Decizia nr. 120/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată de Corneliu Miloș în Dosarul nr. 49.727/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 197D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are libertatea de a stabili limitele și condițiile de acordare a dreptului la ajutor de șomaj.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 49.727/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Excepția a fost ridicată de Corneliu Miloș cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect anularea unui act al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care menționează persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară în rândul celor care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj, este contrar prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție. În acest sens, arată că textul constituțional amintit consacră dreptul la ajutor de șomaj, astfel că orice condiționare a acestuia de îndeplinirea unor obligații corelative de către cetățeni este neconstituțională.

Tribunalul București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în opinia sa, calitatea de asigurat înseamnă vocația la dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile și criteriile prevăzute de lege. Totodată, această calitate presupune și obligația de a plăti contribuția legală (cotizația) la fondul de asigurări sociale. Această plată nu are caracterul unui impozit sau al unei taxe în sensul art. 56 din Constituție, deoarece este corelativă dreptului salariatului la plata indemnizației de șomaj, iar nu o contribuție la cheltuielile publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziții potrivit cărora: "În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

a) persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condițiile legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari;".

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la ajutor de șomaj și art. 56 privind contribuțiile financiare.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 47 alin. (2) din Constituție consacră dreptul la ajutor de șomaj și la alte drepturi de asigurări sociale "prevăzute de lege". Prin urmare, contrar celor susținute de autorul excepției, Constituția nu consacră un drept absolut și necondiționat la ajutor de șomaj, ci dă legiuitorului dreptul exclusiv de a reglementa cuantumul, condițiile și limitele acordării acestui drept.

Cât privește critica raportată la dispozițiile art. 56 din Constituție, Curtea reține că autorul excepției pornește de la premisa că singurele obligații financiare la care cetățenii pot fi supuși sunt impozitele și taxele, orice alte contribuții având caracter neconstituțional. Această motivare omite însă dispozițiile art. 139 din Constituție din al cărui cuprins reiese posibilitatea statului de a institui obligația contribuției la constituirea unor fonduri, așa cum sunt fondurile de asigurări sociale.

Mai mult, obligația de a contribui la diferitele sisteme publice de asigurări sociale reprezintă și o manifestare a statului social, care trebuie privit nu numai din perspectiva obligației statului de a susține pe membrii mai defavorați ai societății, dar și din aceea a obligației ce revine tuturor membrilor societății de a contribui, în spiritul solidarității, la formarea unor fonduri care să facă posibilă o astfel de intervenție a statului.

Față de cele arătate, Curtea apreciază că aspectele de neconstituționalitate invocate în prezenta cauză sunt lipsite de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 lit. a) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată de Corneliu Miloș în Dosarul nr. 49.727/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.