Decizia nr. 126/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin raportare la dispozițiile art. 46 și 48 din Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
- Legea nr. 95/2006 14 aprilie 2006 (prevederi anume) privind reforma în domeniul sănătății
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, prin raportare la art. 46 și 48 din Codul fiscal, excepție ridicată de Mircea Ștefan Pop în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 338D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.028/117/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, prin raportare la art. 46 și 48 din Codul fiscal.
Excepția a fost ridicată de Mircea Ștefan Pop cu prilejul soluționării recursurilor formulate împotriva Sentinței civile nr. 1.037 din 26 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Tribunalului Cluj, având ca obiect anularea Deciziei nr. 85/2009 emise de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Cluj.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât "conferă contribuțiilor la fondul de sănătate un caracter de impozit fiscal, și nu de contribuție." În acest sens, arată că legea nu prevede un prag maxim al acestor contribuții, deși, în sistemul asigurărilor sociale, contribuția la aceste asigurări trebuie limitată la un prag maxim, cu respectarea efectivă a principiului contributivității.
Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;".
Autorul excepției de neconstituționalitate critică aceste dispoziții de lege prin raportare la prevederile art. 46 și 48 din Codul fiscal referitoare la definirea veniturilor din activități independente și regulile generale de stabilire a venitului net anual din activități independente, determinat pe baza contabilității în partidă simplă.
Autorul excepției consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor texte din Constituție: art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 45 privind libertatea economică și art. 56 cu referire la sarcinile fiscale.
Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică inexistența unei dispoziții de lege care să stabilească un maxim al contribuției la asigurările sociale de stat. Astfel, în opinia autorului excepției, această contribuție devine un adevărat impozit.
Curtea apreciază că această critică este lipsită de temei, neexistând nicio reglementare constituțională care să prevadă necesitatea instituirii unei limite maximale a contribuției la asigurările sociale de stat.
Cât privește încălcarea dreptului de proprietate și a libertății economice, autorul excepției nu arată decât că obligația de contribuție afectează aceste drepturi. Or, prin
Decizia nr. 476 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a reținut că "art. 45 din Constituție [...] garantează într-adevăr accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora, condiționat însă de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligațiilor legale ce revin persoanelor care desfășoară o activitate independentă nu poate fi privită ca o restrângere a liberei inițiative."
De asemenea, protecția constituțională a dreptului de proprietate privată nu poate dobândi semnificația refuzului cetățenilor de a contribui la obligațiile financiare impuse prin lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, prin raportare la art. 46 și 48 din Codul fiscal, excepție ridicată de Mircea Ștefan Pop în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.