lua în evidență persoana privată de libertate gravidă încă de la primirea în penitenciar, aceasta urmând a fi dispensarizată potrivit recomandărilor medicului specialist de obstetrică-ginecologie, cu respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătății, și vaccinată antitetanic, conform legislației sanitare în vigoare.
Persoana privată de libertate gravidă efectuează un test serologic pentru sifilis de două ori în timpul sarcinii: în trimestrul I, cât mai precoce, și după a 28-a săptămână de sarcină.
Persoana privată de libertate gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar și de condiții de muncă potrivit normelor legale.
Persoana privată de libertate gravidă cu evoluție normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a nașterii într-un compartiment de specialitate al unui penitenciar-spital.
Persoana privată de libertate cu evoluție complicată a sarcinii este internată de îndată într-un compartiment de specialitate al unui spital din rețeaua sanitară proprie sau din rețeaua Ministerului Sănătății.
Penitenciarul-spital în care se află persoana privată de libertate gravidă ia măsuri pentru ca nașterea copilului să se realizeze într-un spital din rețeaua Ministerului Sănătății.
Administrația penitenciară asigură condițiile necesare pentru ca mama condamnată, la solicitarea acesteia, să își poată îngriji copilul, într-o unitate penitenciară, până la împlinirea vârstei de un an.
Articolul 22
Persoanele private de libertate gravide sau cele care au născut în perioada detenției și au în îngrijire copii mai mici de un an nu pot munci în mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore și li se asigură hrana pentru ele și pentru copii potrivit normelor legale în vigoare.
Articolul 23
Copiilor aflați în îngrijirea mamelor private de libertate li se asigură efectuarea vaccinărilor, conform Programului național de vaccinări al Ministerului Sănătății.
Vaccinurile se asigură prin direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București.
Asistența medicală și urmărirea dezvoltării fizice și psihomotorii a copilului prin examene de bilanț se face de către un medic de familie/medic pediatru, cu respectarea prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
PARAGRAFUL 2
- Asistența medicală curativă
Articolul 24
Persoanele private de libertate sunt prezentate la cabinetul medical ca urmare a solicitării proprii, datorată unor acuze de boală sau conform unei programări, efectuată de către medic în cazul bolnavilor aflați în tratament sau dispensarizați.
Articolul 25
Fiecare examinare medicală se consemnează în registrul de consultații și, cronologic, în fișa medicală a persoanei private de libertate.
Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicației în registrul de consultații sau în registrul de bolnavi cronici, după caz.
Medicul semnează și parafează toate înscrisurile din evidențele primare ale cabinetului medical.
Scutirile sunt consemnate de către medic atât în fișa medicală, cât și în registrul de consultații.
Tratamentele injectabile și intervențiile de mică chirurgie se consemnează în registrul de tratamente, pacientul semnând, de asemenea, la efectuarea lor.
Articolul 26
Codificarea cazurilor noi de îmbolnăvire se face conform reglementărilor în vigoare ale Ministerului Sănătății, numai în situațiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecțiuni, se codifică fiecare dintre acestea.
Articolul 27
Rezultatele examenelor paraclinice și cele ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se păstrează în fișa medicală, în ordine cronologică.
Articolul 28
Toate cazurile de internare în spital sau în infirmeria unității se înregistrează în registrul de internări în spital sau în registrul de internări în infirmerie.
Articolul 29
Persoanele private de libertate cu boli cronice, depistate cu ocazia primirii în unitate, inclusiv prin transfer, a controlului medical periodic sau prin examinări curente, sunt luate în evidență de cabinetul medical, sunt dispensarizate și li se asigură tratamentul și regimul alimentar corespunzătoare.
Se iau în evidență și se dispensarizează și persoanele private de libertate care au fost obligate la tratament prin hotărâre judecătorească; departamentul evidență deținuți este obligat să anunțe în scris cabinetul medical privind persoanele față de care instanța a dispus măsura obligării la tratament medical.
Evidența bolnavilor cronici se ține în registrul de bolnavi cronici.
Controalele periodice la bolnavii dispensarizați se efectuează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.
Articolul 30
Bolnavii cu diabet zaharat sunt luați în evidență în registrul de bolnavi cronici și dispensarizați conform normelor Ministerului Sănătății.
Tratamentul se asigură în cadrul programelor naționale de sănătate.
Regimul alimentar acordat fiecărui deținut cu diabet zaharat va corespunde recomandărilor medicului specialist și normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Articolul 31
La indicația medicului, persoanele private de libertate cu boli cronice beneficiază de regim alimentar dietetic până la ameliorarea afecțiunilor; indicația este reevaluată lunar și ține cont de evoluția stării de sănătate a pacientului și de recomandările medicului specialist.
Articolul 32
Persoanele private de libertate cu afecțiuni psihice se dispensarizează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.
Articolul 33
În fiecare penitenciar funcționează o infirmerie formată din camere separate, cu circuite funcționale distincte, având paturi la un singur rând, pentru internarea bolnavilor cu afecțiuni cronice reacutizate, care necesită supraveghere medicală, pentru izolarea celor cu boli infecțioase acute cu transmitere enterală, boli infecțioase acute cu transmitere aerogenă (altele decât TB), pentru tratamentul direct observat al bolnavilor de tuberculoză și pentru persoanele aflate în refuz de hrană.
Internarea bolnavilor în infirmerie se face numai la indicația medicului.
Internarea se consemnează în registrul de internări în infirmerie; medicul are obligația de a completa, la internare, fișa de internare în infirmerie, care are numărul corespunzător înregistrării din registrul de internări în infirmerie.
Vizita medicală se efectuează zilnic, evoluția bolii fiind menționată în fișa de internare în infirmerie.
Prescrierea medicamentelor pentru bolnavii internați în infirmerie se consemnează în fișa de internare în infirmerie, bolnavul semnând în fișă pentru primirea medicației la externare. Pentru zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale medicația poate fi prescrisă pentru 72 de ore. Administrarea medicamentelor în infirmerie se face sub supraveghere strictă.
Acordarea regimului alimentar se stabilește în funcție de afecțiune, conform recomandărilor medicului curant sau, după caz, ale medicului specialist și normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Articolul 34
Fișele de internare în infirmerie însoțesc fișa medicală a persoanei private de libertate la orice transfer. Pentru a avea o evidență a cazurilor internate în infirmerie, copiile fișelor de internare în infirmerie se păstrează la cabinetul medical, îndosariate cronologic.
PARAGRAFUL 3
- Asistența medicală de urgență
Articolul 35
Urgențele medico-chirurgicale sunt prezentate la cabinetul medical de îndată, unde medicul și/sau asistentul medical iau/ia măsurile necesare în limita competenței.
Urgențele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în unitate se prezintă la unitatea spitalicească cea mai apropiată, cu înștiințarea conducerii penitenciarului privind situația ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport și a escortei necesare sau, după caz, cu apelarea serviciului județean de ambulanță.
Articolul 36
În vederea acordării primului ajutor în caz de urgență medicală la locurile de muncă și în mijloacele de transport este necesară dotarea cu truse de prim ajutor.
Trusele de prim ajutor sunt asigurate de beneficiarul forței de muncă, respectiv de către unități, și se află în gestiunea personalului de pază, escortare și supraveghere.
Secțiunea 4 Asistența medicală de specialitate din ambulatoriu
Articolul 37
Asistența medicală de specialitate, clinică și paraclinică, se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din unitățile penitenciare și în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital.
Asistența medicală de specialitate poate fi acordată și în ambulatoriile de specialitate integrate din cadrul unităților sanitare aparținând Ministerului Sănătății ori ale altor structuri medicale aparținând ministerelor cu rețea sanitară proprie aflate în relații contractuale cu o casă de asigurări de sănătate.
Serviciile de asistență medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă la recomandarea medicului curant, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Secțiunea 5 Asistența medicală dentară
Articolul 38
Serviciile de medicină dentară sunt acordate de către medici dentiști, prin cabinetele de medicină dentară din penitenciare, centre de reeducare și penitenciare-spital.
În cabinetele de medicină dentară își pot desfășura activitatea și asistenți de medicină generală/dentară.
Pe lângă cabinetele de medicină dentară se pot organiza laboratoare de tehnică dentară, încadrate cu tehnician dentar.
Articolul 39
Serviciile medicale de medicină dentară preventive și tratamentele de medicină dentară prevăzute în normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum și radiografiile dentare se asigură gratuit și sunt decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în condițiile prevăzute de Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și de normele metodologice de aplicare a acestuia, partea de contribuție personală nedecontată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate fiind suportată de la bugetul unității.
Orice alt tratament de medicină dentară, cu excepția celor prevăzute la alin. (1), solicitat de persoanele private de libertate se va efectua contra cost.
Tratamentele protetice sunt asigurate conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Contravaloarea contribuției personale pentru tratamentele protetice se suportă de către persoana privată de libertate.
În situația în care persoana privată de libertate și-a pierdut funcția masticatorie în perioada detenției, cu afectarea concomitentă și a funcției digestive, și se constată din analizarea veniturilor sale că nu are posibilități financiare necesare pentru plata contribuției personale, aceasta este suportată din bugetul unității în care execută pedeapsa, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.
În cazul în care tratamentul protetic este necesar ca urmare a unui accident produs în timpul, din cauza și în legătură cu munca la care a fost repartizată persoana privată de libertate sau din culpa dovedită a angajaților Administrației Naționale a Penitenciarelor, contravaloarea acestuia se suportă din bugetul unității.
Articolul 40
Prezentarea la consultație se face conform programării întocmite de medicul dentist, cu excepția cazurilor urgente, când asistența de specialitate se acordă de îndată.
Urgențele chirurgicale oro-maxilo-faciale sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu de specialitate.
Articolul 41
Medicul dentist are și următoarele atribuții:
a) stabilește formula dentară la primirea și la liberarea din penitenciar și o consemnează în fișa medicală a persoanei private de libertate;
b) consemnează, de asemenea, în fișa medicală consultațiile și tratamentele dentare efectuate;
c) efectuează lucrări protetice în laboratorul unității sau într-un laborator exterior cu care încheie contract;
d) întocmește devizul pentru eventuala plată a serviciului furnizat.
Articolul 42
Persoanele private de libertate care necesită și solicită efectuarea unor lucrări protetice parțial decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pot fi transferate, pe baza unei programări prealabile, într-o unitate dotată cu laborator de tehnică dentară.
Persoanele private de libertate aflate în penitenciarele unde nu sunt organizate laboratoare de tehnică dentară și care solicită în scris lucrări protetice suportate integral din fonduri personale pot beneficia de servicii protetice în unitatea respectivă prin încheierea unui contract de colaborare cu un laborator exterior.
Secțiunea 6 Asistența medicală spitalicească
Articolul 43
Asistența medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum și în alte unități sanitare de profil acreditate, aflate în relații contractuale cu o casă de asigurări de sănătate.
Serviciile medicale spitalicești se acordă de către medici de specialitate, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de internare, având ștampila unității, eliberat de către medicul unității, consecință a actului medical propriu, la recomandarea medicului specialist, prin decizie a organului judiciar, sau a oricărei urgențe medico-chirurgicale.
În cursul spitalizării se acordă servicii medicale preventive, curative, de recuperare și/sau paliative.
Contravaloarea medicamentelor prescrise se asigură din prevederile bugetare ale penitenciarelor-spital.
Articolul 44
Internarea în penitenciarele-spital se face în baza unei solicitări semnate de directorul penitenciarului și de către medic.
Aprobarea internării este dată de către directorul penitenciarului-spital sau de către înlocuitorul acestuia.
Orice refuz de internare într-un penitenciar-spital sau spital din rețeaua sanitară publică se anunță de îndată Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Dacă medicul unității consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate, se solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital. În acest caz, persoanele private de libertate bolnave nu pot refuza internarea într-un penitenciar-spital.
Secțiunea 7 Asistența medicală a persoanelor aflate în refuz de hrană
Articolul 45
În cazul în care o persoană privată de libertate refuză să primească hrana, personalul medical al locului de deținere are obligația de a explica celui în cauză consecințele deciziei sale asupra stării de sănătate.
Articolul 46
Persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană este transferată într-o cameră de refuz de hrană special destinată acestui scop, la nivelul infirmeriei.
Articolul 47
Din ziua intrării în refuz de hrană, medicul examinează persoana privată de libertate zilnic sau ori de câte ori este necesar, consemnând evoluția stării de sănătate în fișa medicală și într-un registru anume destinat.
Articolul 48
Toate manevrele medicale pentru refacerea stării de sănătate a persoanelor private de libertate aflate în refuz de hrană se efectuează cu acordul acestora, atât timp cât sunt conștiente și au discernământul păstrat.
Articolul 49
În situația în care starea sănătății se agravează din cauza refuzului de hrană sau al unor afecțiuni preexistente, persoana privată de libertate este transferată ori, după caz, internată într-o unitate spitalicească.
Secțiunea 8 Asistența medicală în timpul executării unei sancțiuni disciplinare
Articolul 50
Persoanele care execută măsuri disciplinare beneficiază în continuare de asistență medicală.
Articolul 51
Avizul medicului este obligatoriu în cazul aplicării și executării sancțiunii cu izolarea asupra unei persoane private de libertate.
Articolul 52
Personalul medical vizitează zilnic persoanele private de libertate aflate în executarea măsurilor disciplinare cu izolare, propunând conducerii unității suspendarea măsurii disciplinare în cazul în care evoluția stării de sănătate a acestora o impune.
Secțiunea 9 Asistența medicală în caz de transfer
Articolul 53
Persoanelor private de libertate sosite în penitenciar prin transfer, imediat după identificare și percheziție, li se aplică măsurile prevăzute la art. 11.
Articolul 54
În vederea transferării într-o altă unitate penitenciară, compartimentul evidență prezintă cabinetului medical, cu cel puțin 24 de ore înainte de data transferului, tabelul cu persoanele private de libertate ce urmează a fi transferate.
Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt examinate clinic, diagnosticul consemnându-se în registrul de consultații, precum și în fișa medicală.
Fișa medicală însoțește persoana privată de libertate, făcând parte integrantă din dosarul individual al acesteia.
Articolul 55
Bolnavii care prezintă afecțiuni acute sunt suspecți, contacți sau bolnavi de o afecțiune infectocontagioasă, prezintă pusee evolutive ale unor boli cronice sau sunt în stare gravă nu sunt transferați într-un alt penitenciar.
Articolul 56
Transferul nu se efectuează în situația în care penitenciarul este în carantină, persoanele private de libertate se află în perioada de observare-carantinare sau în cazul în care transferul pune în pericol sănătatea acestora, excepție făcând urgențele medico-chirurgicale care impun internarea într-o unitate spitalicească.
Articolul 57
Persoanelor private de libertate care sunt transferate și sunt în evidență cu afecțiuni în cazul cărora întreruperea tratamentului le pune în pericol starea de sănătate li se asigură medicația pe perioada transferului.
Articolul 58
Bolnavii cu afecțiuni infectocontagioase se transferă în vederea internării la penitenciarul-spital numai cu ambulanțele, cu respectarea criteriilor de separație epidemiologică.
Articolul 59
Persoanele private de libertate aflate în tranzit beneficiază de asistență medicală în aceleași condiții ca persoanele private de libertate din unitatea în care efectuează tranzitul, personalul medical având acces la fișa medicală a acestora în vederea cunoașterii stării de sănătate.
Secțiunea 10 Asistența medicală la liberare
Articolul 60
La liberare, persoanele private de libertate sunt examinate medical, concluziile înscriindu-se în fișa medicală, cu consemnarea orei la care s-a realizat examinarea.
Fișa medicală se păstrează și se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
Articolul 61
La liberarea unei persoane private de libertate care este în tratament pentru o boală infecțioasă sau a fost contact cu o boală infecțioasă se anunță autoritatea de sănătate publică în a cărei zonă teritorială își are domiciliul.
Anunțarea se face prin adresă scrisă de către medicul-șef, prin serviciul secretariat. Copia adresei se atașează la fișa medicală.
Articolul 62
În cazul persoanelor private de libertate dependente de droguri, incluse într-un program integrat de tratament, se întreprind demersurile necesare asigurării continuității tratamentului și după liberare.
Articolul 63
Persoanele private de libertate ce urmează a fi liberate pot obține, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale fișei medicale.
Dacă acestea nu dispun de mijloacele bănești necesare, cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt suportate de către administrația locului de deținere.
Sunt considerate persoane fără mijloace bănești persoanele private de libertate care nu au sau nu au avut în ultimele 60 de zile sume de bani disponibile în fișa contabilă nominală sau în contul personal.
Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei private de libertate, poate obține, contra cost, o fotocopie a fișei medicale.
Datele cu caracter personal ale persoanelor private de libertate sunt confidențiale, potrivit legii.
Articolul 64
În cazul în care starea sănătății o impune sau persoana privată de libertate ce urmează a fi liberată se află deja, din motive de boală, într-un penitenciar-spital, se vor face demersuri pentru internarea sa într-o unitate spitalicească de profil aparținând rețelei sanitare publice.
Secțiunea 11 Acordarea medicamentelor
Articolul 65
Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman aprobat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.
Medicamentele achiziționate conform prevederilor legale sunt deținute, gestionate și eliberate către cabinetele medicale de unitate de către unitățile farmaceutice din structura unităților penitenciare, autorizate de Ministerul Sănătății.
Persoanele private de libertate beneficiază de:
a) medicamente asigurate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din fondurile unităților din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor, aprobate cu această destinație;
b) medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive achiziționate din fonduri proprii ale persoanelor private de libertate, cu condiția ca ele să fie recomandate de medicul unității sau de un medic specialist.
Articolul 66
Prescrierea medicamentelor se face numai de către medici, în limita specialității acestora, cu excepția medicilor aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate ca medici de familie, care pot prescrie și alte medicamente, la recomandarea specialiștilor din unitățile medicale ambulatorii sau spitalicești, conform prevederilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Articolul 67
Medicamentele cu și fără contribuție personală decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt prescrise pe formularul de prescripție medicală pentru medicamente cu și fără contribuție personală din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, care este formular cu regim special, unic pe țară. Prescripția medicală se întocmește în 3 exemplare, dintre care două exemplare (originalul și o copie) se depun la farmacie și al treilea exemplar rămâne la medicul care a eliberat prescripția. Numărul de medicamente și perioada pentru care sunt prescrise unui bolnav în cadrul unei consultații - în afecțiuni acute, subacute sau cronice - sunt stabilite prin Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și prin normele metodologice de aplicare a acestuia.
Articolul 68
Medicamentele se eliberează prin cabinetele medicale de unitate, pentru o perioadă de 3-10 zile, atât pentru afecțiunile acute și subacute, cât și pentru afecțiunile cronice.
Persoana privată de libertate semnează de primire în registrul de consultații, respectiv în registrul de bolnavi cronici, pentru medicamentele achiziționate din fondurile unităților penitenciare și pentru medicamentele cu și fără contribuție personală decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, și în registrul de medicamente personale, pentru cele achiziționate din fonduri proprii.
Articolul 69
Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice și sedative, precum și a altor medicamente, la recomandarea medicului, se face strict supravegheat, în funcție de caz.
Persoana privată de libertate semnează pentru primirea acestor medicamente, la fiecare administrare, într-o evidență specială.
Articolul 70
La nivelul fiecărui cabinet medical de unitate se constituie aparatul de urgență, conform componenței și precizărilor cuprinse în anexa nr. 1. Completarea baremului se face pe baza condicii de prescripții medicale de la oficina locală de distribuție, iar pentru medicamentele eliberate persoana privată de libertate semnează de primire în registrul de consultații.
Articolul 71
Persoanele private de libertate pot solicita achiziționarea de medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive numai la recomandarea unui medic consultant, cu avizul medicului unității, în baza unei prescripții medicale întocmite în două exemplare, un exemplar însoțind în mod obligatoriu medicamentele achiziționate, iar contravaloarea acestora se suportă integral de acestea.
Medicamentele sunt achiziționate prin grija unității, fără a afecta cuantumul săptămânal al sumelor din care persoanele private de libertate pot efectua cumpărături.
Articolul 72
Medicamentele achiziționate se înregistrează la nivelul cabinetului medical în registrul de medicamente personale și se gestionează separat de medicamentele unității.
Articolul 73
În cazul de liberării, persoana privată de libertate primește medicamentele personale existente la cabinetul medical, pe bază de semnătură.
În cazul de transferului, medicamentele sunt predate cu proces-verbal șefului de escortă, pentru ca la unitatea unde se transferă persoana privată de libertate să poată beneficia de administrarea lor, cu avizul medicului.
Secțiunea 12 Procurarea dispozitivelor medicale
Articolul 74
Procurarea dispozitivelor medicale se face pe baza recomandării medicului specialist și în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Contravaloarea contribuției personale pentru dispozitivele medicale este suportată de către beneficiar.
Ochelarii de vedere și bateriile pentru protezele auditive nu sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, contravaloarea acestora fiind suportată de solicitant.
În cazul unui accident produs în timpul, din cauza și în legătură cu munca la care persoana privată de libertate a fost repartizată sau din culpa dovedită a angajaților Administrației Naționale a Penitenciarelor, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată din bugetul unității penitenciare ori de către persoana privată de libertate, dacă aceasta este vinovată de producerea accidentului de muncă sau infirmitatea se datorează unei autoagresiuni.
Secțiunea 13 Efectuarea expertizei medico-legale
Articolul 75
Directorul penitenciarului și medicul-șef au obligația să prezinte persoanele private de libertate, în vederea efectuării expertizelor medico-legale, la instituțiile de medicină legală teritoriale, respectând cerințele organului judiciar ori ale instanței de judecată.
Articolul 76
Medicii au obligația de a întocmi un referat medical amănunțit privind starea de sănătate a persoanei private de libertate ce urmează a fi expertizată și pun la dispoziția comisiei de expertiză medico-legală documentele medicale existente la fișa medicală a acesteia.
Articolul 77
Medicul desemnat de către directorul unității face parte din comisia de expertiză medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei pe motive de boală, conform legislației în vigoare.
Investigațiile clinice și paraclinice necesare efectuării expertizei, recomandate de medicii din comisia de expertiză medico-legală, sunt efectuate în unitățile sanitare și în serviciile de specialitate indicate de către aceștia, prevederile art. 189 din Codul de procedură penală privind acoperirea cheltuielilor judiciare aplicându-se în mod corespunzător.
În baza concluziilor examenelor de specialitate efectuate, comisia apreciază dacă afecțiunile se pot trata sau nu în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Articolul 78
În cazul în care persoana privată de libertate a fost supusă la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, expertiza medico-legală se efectuează în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
Secțiunea 14 Producerea decesului unei persoane private de libertate
Articolul 79
În cazul decesului unei persoane private de libertate, personalul medico-sanitar raportează de îndată directorului penitenciarului și Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor despre împrejurările producerii acestuia.
Articolul 80
Autopsia medico-legală este obligatorie și se efectuează de către medicul legist care întocmește și certificatul constatator al morții.
Articolul 81
În termen de 24 de ore se înaintează la Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor un referat medical privind modul în care s-a produs decesul și îngrijirile medicale acordate anterior decesului.
În termen de 10 zile de la deces se înaintează la Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:
a) copia fișei medicale;
b) copia foii de observație clinică din unitatea spitalicească în care a decedat persoana privată de libertate (în cazul în care decesul a survenit într-o unitate spitalicească); c) copia certificatului constatator al morții.
Articolul 82
Fișa medicală, copia foii de observație clinică din spital, referatul medical privind modul în care s-a produs decesul și copia certificatului constatator al decesului se păstrează și se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
Familia persoanei decedate sau împuternicitul acesteia au acces la fișa medicală, la referatul medical privind modul în care s-a produs decesul și îngrijirile medicale acordate anterior decesului, precum și la alte documente privitoare la deces, potrivit legii, putând obține, la cerere, fotocopii ale acestora.
Capitolul III Activitatea de sănătate publică
Secțiunea 1 Prevenirea și combaterea bolilor transmisibile
Articolul 83
Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor urmărește modul de realizare a activităților de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Ministerului Sănătății.
Raportarea bolilor transmisibile se realizează conform legislației sanitare în vigoare.
Articolul 84
În cazul apariției bolilor transmisibile cu raportare nominală și a focarelor de boală transmisibilă, efectuarea primei etape a anchetei epidemiologice (preliminară) este în responsabilitatea medicului unității penitenciare, care realizează:
a) depistarea și diagnosticarea precoce a cazurilor de boală;
b) stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic: sursa agentului patogen, moduri și căi de transmitere;
c) elaborarea și aplicarea măsurilor antiepidemice de urgență: izolarea bolnavului, a suspecților, eventual a contacților; supravegherea clinică și împreună cu laboratorul a contacților, dacă este cazul;
d) în funcție de situație, recomandarea dezinfecției continue și terminale în focar, a dezinsecției, deparazitării și deratizării;
e) intensificarea măsurilor de educație antiepidemică;
f) informarea telefonică imediată a epidemiologului coordonator zonal, a Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și a autorității de sănătate publică teritoriale în legătură cu situația epidemiologică creată și măsurile preliminare adoptate;
g) întocmirea fișei de anchetă (de raportare);
h) supravegherea focarului epidemiologic pe perioada maximă de incubație a bolii, de la izolarea ultimului caz din focar.
Articolul 85
Personalul unității și persoanele private de libertate au obligația să se supună măsurilor stabilite pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile.
Măsurile se realizează conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătății.
Articolul 86
Medicii șefi de unități desemnează, acolo unde nu există asistent de igienă, un asistent medical care are și atribuții pe linie de igienă și epidemiologie, după o instruire prealabilă.
Articolul 87
Documentele referitoare la evidența bolilor transmisibile - anchete epidemiologice, raportări lunare, registrul de vaccinări, registrul de evidență a luesului, evidența hepatitei acute virale, evidența TBC - sunt păstrate separat de alte documente medicale.
Articolul 88
Pentru intervenția urgentă în situația apariției unor focare de boli transmisibile se constituie la nivelul penitenciarelor-spital o rezervă antiepidemică de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante și alte materiale specifice.
Contravaloarea produselor din rezervă se asigură din fondurile penitenciarelor-spital.
Articolul 89
În penitenciarele-spital se organizează compartimente specializate de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, încadrate cu personal conform legislației sanitare în vigoare.
Penitenciarele-spital respectă normele de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, prevăzute de legislația sanitară în vigoare.
Secțiunea 2 Supravegherea și controlul infecțiilor cu transmitere sexuală
Articolul 90
Depistarea cazurilor de infecții cu transmitere sexuală face parte integrantă din activitatea medicală curentă a medicilor, indiferent de specialitatea pe care o au.
Articolul 91
Statusul de infectat, prezent sau anamnestic, al persoanei cu rezultat reactiv în urma efectuării unei serologii pentru sifilis trebuie stabilit de către medicul specialist dermatovenerolog.
Articolul 92
Persoanelor private de libertate li se efectuează la intrarea și în timpul detenției examen serologic pentru depistarea sifilisului.
Persoanelor cu serologie pozitivă HIV li se efectuează investigații pentru depistarea infecțiilor cu transmitere sexuală.
Contacții cazurilor de infecții cu transmitere sexuală sunt testați cu test serologic netreponemic - VDRL, RPR - și sunt consiliați în situația infecțiilor cu transmitere sexuală, la depistarea cazului.
Testările se efectuează în conformitate cu normele internaționale în domeniu: consiliere pre - și posttestare, acord pentru testare.
Articolul 93
Pentru prevenirea sifilisului congenital se realizează identificarea și tratarea sifilisului la gravide, cât mai precoce în timpul sarcinii. Persoanele private de libertate gravide efectuează un test serologic pentru sifilis de două ori în timpul sarcinii: în trimestrul I, cât mai precoce, și după a 28-a săptămână de sarcină.
Articolul 94
În cadrul examenului medical al gravidelor se efectuează testări și pentru gonoree, infecția genitală cu Chlamydia trachomatis - în trimestrul I, cât mai precoce, și după a 28-a săptămână de sarcină.
Se realizează, de asemenea, profilaxia conjunctivitei neonatale chlamydiene sau gonococice.
Articolul 95
Infecția gonococică se declară nominal în fișa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă și se completează fișa de investigație epidemiologică, care se transmite epidemiologului coordonator zonal.
Bolnavii urmează tratamentul prescris de medicul specialist dermatovenerolog și efectuează examen serologic pentru lues, care se va repeta după două luni în caz de rezultat negativ.
Articolul 96
Confirmarea infecției genitale cu Chlamydia trachomatis se realizează doar prin examen de laborator. În acest caz se completează fișa de investigație epidemiologică, care se transmite epidemiologului coordonator zonal.
Tratamentul bolnavului și al contacților sexuali ai acestuia se realizează conform indicațiilor medicului specialist dermatovenerolog.
Secțiunea 3 Prevenirea și combaterea infecției cu HIV/SIDA
Articolul 97
Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor promovează în unitățile de deținere metode și proceduri în concordanță cu Programul național de prevenire și combatere a infecției HIV/SIDA și cu recomandările Consiliului Europei de prevenire și combatere a infecției HIV/SIDA în penitenciare.
Articolul 98
Măsuri de prevenire a infecției HIV în penitenciare:
a) difuzarea de materiale informative, realizarea de programe de educație pentru sănătate care să se refere la mijloacele de prevenire, modurile și căile de transmitere a infecției HIV, la adoptarea unui comportament nediscriminatoriu față de persoanele afectate de această boală;
b) respectarea precauțiilor universale în toate cabinetele de unitate și în penitenciarele-spital;
c) asigurarea mijloacelor necesare pentru dezinfecție și sterilizarea corectă a instrumentarului;
d) colectarea corespunzătoare a deșeurilor septice;
e) utilizarea prezervativului în vederea prevenirii transmiterii pe cale sexuală a infecției HIV;
f) asigurarea posibilității testării pentru virusul HIV și a consilierii pre- și posttestare, cu consimțământul persoanei private de libertate;
g) testarea gravidelor, asigurându-se consilierea pre- și post-testare și tratamentul cu antiretrovirale a gravidei infectate, precum și a nou-născutului.
Articolul 99
La primul test reactiv (efectuat într-un laborator din unitățile penitenciare sau din rețeaua Ministerului Sănătății), medicul care a recomandat testarea completează fișa de declarare a suspiciunii de infecție HIV/SIDA și o trimite epidemiologului coordonator zonal, în termen de 24 de ore.
Articolul 100
Confirmarea cazului se realizează de către spitalul ori secțiile de boli infecțioase care efectuează testele de confirmare.
Articolul 101
Fișa de supraveghere a infecției HIV se completează de către medicul specialist de boli infecțioase, care o trimite apoi epidemiologului coordonator zonal.
Articolul 102
Persoanele infectate cu virusul HIV au dreptul la păstrarea confidențialității datelor personale, nu pot fi supuse unui tratament discriminatoriu și nu li se poate interzice dreptul la învățătură ori la muncă.
Pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor infectate cu virusul HIV se iau următoarele măsuri:
a) alimentația se asigură conform recomandărilor medicului specialist și normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate;
b) asigurarea tratamentului antiretroviral adecvat, precum și a celorlalte îngrijiri medicale, în funcție de patologia prezentată de pacient.
Articolul 103
Pacienții infectați HIV sunt obligați să informeze medicul curant, inclusiv medicul de medicină dentară, cu privire la statusul lor HIV, atunci când îl cunosc.
Persoanele care își cunosc statusul HIV pozitiv răspund penal pentru transmiterea voluntară a infecției, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Secțiunea 4 Asistența medicală, psihologică și socială a persoanelor private de libertate consumatoare de droguri
Articolul 104
La primirea în penitenciar, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate este informată cu privire la modul de acordare a asistenței medicale curative, profilactice și de urgență, precum și cu privire la asistența specifică disponibilă în cazul consumului de droguri. Aceste informații sunt furnizate nu numai la primire, ci și pe tot parcursul detenției, cu ocazia activităților de educație pentru sănătate.
În cazul în care la primirea în penitenciar consumatorul de droguri declară că este inclus într-un program de asistență, se fac demersurile necesare în vederea asigurării continuării programului.
Articolul 105
Evaluarea consumatorului de droguri este realizată de către o echipă multidisciplinară care asigură asistența medicală, psihologică și de reintegrare socială în penitenciare.
Articolul 106
Ca urmare a evaluării consumatorului de droguri se stabilește un program integrat de asistență, care cuprinde și un plan individualizat de asistență, și se întocmește un raport de evaluare; raportul de evaluare, cu propunerea programului integrat de asistență, este prezentat consumatorului în vederea semnării unui acord de includere în program.
Articolul 107
În cazul în care pentru un consumator de droguri aflat în penitenciar a fost stabilită indicația de tratament substitutiv cu agoniști de opiacee, se asigură transferul acestuia, pentru faza de inițiere și stabilizare a dozei, într-o unitate medicală specializată din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, faza de menținere urmând a se realiza la nivelul penitenciarului.
Articolul 108
În cazul în care consumatorul de droguri se află în situații de urgență - sevraj complicat, supradoză, afecțiuni asociate complicate -, personalul care ia contact cu acesta va anunța de îndată conducerea unității în vederea transportării acestuia de urgență la o unitate medicală de profil din rețeaua sanitară publică.
Articolul 109
În cazul în care o persoană prezintă sindrom de sevraj, medicul unității ia măsurile necesare reducerii simptomelor de sevraj, în cazul în care este abilitat să o facă, sau prezintă pacientul pentru consult de specialitate.
Articolul 110
Când consumatorul de droguri inclus într-un program de asistență este transferat într-un alt loc de detenție sau este eliberat, se fac, de asemenea, demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului.
Aceeași procedură este urmată și în cazul consumatorilor de droguri minori, cazuri care sunt notificate de urgență și direcției generale de asistență socială și protecție a copilului.
Articolul 111
În ceea ce privește prevenirea consumului ilicit de droguri sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activități:
a) furnizarea, la primirea în penitenciare, a unor broșuri/pliante conținând informații generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum și asistența specifică disponibilă în acest caz;
b) organizarea de acțiuni de informare și educare privind riscurile consumului de droguri, precum și ale infectării cu HIV, hepatită B și C, de către echipele multidisciplinare de asistență a consumatorilor;
c) organizarea unor activități specifice, cu participarea unor specialiști din cadrul Agenției Naționale Antidrog, a altor instituții publice specializate, precum și a unor organizații neguvernamentale de profil;
d) organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor, pentru persoanele cu antecedente de consum.
Secțiunea 5 Prevenirea și combaterea hepatitei virale
Articolul 112
Bolnavii de hepatită acută virală se internează în penitenciarele-spital cu secții de boli infecțioase sau în secții aparținând spitalelor din rețeaua Ministerului Sănătății, în primele 24 de ore de la depistare.
Anunțarea suspiciunii de caz se face telefonic, în primele 24 de ore, epidemiologului coordonator zonal.
Cazurile confirmate se declară nominal prin fișa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă, care se înaintează epidemiologului coordonator.
Articolul 113
La externarea din spital a bolnavului cu hepatită virală, medicul din penitenciar respectă întocmai recomandările menționate pe biletul de ieșire de către medicul specialist de boli infecțioase privind tratamentul, regimul alimentar și perioada scutirii de muncă.
Dispensarizarea bolnavului se realizează conform normelor Ministerului Sănătății în vigoare.
Evidența foștilor bolnavi de hepatită acută virală, precum și a purtătorilor de Ag HBs se păstrează la cabinetul medical împreună cu fișele de anchetă epidemiologică, fișa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă și analizele de laborator efectuate atât lor, cât și contacților.
Articolul 114
Pentru prevenirea și combaterea hepatitei virale, personalul medico-sanitar ia următoarele măsuri:
a) asigură supravegherea sanitară a condițiilor de mediu, în special aprovizionarea cu apă potabilă, hrănirea efectivelor și îndepărtarea reziduurilor;
b) verifică condițiile pentru menținerea unei bune igiene personale a deținuților;
c) asigură respectarea precauțiilor universale;
d) asigură efectuarea sterilizării corecte a instrumentarului stomatologic și chirurgical, în concordanță cu metodologia cuprinsă în ordinele în vigoare emise de Ministerul Sănătății;
e) asigură efectuarea tratamentelor injectabile numai cu seringi de unică folosință;
f) asigură educația pentru sănătate privind deprinderile igienice, modurile și căile de transmitere a acestei afecțiuni.
Articolul 115
Pentru hepatita cu transmitere enterală, supravegherea contacților din cameră și de la locul de muncă se realizează timp de 30 de zile, clinic - zilnic și prin examene de laborator (TGP, bilirubină) - la începutul perioadei de supraveghere, cu repetare la 14 zile.
În unitate se realizează decontaminarea continuă și terminală a camerei unde a fost cazat bolnavul.
Se iau măsuri pentru a asigura igiena alimentației, a apei și igiena personală a deținuților.
Vesela și lenjeria contacților sunt spălate și dezinfectate separat, folosindu-se substanțe clorigene.
Se efectuează dezinsecții.
Articolul 116
Pentru hepatita cu transmitere parenterală, supravegherea clinică și cu laboratorul a contacților se realizează timp de 3 luni pentru hepatita acută tip B și două luni pentru hepatita acută tip C; pentru contacții direcți ai cazului de hepatita acută tip B se face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ, se recomandă efectuarea vaccinării împotriva hepatitei B.
Secțiunea 6 Prevenirea și combaterea tuberculozei activ-evolutive pulmonare și extrapulmonare
Articolul 117
Diagnosticarea, tratamentul și supravegherea bolnavilor de tuberculoză se realizează în conformitate cu prevederile Programului Național de Control al Tuberculozei.
Articolul 118
În cazul existenței unei suspiciuni de tuberculoză pulmonară, persoana privată de libertate este mutată în camera de izolare respiratorie din penitenciar, iar la confirmarea diagnosticului este internată de îndată în penitenciarul-spital cu secție de pneumologie la care unitatea este arondată.
Cazurile de tuberculoză extrapulmonară sunt internate în secțiile de boli interne ale penitenciarelor-spital care au în structură și secții de pneumologie, conform arondării.
Articolul 119
Alimentația bolnavilor de tuberculoză este asigurată în conformitate cu recomandările medicului specialist și cu normele legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Articolul 120
Faza de continuare a tratamentul tuberculostatic direct observat se poate realiza, în situația bolnavului necontagios, cu toleranță și complianță bună la tratament, în unitățile penitenciare, pacienții fiind cazați în camere special destinate.
Articolul 121
Bolnavii de tuberculoză care au încheiat tratamentul tuberculostatic direct observat nu necesită izolare în camere TBC și nu mai primesc normă de hrană specială, chiar dacă rămân în evidență pe toată perioada detenției.
Secțiunea 7 Starea igienico-sanitară a locurilor de detenție
Articolul 122
Administrația locului de deținere se obligă să se încadreze în standardele stabilite de organismele naționale și internaționale privind asigurarea condițiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătății persoanelor aflate în custodie.
Articolul 123
Personalul medico-sanitar verifică periodic condițiile igienico-sanitare din unitățile penitenciare, informează conducerea asupra disfuncționalităților constatate și propune măsuri pentru remedierea lor. Directorul penitenciarului analizează rapoartele și propunerile medicului-șef și ia măsurile ce se impun. În cazul în care cele sesizate nu sunt de competența sa, se solicită prezența unui medic igienist sau a epidemiologului coordonator zonal.
Articolul 124
Întregul personal al unităților penitenciare pretinde persoanelor private de libertate să respecte măsurile de igienă individuală și colectivă.
Articolul 125
Pentru asigurarea condițiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătății persoanelor private de libertate, personalul medico-sanitar are următoarele obligații:
a) să verifice săptămânal condițiile igienico-sanitare și modul în care se asigură spațiul de cazare, iluminarea naturală și artificială, ventilația, încălzirea, apa potabilă, îndepărtarea apelor uzate și a reziduurilor solide;
b) să supravegheze modul în care se asigură protecția sanitară și starea de întreținere a instalațiilor tehnico-sanitare și să verifice prin analize dozimetrice, chimice și bacteriologice lunare calitatea apei;
c) să controleze permanent modul în care se asigură măsurile în vederea realizării igienei individuale a persoanelor private de libertate, iar săptămânal, felul în care se asigură tunsul și îmbăierea efectivelor;
d) să verifice dacă schimbarea lenjeriei de corp și de pat se face conform ordinelor în vigoare, precum și modul în care se asigură spălarea acestora;
e) să urmărească modul în care se asigură persoanelor private de libertate articolele de igienă personală;
f) să urmărească efectuarea analizelor de laborator și examinarea clinică a persoanelor care își desfășoară activitatea în zone cu risc epidemiologic crescut și să interzică desfășurarea acestor activități de cei necontrolați sau neavizați medical, conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătății referitoare la metodologia privind examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic și examenul medical la reluarea muncii;
g) să verifice lunar la locurile de muncă din incinta unității și la punctele de lucru exterioare modul în care se asigură aprovizionarea cu apă potabilă, servitul hranei, spălatul pe mâini, folosirea cănilor individuale, îndepărtarea apei uzate și folosirea echipamentului de protecție;
h) să deruleze programe de educație pentru sănătate.
Articolul 126
Personalul medico-sanitar realizează controlul zilnic al stării de igienă la blocul alimentar, verificând calitatea, termenele de garanție, modul de depozitare a alimentelor care urmează să fie preparate, respectarea circuitului alimentelor, astfel ca fazele salubre să nu se intersecteze cu fazele insalubre ale preparării hranei, dacă probele alimentare sunt păstrate corespunzător timp de 48 de ore.
Personalul medico-sanitar verifică și dacă există suficiente materiale pentru realizarea curățeniei și a dezinfecției zilnice la blocul alimentar, cum ar fi detergent, substanțe clorigene etc.
Articolul 127
Hrana este dată în consum în maximum două ore de la preparare.
Consemnarea calității hranei se face de către personalul medico-sanitar într-un registru păstrat la blocul alimentar.
Articolul 128
Medicul de unitate răspunde pentru realizarea controlului medical periodic în sectoarele cu risc epidemiologic crescut, conform reglementărilor în vigoare.
Articolul 129
Asistentul de igienă sau, în lipsa acestuia, un asistent desemnat de medicul-șef realizează zilnic triajul epidemiologic la blocul alimentar și va ține evidența acestuia.
Articolul 130
Personalul medico-sanitar supraveghează și verifică condițiile igienico-sanitare ale punctului comercial din incinta unității penitenciare, inclusiv sub aspectul calității produselor comercializate și al stării de sănătate a personalului care îl deservește.
Articolul 131
Medicul-șef anunță imediat conducerea unității dacă există deficiențe pe linie de igienă a alimentației. Situațiile cu risc epidemiologic sunt anunțate imediat epidemiologului coordonator zonal și Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Secțiunea 8 Autorizarea sanitară
Articolul 132
Conducerea unităților penitenciare sau a penitenciarelor-spital are obligația să solicite și să dețină, conform legii, autorizație sanitară de funcționare.
Autorizarea sanitară de funcționare se acordă de către direcțiile de sănătate publică abilitate, în conformitate cu normele în vigoare.
Articolul 133
La cabinetul medical se păstrează dosarul de unitate al condițiilor igienico-sanitare, care cuprinde: fișa de obiectiv, procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare și autorizația sanitară de funcționare.
Orice modificare survenită în condițiile igienico-sanitare se consemnează în dosarul de unitate, cu înștiințarea conducerii unității, pentru luarea măsurilor care se impun.
Articolul 134
Autorizațiile sanitare de funcționare se vizează la termenele prevăzute de autoritatea de sănătate publică care le-a eliberat.
Articolul 135
Între două avizări, în cazul în care elementele care au stat la baza autorizării se modifică, unitatea cere direcțiilor de sănătate publică demararea procedurilor în vederea emiterii unei noi autorizații sanitare de funcționare.
Secțiunea 9 Raportarea activității de epidemiologie și igienă
Articolul 136
Medicii din cadrul cabinetelor medicale din penitenciare sau din centrele de reeducare, medicii specialiști din ambulatoriile penitenciarelor-spital, laboratoarele de analize medicale și secțiile de boli infecțioase sunt obligați să raporteze epidemiologului coordonator zonal și Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor evenimentele epidemiologice și igienico-sanitare care pun în pericol starea de sănătate a persoanelor private de libertate.
Raportarea activității de epidemiologie și igienă se realizează conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătății.
Articolul 137
Medicii de specialitate din secțiile de boli infecțioase au obligația să raporteze epidemiologului coordonator zonal și Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor următoarele:
a) cazurile suspecte sau confirmate de holeră, pestă, febră recurentă, febră galbenă, febre hemoragice, lepră, imediat după depistare;
b) infecția cu HIV/SIDA, la 24 de ore după confirmare;
c) alte cazuri de boli transmisibile, precum și orice caz de boală infecțioasă, la 24 de ore după confirmare.
Articolul 138
În cazul focarului epidemic sau trenant trebuie transmise epidemiologului coordonator zonal și Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor următoarele date:
a) la anunțare - locul izbucnirii, efectivul total, numărul de cazuri, numărul de decese, repartiția cazurilor și a deceselor pe grupe de vârstă, data de debut al focarului, data intervenției în focar, forme clinice, investigații, rezultate, măsuri luate;
b) ulterior, cabinetele medicale de unitate, cu/fără sprijinul specialistului din cadrul autorității de sănătate publică, comunică date privitoare la: numărul de cazuri și de decese noi în focar, evoluția clinică, date noi privind investigațiile de laborator și măsurile luate, sursa și mecanismul de transmitere (presupuse sau stabilite prin ancheta epidemiologică), activitatea de prevenire și control desfășurată pe perioada de evoluție a focarului (ultimul control, recomandările formulate, investigațiile efectuate, măsurile aplicate, inclusiv sancțiunile);
c) data închiderii focarului.
Decesele se raportează nominal Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Capitolul IV Raportări
Articolul 139
Cabinetele medicale raportează de urgență Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și, după caz, medicilor epidemiologi coordonatori zonali următoarele date:
a) decesele survenite în rândul deținuților;
b) bolile transmisibile cu raportare nominală (menționate pe fișa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă);
c) apariția unei epidemii în unitate;
d) cazuri de accidente și agresiuni care pun în pericol viața deținuților.
Cabinetele medicale transmit, în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului, Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor referatul medical privind decesul și îngrijirile medicale acordate anterior producerii acestuia.
Cabinetele medicale raportează săptămânal epidemiologului coordonator zonal:
a) boli diareice acute - pe perioada sezonului cald;
b) infecții acute respiratorii - pe perioada sezonului rece;
c) infecții cu virusul West Nile în teritoriul la risc, potrivit perioadelor de supraveghere stabilite de către Ministerul Sănătății.
Cabinetele medicale raportează lunar Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor activitatea cabinetului medical.
Cabinetele medicale raportează, de asemenea, lunar, penitenciarului-spital coordonator situațiile privind furnizarea de servicii de asistență medicală primară și de specialitate, în vederea înaintării acestora către casa de asigurări de sănătate.
Cabinetele medicale raportează la sfârșitul semestrului I, până la data de 5 iulie, Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor următoarele date:
a) activitatea medicală, prin raportul de activitate medicală;
b) activitatea de medicină dentară, prin foaia de evidență a activității de medicină dentară;
c) activitatea laboratorului de tehnică dentară;
d) activitatea penitenciarului-spital, prin "Darea de seamă și indicatorii de eficiență ai secțiilor cu paturi, laboratoarelor și cabinetelor de specialitate".
Cabinetele medicale raportează anual, până la data de 10 ianuarie, Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor următoarele date:
a) activitatea medicală, prin raportul de activitate medicală;
b) activitatea de medicină dentară, prin foaia de evidență a activității de medicină dentară;
c) activitatea laboratorului de tehnică dentară;
d) activitatea penitenciarului-spital, prin "Darea de seamă și indicatorii de eficiență ai secțiilor cu paturi, laboratoarelor și cabinetelor de specialitate".
Articolul 140
Trimestrial și ori de câte ori este nevoie, medicul-șef raportează în scris directorului penitenciarului și medicilor epidemiologi coordonatori zonali principalele aspecte privind respectarea normelor de igienă și starea de sănătate a efectivelor, propunând aplicarea măsurilor sanitare necesare.
Articolul 141
Penitenciarele-spital raportează Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar și casei de asigurări de sănătate datele solicitate privind activitatea desfășurată, la termenele stabilite.
Capitolul V Drepturile și obligațiile persoanelor private de libertate
Articolul 142
Orice persoană privată de libertate are dreptul la respectarea demnității umane și la un tratament nediscriminatoriu.
Intervențiile medicale se efectuează numai cu acordul persoanei private de libertate.
Articolul 143
Examinarea medicală se efectuează cu respectarea confidențialității și intimității, cu excepția cazurilor în care medicul solicită supraveghere suplimentară, pentru motive de siguranță și de menținere a ordinii și disciplinei.
Articolul 144
Informațiile medicale cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate își dau consimțământul scris sau în cazurile expres prevăzute de lege.
În cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale, implicați în tratamentul persoanelor private de libertate, acordarea consimțământului nu mai este obligatorie.
Articolul 145
Persoanele private de libertate pot solicita contra cost orice alt serviciu medical care nu este asigurat gratuit, conform prevederilor prezentului ordin.
Persoanele private de libertate au dreptul să solicite și să primească, la externarea din penitenciarul-spital, un rezumat scris cuprinzând diagnosticul, investigațiile, tratamentul și îngrijirile acordate pe perioada spitalizării.
Persoanele private de libertate au dreptul să primească, la cerere, fotocopii ale documentelor medicale, cu excepția rezultatelor examenelor de specialitate efectuate în cadrul și până la definitivarea expertizelor medico-legale, precum și a rapoartelor de expertiză medico-legală, în condițiile legii.
Persoana privată de libertate poate primi la cerere un referat medical asupra stării sale de sănătate.
Articolul 146
Persoanele private de libertate sunt informate asupra stării lor de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra riscului neefectuării tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la datele despre diagnostic și prognostic.
Articolul 147
Persoanele private de libertate cu vârsta de peste 18 ani au dreptul să refuze o intervenție medicală, asumându-și în scris răspunderea pentru decizia lor; consecințele refuzului sau ale întreruperii actelor medicale sunt explicate pacientului.
În cazul în care pacientul necesită o intervenție medicală de urgență consimțământul acestuia nu mai este necesar.
Articolul 148
Nicio persoană privată de libertate nu poate fi supusă, nici chiar cu consimțământul său, vreunui experiment științific sau medical.
Pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, persoanele private de libertate nu pot fi donatoare de sânge sau de organe decât pentru membrii de familie până la gradul al IV-lea.
Articolul 149
În cazul în care la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violență sau declară că a fost supusă la rele tratamente, medicul are obligația de a consemna în fișa medicală cele constatate și de a anunța conducerea unității, care sesizează de îndată procurorul.
Articolul 150
În cazurile prevăzute în articolul precedent, persoana privată de libertate are dreptul de a cere să fie examinată de către un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de aceasta sau de un medic legist.
Constatările medicului din afara sistemului penitenciar sunt consemnate în fișa medicală a persoanei private de libertate, iar certificatul medico-legal se anexează la fișa medicală după ce pacientul a luat cunoștință de conținutul său, sub semnătură.
Cheltuielile ocazionate de aceste examene medicale se suportă de către solicitant.
Articolul 151
Obligațiile persoanelor private de libertate sunt următoarele:
a) să se prezinte la examenele profilactice și periodice conform programării medicului unității;
b) să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului;
c) să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar;
d) să respecte regulile de igienă individuală și colectivă;
e) să se supună măsurilor ce decurg din nerespectarea prevederilor legale în domeniu;
f) să respecte regulamentul de ordine interioară al unităților penitenciare.
Articolul 152
Persoanelor private de libertate le sunt interzise deținerea și comercializarea de medicamente, precum și consumul de medicamente fără prescripție medicală.
Articolul 153
Medicul unității poate restricționa primirea sau cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente ori țigări contraindicate în afecțiunile de care suferă.
Capitolul VI Dispoziții finale
Articolul 154
Penitenciarele-spital își desfășoară activitatea potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a penitenciarelor-spital, întocmit în baza normelor de organizare și funcționare stabilite de Ministerul Sănătății și de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Regulamentul de organizare și funcționare a penitenciarelor-spital, având avizul Direcției medicale din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, se aprobă de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Articolul 155
În situația în care persoanele private de libertate se află în imposibilitatea prezentării sau a transferului pentru prezentare la organele de urmărire penală ori la instanțele de judecată din motive medicale, medicul, cu cel mult 24 de ore înainte de data la care a fost citat, eliberează o adeverință medicală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, pe care o va înainta acestora cu adresă de înaintare semnată de directorul unității.
Articolul 156
Personalul medico-sanitar din unități menține o legătură permanentă cu autoritățile de sănătate publică teritoriale, în scopul informării epidemiologice reciproce și al colaborării în rezolvarea problemelor apărute.
În cazul apariției unor focare epidemice, medicul penitenciarului cere sprijinul autorității de sănătate publică în vederea stabilirii măsurilor ce se impun.
Articolul 157
Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor evaluează activitatea personalului medico-sanitar din unitățile subordonate și acordă sprijin și îndrumare pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor.
Articolul 158
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile
Ordinului ministrului justiției și al ministrului sănătății publice nr. 1.361/C/1.016/2007
privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2007.
Direcția medicală din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor va elabora proceduri operaționale unitare, care pot fi adaptate de către fiecare unitate la specificul propriu.
p. Ministrul justiției, Alina Mihaela Bica, secretar de stat Ministrul sănătății, Ritli Ladislau
Anexa 1 COMPONENȚA
aparatului de urgență din cabinetele medicale de unitate
Nr.
crt.
Denumirea produsului
Unitatea de
măsură
Cantitatea
A.
Tablete
1.
Algocalmin
cp
20
2.
Ampicilină
cps
20
3.
Amoxicilină
cps
20
4.
Aspirină T
cp
20
5.
Aspacardin
cp
20
6.
Bromhexin
cp
20
7.
Colebil
cp
20
8.
Clorfeniramin
cp
20
9.
Clorzoxazonă
cp
20
10.
Dicarbocalm
cp
20
11.
Distonocalm
cp
20
12.
Eritromicină
cp
20
13.
Extraveral
cp
20
14.
Faringosept
cp
20
15.
Fenobarbital
cp
10
16.
Furosemid
cp
20
17.
Furazolidon
cp
20
18.
Ibuprofen
cp
20
19.
Metoclopramid
cp
20
20.
Metoprolol 50 mg
cp
10
21.
Nitroglicerină
cp
20
22.
No-Spa
cp
20
23.
Omeprazol
cps
20
24.
Oxacilină
cps
20
25.
Paracetamol
cp
20
26.
Paxeladine
cp
20
27.
Piafen
cp
20
28.
Ranitidină
cp
20
29.
Scobutil
cp
30
30.
Smecta
buc.
20
31.
Triferment
cp
20
32.
Vitamina C
cp
20
B.
Fiole
1.
Algocalmin
fiole
20
2.
Ampicilină 500 mg
flacoane
10
3.
Diazepam
fiole
5
4.
Ergomet
fiole
5
5.
Fenobarbital
fiole
5
6.
Fitomenadion
fiole
5
7.
Furosemid
fiole
10
8.
Gluconat de calciu
fiole
10
9.
Glucoză 33%
fiole
5
10.
Hemisuccinat de hidrocortizon
fiole
10
11.
Ketonal
fiole
5
12.
Miofilin
fiole
10
13.
Metoclopramid
fiole
5
14.
No-spa
fiole
5
15.
Oxacilină 500 mg
flacoane
10
16.
Papaverină
fiole
5
17.
Piafen
fiole
5
18.
Penicilină sodică 1 mil. Ul
flacoane
10
19.
Scobutil
fiole
5
20.
Ser fiziologic
fiole
20
21.
Ser antitetanic
fiole
10
22.
Vitamina C 10%
fiole
10
23.
Xilină 1%
fiole
5
24.
Săruri pentru rehidratare orală
plicuri
10
C.
Soluții uz extern, unguente
1.
Alcool iodat 1%
ml
500
2.
Alcool sanitar
ml
500
3.
Apă oxigenată
ml
500
4.
Baneocin unguent
tub
2
5.
Baneocin pudră
flacon
1
6.
Diclofenac gel
tub
1
7.
Oximed spray
flacon
1
8.
Perogen
tablete
10
9.
Rivanol
ml
500
10.
Tetraciclină unguent
tub
1
D.
Materiale sanitare
1.
Comprese sterile
bucăți
10
2.
Feșe 10/10
bucăți
10
3.
Leucoplast role
bucăți
2
4.
Leucoplast cu rivanol
bucăți
10
5.
Seringi 2 ml, 5 ml, 10 ml, 20 ml
bucăți
20
6.
Vată
g
400
Anexa 2 MINISTERUL JUSTIȚIEI
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR
Penitenciarul/Penitenciarul-spital .................
Nr. registru de consultații ..........
ADEVERINȚĂ MEDICALĂ
Se adeverește că persoana privată de libertate ........., născută la data de ......., fiul/fiica lui ........ și al/a ........., la momentul examinării este suferindă de: .......
........................................................................
........................................................................
Pacientul este transportabil []/netransportabil [].
S-a eliberat prezenta pentru informarea organelor judiciare cu privire la starea de sănătate a pacientului, în conformitate cu
cap. II din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 .
Data eliberării
anul........ luna...... ziua..... ora...........
Semnătura și parafa medicului
_________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.