Decizia nr. 182/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 lit. B din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/1995

cu privire la modificarea și completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și comisionul vamal, ridicată de Societatea Comercială "Qumaia Impex" S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 649/A/1997 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 1998, în prezenta reprezentantului Gărzii financiare Dolj, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa Societății Comerciale "Qumaia Impex" - S.R.L. din Craiova, legal citata, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 1998.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 649/A/1997, Curtea de Apel Craiova Secția de contencios administrativ și comercială a sesi zat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 25 lit. B din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/1995

cu privire la modificarea și completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și comisionul vamal. În motivarea excepției se arata ca

art. 25 lit. B din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/1995 , cu încălcarea prevederilor Legii nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, referitoare, între altele, și la domeniul fiscal, contravenind astfel prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituția României, potrivit căruia "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Se mai apreciază ca dispozițiile criticate ingreuneaza relația de comerț, prin introducerea obligativitatii pentru furnizorii de marfa de a elibera copie de pe certificatul care atesta calitatea de plătitor al taxei pe valoarea adăugată, precum și pentru beneficiari, de a solicita, în cazul în care valoarea taxei depășește suma de 2 milioane lei, o asemenea copie.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca textul atacat nu încalcă prevederile Constituției, iar obligativitatea instituită în sarcina comerciantului cumpărător de a solicita certificat de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată nu încalcă scopul abilitarii, ci constituie doar măsuri de intarire a disciplinei financiare, de combatere a evaziunii fiscale.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. Textul criticat nu contravine prevederilor art. 107 alin. (3) din Constituția României, iar obligația potrivit căreia agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată trebuie să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și sa verifice întocmirea corecta a acestora nu încalcă domeniile abilitarii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din argumentele formulate în sprijinul excepției de neconstituționalitate rezultă ca aceasta nu privește în totalitate

art. 25 lit. B din Ordonanța Guvernului nr. 22/1995

privind modificarea și completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și comisionul vamal, ci numai prevederile de la lit. b) a acestui articol, și anume: "agenții economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată sunt obligați să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și sa verifice întocmirea corecta a acestora, iar pentru facturile cu o valoare a taxei pe valoarea adăugată mai mare de 2 milioane lei să solicite copia certificatului de înregistrare ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată a furnizorului sau prestatorului".

Prin excepția de neconstituționalitate se susține ca textul criticat încalcă Legea nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, respectiv dispozițiile art. 1 lit. b), referitoare la completarea și modificarea unor reglementări în domeniul fiscal, în sensul largirii facilităților, al relaxarii fiscalitatii sau al stimulării activității. Se arata ca

art. 25 lit. B.b), care în redactarea modificată prin Ordonanța nr. 22/1995

stabilește obligația agenților economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată să solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legal aprobate pentru bunurile și serviciile achiziționate și sa verifice întocmirea lor corecta, ingreuneaza activitatea acestora, contravenind scopului abilitarii legislative - acela de a largi facilitățile - și, prin urmare, nesocotesc prevederile art. 107 alin. (3) din Constituție.

Excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Prevederea din

art. 25 lit. B.b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , în forma modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/1995 , reprezintă o măsura cu caracter tehnic, prin care se precizează o condiție indispensabila pentru sistemul legal de stabilire și încasare de către stat a taxei pe valoarea adăugată, care corespunde necesității de intarire a disciplinei financiare și de prevenire a evaziunii fiscale. Aceasta dispoziție nu încalcă condițiile din art. 1 lit. b) al Legii nr. 81/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și deci nici prevederile constituționale ale art. 107 alin. (3).

Susținerea potrivit căreia textul criticat ingreuneaza activitatea agenților economici, deși prin Legea nr. 81/1995 s-a urmărit lărgirea facilităților și stimularea activității în domeniul fiscal, nu poate fi reținută. Într-adevăr legea de abilitare stabilește numai cu caracter general scopul pentru care Guvernul este abilitat sa emita ordonanțe. În aceste condiții, respectarea de către Guvern a scopului formulat, principial, în legea de abilitare pentru reglementările cuprinse în ordonanțele astfel emise trebuie să aibă în vedere ansamblul prevederilor fiecărei ordonanțe, iar nu texte izolate prin care se instituie măsuri cu caracter tehnic (desigur, numai dacă asemenea măsuri nu contrazic dispoziții legale în vigoare sau principii ale Constituției). Or, în speta, obligația instituită prin

art. 25 lit. B.b) din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 , modificat, în sarcina agenților economici plătitori de taxa pe valoarea adăugată nu poate fi considerată, prin ea însăși, nici ca reprezentând o ingreunare a desfășurării raporturilor contractuale în cadrul economiei de piața și nici măcar ca o abatere de la principiul autonomiei de voința a agenților economici în raporturile contractuale. Dispoziția legală atacată constituie o măsura cu caracter fiscal ce corespunde intereselor statului, având efectul introducerii unei formalități tehnice necesare, a carei oportunitate aparține exclusiv deciziei Guvernului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 lit. B din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992

privind taxa pe valoarea adăugată, modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/1995

cu privire la modificarea și completarea unor reglementări referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată și comisionul vamal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Qumaia impex" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 649/A/1997 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și comercială.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 1998.