Decizia nr. 15/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Ludovic Murvai în Dosarul nr. 2.349/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 230D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Mircea Ursuța din cadrul Baroului Bihor, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care susține că prevederile legale sunt neconstituționale, deoarece permit judecarea recursului de o instanță inferioară celei care a casat inițial decizia. În susținerea excepției depune la dosar un set de documente.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 652/R/2010 din 3 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.750/111/2010, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi. Excepția a fost ridicată în Dosarul nr. 2.349/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală de Ludovic Murvai, dosar având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece reglementează o situație tranzitorie prin care se creează o discriminare nejustificată de niciun criteriu obiectiv între cetățenii aflați în aceeași situație juridică, contravenind principiului neretroactivității legii de procedură, și, nu în ultimul rând, încalcă dreptul la un proces echitabil, permițând judecarea recursului de o instanță inferioară celei care a casat inițial decizia.

Tribunalul Bihor - Secția penală a admis recursul formulat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, arătând că are legătură cu soluționarea cauzei și că, pe fond, excepția este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conținut: "În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale contestate, în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit legii procedurale noi.

Așa fiind, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului, deoarece din conținutul prevederilor

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

rezultă că se respectă principiul constituțional al neretroactivității legii înscris în art. 15 alin. (2). Astfel, împrejurarea că, în caz de desființare sau casare a hotărârii, se aplică noua lege este, dimpotrivă, în deplin acord cu dispozițiile fundamentale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor.

Faptul că prin

Legea nr. 356/2006

s-a modificat art. 27 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în sensul că a fost eliminată competența tribunalului de a judeca în primă instanță infracțiunea de furt calificat prevăzută la art. 209 alin. 3 din Codul penal, sens în care, după casare, competența pentru o asemenea faptă revine judecătoriei, nu este de natură a imprima eo ipso dispozițiilor art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 256/2006 caracter neconstituțional. În esență, reglementarea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor sale constituționale, a stabilirii procedurii de judecată nu aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind Înfăptuirea justiției. Aceasta întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", judecătoria fiind una dintre aceste instanțe judecătorești, respectiv o "instanță națională", în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu se înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor, în urma casării, de către judecătorii, potrivit competenței lor, stabilită prin lege.

Curtea mai constată că dispozițiile legale criticate nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalității în drepturi înscrise în art. 4 din Constituție, astfel încât nu poate fi reținută nici critica formulată în raport cu art. 16 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Ludovic Murvai în Dosarul nr. 2.349/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.