Hotărârea nr. 2/2012

Completul de arbitraj este constituit din:

Mihai Alexandru Tănăsescu - președinte

Tatiana Manolache-Onofrei - arbitru

Ion Nițu - arbitru

Cătălin Ion Ciubotă - arbitru

Florin Știolică - arbitru

Pe rol se află soluționarea cererii de arbitraj formulate de către Asociația Hârtiei din România (A.H.R.) și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. în contradictoriu cu COPYRO (Organism de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor - O.G.C.D.A.), VISARTA (O.G.C.D.A.) și PERGAM (O.G.C.D.A.), cerere având drept obiect respingerea propunerii de stabilire a formei finale a Metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4.

Dezbaterile au avut loc la data de 9 februarie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Părțile depun concluzii scrise.

Completul de arbitri amână pronunțarea succesiv, pentru data de 13 februarie 2012 și pentru data de 22 februarie 2012.

Prin cererea arbitrală formulată A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au solicitat să fie respinse cererile organismelor de gestiune colectivă inițiatoare ale negocierilor privind stabilirea formei finale a metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au avut o poziție comună atât în sens procesual, cât și în sens substanțial.

PERGAM a solicitat să se stabilească forma finală a metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care aceasta a depus-o, cu cheltuieli de judecată.

COPYRO și VISARTA au solicitat să se stabilească forma finală a metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 având în vedere forma metodologiei pe care acestea au depus-o, cu cheltuieli de judecată. COPYRO și VISARTA au avut o poziție comună atât în sens procesual, cât și în sens substanțial.

Motivele pe care și-au întemeiat cererea inițiatoarele arbitrajului, A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L., au fost următoarele: în principal, metodologia propusă de către organismele de gestiune colectivă nu poate fi acceptată întrucât este extinsă noțiunea de "import" pentru teritoriul Uniunii Europene și introduce negarea liberului acces al circuitului mărfurilor în acest spațiu; în subsidiar, nu pot fi obligate la plata unei remunerații compensatorii, dacă nu este fundamentată doar la acele acte ce pot face obiectul protecției dreptului de autor și opozabilă numai celui dovedit ca vinovat de violarea dreptului de proprietate intelectuală; nu există niciun studiu care să stea la baza întocmirii metodologiei care să dovedească că există o violare a dreptului de proprietate intelectuala și care ar fi măsura acestei violări; trebuie dată eficiență dispozițiilor europene și arată inițiatoarele arbitrajului că sunt încălcate dispozițiile: pct. 20 din preambulul Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală; art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - TCE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană); art. 30 (fostul articol 25 din TCE) și art. 31 (fostul articol 26 din TCE); nu se pot institui penalități prin metodologii atât timp cât legislația internă și comunitară nu le recunosc ca făcând parte din conținutul lor, cât nu există limită de timp și de cuantum, cât încalcă principiul bunei-credințe, cât se aplică unor subiecți care prin activitatea lor nu lezează vreun drept de proprietate intelectuală; mai susțin inițiatoarele arbitrajului că nu pot fi considerate "utilizatori" și că dispozițiile

Legii nr. 8/1996

nu le sunt aplicabile, precum și că remunerația compensatorie este deja plătită de către deținătorii de aparate, echipamente sau dispozitive de copiere.

PERGAM își întemeiază apărările și cererea privind stabilirea metodologiei pe următoarele considerente: dispozițiile

Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, impun stabilirea unei metodologii privind plata remunerației compensatorii pentru copia privată, indicând în acest sens dispozițiile art. 107 alin. (2), (6), (7) și (8), care stipulează (în aceeași succesiune) că remunerațiile negociate de părți sunt procentuale și sunt datorate inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4; totodată această remunerație compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din valoarea specificată la art. 107 alin. (6) de 0,1% și că remunerațiile sunt procentuale și se calculează la valoarea în vamă, în cazul importatorilor, și, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulație a produselor de către producători.

În subsidiar PERGAM solicită să fie respinse apărările reclamantelor A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. privind faptul că "nu se datorează cota de 0,1% pentru coli de hârtie pentru copiator, format A4", că sunt încălcate dispozițiile directivelor și tratatelor europene și că "nu se pot institui penalități prin metodologii" cu motivarea că remunerația compensatorie pentru copia privată are drept scop, așa cum indică și

Directiva 29/2001/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor anexe în societatea informațională, justa compensare a titularilor de drepturi pentru prejudiciul creat prin utilizarea în scop privat, personal a operelor sau a obiectelor protejate.

Mai arată PERGAM că până la data renegocierii listei A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. au înțeles să achite remunerația compensatorie și că nu au contestat în instanță

Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 275/2011

privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 16 noiembrie 2011, și au participat la negocierile rezultate din constituirea Comisiei.

Mai înțelege PERGAM să facă trimitere la practica judiciară a Curții de Apel București, indicând în acest sens și depunând la dosarul cauzei

Decizia civilă nr. 263 A din 6 noiembrie 2010

privind forma finală a Metodologiei privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22 decembrie 2010, care stabilește fără echivoc plata de penalități pentru întârzierile la plata remunerației. Decizia este depusă în vederea susținerii propunerii de a fi inserate în cuprinsul metodologiei ce urmează a fi stabilită penalități de întârziere, în contradictoriu cu reclamantele care, așa cum completul a arătat și mai înainte, învederează că penalitățile de întârziere nu pot face obiect al reglementării prin metodologie. De asemenea, PERGAM apreciază că documentele depuse de către reclamante nu au relevanță în cauză.

Susținerile COPYRO și VISARTA sunt acelea că pentru hârtia pentru copiator format A4 provenită din achizițiile intracomunitare se datorează remunerația compensatorie prevăzută de lege; că nu contează gramajul hârtiei format A4 cât timp opera poate fi reprodusă - arată VISARTA că imaginea fotografică a operelor gestionate de către acest organism de gestiune colectivă este reprodusă pe hârtie format A4, de gramaj diferit față de cel pentru operele scrise, prin copiatoare; propun cele două O.G.C.D.A. o metodologie privind stabilirea remunerațiilor compensatorii pentru hârtia format A4.

Analizând actele și lucrările dosarului,

COMPLETUL DE ARBITRI

REȚINE:

În cadrul comisiei de negociere, constituită prin

Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor nr. 275/2011 , părțile nu au putut conveni forma finală a metodologiei supuse negocierii.

De la data constituirii comisiei de negociere și până la depunerea cererii de inițiere a procedurii arbitrale au trecut mai mult de 30 de zile.

Se constată astfel, în raport cu prevederile

art. 131^1 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, legala învestire a completului arbitral pentru a soluționa cererea de arbitraj formulată de către A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. având drept obiect respingerea formei finale a Metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4. Primul termen al arbitrajului a avut loc la data de 24 ianuarie 2012.

Excepțiile și cererile invocate de către părți au fost soluționate de completul arbitral prin încheierile premergătoare, cu caracter interlocutoriu.

Analizând apărările și propunerile formulate de A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. în raport cu includerea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenită prin achiziție intracomunitară pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată, urmează a le respinge ca nefondate și, în mod simetric, în procedură arbitrală, va admite apărările COPYRO și VISARTA, hotărând că este datorată remunerație compensatorie pentru colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru următoarele motive:

Motivele avute în vedere de către complet pentru întemeierea acestui punct de vedere sunt următoarele:

● Un prim motiv îl constituie dispozițiile

art. 101 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare (Codul vamal): "Punerea în liberă circulație atrage aplicarea măsurilor de politică comercială și îndeplinirea formalităților vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum și încasarea oricăror drepturi legale datorate."

Importul mărfurilor sau achiziția intracomunitară sunt, pe de altă parte, una și aceeași instituție vamală/fiscală, termenii legii stabilind însă un regim derogatoriu pentru mărfurile provenite din țări aflate în interiorul granițelor Uniunii Europene. Această concluzie se extrage observând că mărfurile provenind din achiziție intracomunitară traversează granițe aparținând unor state suverane.

● Un al doilea motiv îl constituie regulile constituționale și legale privind aplicarea legii. Astfel, completul arbitral reține că, potrivit dispozițiilor generale ale

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, normele vamale, fiscale ori procesual-fiscale își limitează efectele la raporturile juridice pentru reglementarea cărora au fost edictate.

Normele ce reglementează anumite raporturi juridice nu își pot întinde efectele asupra unor raporturi juridice reglementate prin alte acte normative decât în măsura în care legiuitorul a înțeles să insereze dispoziții speciale și derogatorii în acest sens. Așa cum se stipulează prin

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 , republicată, cu modificările și completările ulterioare (unicitatea reglementării în materie): "Un act normativ poate cuprinde reglementări și din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act." În același sens indicăm și dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 24/2000 , republicată, cu modificările și completările ulterioare (reglementări speciale și derogatorii), precum și art. 16 din același act normativ (evitarea paralelismelor).

În speță, în aplicarea

art. 14 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportată la dispozițiile Codului vamal, ale

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), și ale

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), trebuia ca legiuitorul să cuprindă reglementări din materia conexă (dacă o aprecia drept conexă) a drepturilor de autor și numai dacă aceste dispoziții erau indispensabile scopului urmărit. Mai precis, dacă legiuitorul aprecia că persoanele care dobândesc colile de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată sunt scutiți de la plata remunerației în situația în care colile de hârtie pentru copiator format A4 provin prin achiziție intracomunitară, trebuia să dispună în mod explicit acest lucru în reglementările financiar-fiscale.

Teza inversă este contrară normelor privind tehnica legislativă dar și succesiunii în timp a normelor pozitive: dispozițiile

art. 107 [alin. (8) lit. "a)"] din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, sunt anterioare dispozițiilor vamale și financiar-fiscale cu privire la achizițiile intracomunitare. Astfel, dacă ultima modificare a

Legii nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, a avut loc în anul 2006, instituția achiziției intracomunitare a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

● Un al treilea motiv avut în vedere de către completul de arbitraj este în strânsă legătură cu normele privind tehnica legislativă evocate anterior: dacă dispozițiile cuprinse în Codul vamal, în Codul fiscal și în Codul de procedură fiscală și-ar întinde efectele asupra drepturilor de autor atunci titularii drepturilor de autor ar deveni subiecți pasivi ai raporturilor juridice vamale și/sau financiar-fiscale. Titularilor drepturilor la remunerație compensatorie pentru copia privată le-ar fi închisă calea realizării unei remunerații echitabile pentru ceea ce privește echipamentele provenite prin achiziție intracomunitară.

● Un al patrulea motiv avut în vedere de către complet îl constituie pericolul intervertirii finalității urmărite de către legiuitor prin dispozițiile

art. 107 [alin. (8) lit. "a)"] al Legii nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, din protejarea drepturilor autorilor la remunerație pentru copia privată indiferent de modul de proveniență al colilor de hârtie pentru copiator format A4 pentru care se datorează remunerația în lăsarea fără niciun fel de protecție prin lege a titularilor drepturilor de autor, contrar normelor europene care stipulează un nivel ridicat de protecție.

Astfel este de observat că sistemul evitării plății remunerațiilor compensatorii pentru copia privată este unul de tip recurent. Oricare dintre titularii obligațiilor de plată, în speță deținătorii sau achizitorii colilor de hârtie pentru copiator format A4 pot folosi sistemul achizițiilor intracomunitare pentru a scoate de la plată toate colile de hârtie pentru copiator format A4, rând pe rând sau pe toate odată, pe cele pe care le dețin deja ori pe care urmează să le achiziționeze. Sistemul achizițiilor intracomunitare, dacă ar fi aplicat, ar prejudicia grav drepturile autorilor cărora li se datorează remunerație compensatorie, sistemul putând conduce chiar la golirea totală de conținut a dispozițiilor

art. 107 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare.

● Un al cincilea motiv îl constituie dreptul pozitiv european și practica judiciară europeană. În acest sens completul arbitral are în vedere pentru formarea convingerii dispozițiile

Directivei 29/2001/CE

, precum și Hotărârea Curții Europene de Justiție (Camera a 3-a) pronunțată la data de 21 octombrie 2010 în Cauza C-467/2008 având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare în Cauza Padawan SL împotriva Sociedad General de Autores y Editores de Espana (SGAE), pe rolul Audiencia Provincial de Barcelona.

Potrivit dreptului pozitiv și practicii europene orice armonizare a dreptului de autor și a drepturilor conexe trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecție. În cazul unor anumite excepții sau limitări titularii drepturilor trebuie să primească o compensație echitabilă pentru a fi despăgubiți corespunzător pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate.

Instituția "compensației echitabile" este, în opinia Curții Europene de Justiție, o noțiune autonomă a dreptului Uniunii Europene și trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă.

Compensația echitabilă trebuie considerată drept contraprestația prejudiciului cauzat autorului care rezultă din reproducerea neautorizată a operei sale protejate pentru uz personal. Compensația echitabilă trebuie în mod obligatoriu să fie calculată pe criteriul prejudiciului cauzat autorilor operelor protejate.

În speță, prin excluderea colilor de hârtie pentru copiator format A4 provenite din achiziție intracomunitară pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată s-ar crea un grav și injust dezechilibru între autorii operelor și utilizatori-deținători cu orice titlu al colilor de hârtie pentru copiator format A4 în sensul că autorii operelor ar fi în mod cert prejudiciați prin realizarea de copii private ale operelor lor, însă prejudiciul astfel creat nu ar mai putea fi reparat prin remunerația compensatorie.

În raport cu această situație și astfel cum se prevede la ultima teză a considerentului (35) al

Directivei 29/2001/CE

, trebuie achitată "redevența pentru copia privată" nu de către persoanele private care efectuează copii ale operelor protejate, ci de către persoanele care dispun de colile de hârtie pentru copiator format A4 și care, în acest temei, pun suportul de hârtie, în drept sau în fapt, la dispoziția persoanelor private ori le furnizează acestora din urmă un serviciu de reproducere. În cadrul unui astfel de sistem persoanele care dispun de suportul de reproducere au obligația de a plăti redevența pentru copia privată.

Curtea Europeană de Justiție lămurește astfel exhaustiv atât sfera titularilor obligațiilor de plată, cât și temeiul obligațiilor lor.

Curtea Europeană de Justiție arată că titularii obligațiilor de plată a remunerației compensatorii pentru copia privată sunt "persoanele care dispun de echipamente, aparate sau suporturi de reproducere".

O altă distincție între persoanele care datorează remunerație compensatorie este contrară

Directivei 29/2001/CE

și practicii judiciare europene. Or, potrivit dispozițiilor art. 11 și art. 148 alin. (2) din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Practica judiciară europeană își găsește o puternică susținere și în practica judiciară internă în domeniu. Astfel, în Dosarul nr. 49.813/3/2008 Tribunalul București a pronunțat Sentința civilă nr. 316, definitivă și irevocabilă, sentință prin care a respins excepția întemeiată pe scutirea achizițiilor intracomunitare de la plata remunerației compensatorii pentru copia privată ca neîntemeiată, invocând argumente de fond și de tehnică legislativă. În

acest context, instanța a apreciat că: "dispozițiile invocate de pârâtă, art. 130^1 și art. 131 din Codul fiscal reprezintă norme în materie fiscală (și, mai mult, în materie de taxă pe valoare adăugată - titlul VI al Codului) și au fost edictate pentru stabilirea raporturilor fiscale între contribuabili și stat, și nu pentru realizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestor dispoziții trebuie interpretat după regula potrivit căreia unde legea distinge și interpretul trebuie să o facă".

În speță s-a mai apreciat că principiile comunității vamale și fiscale nu vin în contradicție cu protejarea drepturilor ce fac obiectul cauzei. De asemenea, s-a mai apreciat de către instanță că dispozițiile

art. 107 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, au fost modificate implicit potrivit

art. 67 din Legea nr. 24/2000 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, text care stipulează că pentru norme contrare se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării implicite, astfel încât și acest complet de arbitraj consideră că prin dispozițiile Codului fiscal nu se poate aduce atingere realizării dreptului de proprietate intelectuală, drept garantat de Constituția României.

Apărarea A.H.R. și a Societății Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit căreia acestea nu au calitatea de "utilizatori" este nefondată pentru că, în raport cu temeiurile de drept incidente în cauză [ art. 130 lit. "h)" din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare] și cu interpretarea dată acestor dispoziții, faptul că plătitorii de remunerație compensatorie nu au calitatea expresis verbis de utilizatori nu îi exclude de la obligații. Termenii art. 130 lit. "h)" se referă atât la "utilizatori", cât și la "intermediarii acestora". Or, persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 sunt în mod indubitabil intermediari între autorii operelor și utilizatorii care își procură copii private ale operelor. De altfel, de aici izvorăște și statutul de plătitori ai remunerației compensatorii pentru copia privată pentru persoanele care dispun de coli de hârtie pentru copiator format A4 din calitatea lor de intermediari între autor și utilizator prin punerea la dispoziție a mijloacelor procurării copiei private.

Nu mai puțin,

art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, arată că "organismele de gestiune colectivă și, respectiv, utilizatorii sau alți plătitori (...)", legiuitorul arătând în mod expres că subiecții pasivi în raporturile privind drepturile de autor sunt cuprinși într-o sferă extinsă, nu numai în categoria "utilizatorilor".

În ceea ce privește apărarea invocată de către A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. potrivit căreia, în situația respingerii cererii lor și a stabilirii unei metodologii prin care să fie obligate la plata unei remunerații compensatorii pentru copia privată pentru colile de hârtie format A4 pentru copiator, să fie avute în vedere numai colile de hârtie cu gramaj de 80 g/mý, completul arbitral o respinge ca nefondată.

Legiuitorul, atunci când a stipulat obligația achitării unei remunerații compensatorii pentru copia privată pentru colile de hârtie nu a făcut o distincție între hârtia de un anumit gramaj sau de altul. Or, dispozițiile

Legii nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretate potrivit principiului că "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".

Cererea formulată de către COPYRO și VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a unei contravenții, practic dând conținutul contravenției prevăzute de

art. 139^2 lit. "d)" din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, completul arbitral o găsește ca nefondată și urmează a o respinge.

Contravențiile nu pot fi stabilite decât printr-un subiect activ calificat de lege. Potrivit dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea contravențională și temeiurile acesteia nu pot fi stabilite decât prin lege, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului sau prin hotărâri ale autorității administrației publice locale ori județene.

În cazul de față, contravenția este stabilită prin lege. O reiterare a acesteia prin hotărâre arbitrală constituie o încălcare flagrantă a principiului separării puterilor în stat, constituie o prevedere redundantă cu posibile consecințe privind dubla sancționare a contravenientului pentru o singură faptă contravențională și constituie, totodată, o trecere parțială a constatării și sancționării faptelor contravenționale în domeniul privat, la îndemâna unui particular devenit agent constatator - persoană fizică sau juridică, nu importă distincția.

Apărarea A.H.R. și a Societății Comerciale AGRESSIONE GROUP - S.R.L., prin care este contestată posibilitatea inserării penalităților de întârziere în metodologie, este nefondată. În schimb, propunerea de metodologie formulată de către PERGAM, COPYRO și VISARTA privind introducerea în cuprinsul metodologiei a penalităților de întârziere pentru întârzieri la plata remunerației compensatorii pentru copia privată este întemeiată și completul arbitral urmează a o admite.

Este de observat că niciun text din

Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, nu interzice introducerea penalităților pentru plata cu întârziere a obligațiilor către titularii drepturilor de autor. Or, principiul în drept este acela potrivit căruia "ceea ce nu este interzis explicit este permis implicit". Legiuitorul a înțeles să lase deplină libertate de negociere între titularii drepturilor de autor și titularii obligațiilor corelative, fără ca măcar să mai indice ori să sugereze posibilitatea stipulării unor penalități de întârziere în metodologii.

După intrarea în vigoare a noului Cod civil completul de arbitraj apreciază că dispozițiile prevăzute în cartea a V-a, titlul V, cap. II, secțiunea a 4-a art. 1.538-1.543 sunt incidente în cauză. Art. 1.538 la 1.543 reglementează situația penalităților. Penalitățile constituie echivalentul daunelor-interese, anticipat de părți la momentul inițierii actului. Daunele-interese constituie despăgubirile stabilite ulterior apariției daunelor pentru obligații neexecutate, executate necorespunzător sau cu întârziere.

Mai mult, observăm o înăsprire a condițiilor în raport cu debitorii obligați la penalități, în sensul că legiuitorul a înțeles să reglementeze în mod expres prezumția existenței prejudiciului, creditorul putând cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu.

În raport cu expozitivul prezentei hotărâri arbitrale completul sistematizează metodologiile propuse de către PERGAM, pe de-o parte, și COPYRO și VISARTA, pe de altă parte.

În ceea ce privește cheltuielile de arbitraj completul arbitral va admite cererile PERGAM, COPYRO și VISARTA și va obliga în solidar A.H.R. și Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L. la plata cheltuielilor de arbitraj către organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor constând în onorariile arbitrale.

Potrivit dispozițiilor

art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, cele două părți aflate în arbitraj contribuie în mod egal la plata onorariului.

Din interpretarea sistematică a

art. 131^2 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, cu alineatele anterioare și ulterioare alin. (6), rezultă că întreg cadrul reglementărilor este stipulat pentru inițierea arbitrajului. Așa este și logic și teleologic. După inițierea arbitrajului, completul arbitral are autoritate deplină în soluționarea tuturor chestiunilor cu care a fost învestit, inclusiv cu administrarea cererilor părților privind cheltuielile de judecată.

Văzând și dispozițiile

art. 138^7 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , teza finală, potrivit cărora dispozițiile procedurale prevăzute în lege se completează cu cele de drept comun, observând că nu există prevederi speciale care să își extindă reglementările în materia cheltuielilor de arbitraj și după termenul constituirii completului arbitral, acesta din urmă (completul de arbitraj) constată incidența prevederilor art. 359, 359^1 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Astfel, în lipsă de stipulație contrară, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporțional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte (art. 359 alineat final din Codul de procedură civilă). Părțile pot fi obligate solidar la plată prin hotărârea arbitrală (art. 359^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă). Tribunalul arbitral urmează să stabilească cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum și modul de suportare de către părți (art. 359^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

COMPLETUL DE ARBITRAJ

HOTĂRĂȘTE:

Respinge în totalitate cererea formulată de către A.H.R.

Respinge în totalitate cererea formulată de către Societatea Comercială AGRESSIONE GROUP - S.R.L.

Stabilește forma finală a Metodologiei privind cuantumul remunerației compensatorii pentru copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4.

METODOLOGIE

privind cuantumul remunerației compensatorii pentru

copia privată pentru coli de hârtie pentru copiator format A4