Decizia nr. 201/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ioan Ștefan - administrator special al Societatea Comercială "Steaua de Mare" - S.A. din Eforie Nord în Dosarul nr. 408/118/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 687D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 408/118/2005, Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ioan Ștefan - administrator special al Societății Comerciale "Steaua de Mare" - S.A. din Eforie Nord într-o cauză având ca obiect o cerere privind aplicarea procedurii insolvenței întemeiate pe

Legea nr. 85/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate încalcă accesul liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece termenul de 3 zile prevăzut pentru înregistrarea contestației la raportul lichidatorului este insuficient, ca urmare a imposibilității studierii unui dosar într-un timp așa de scurt, datorită unor dificultăți ce se ivesc după ședința de judecată, "întrucât dosarul se află la judecător și la grefierul de ședință pentru redactarea încheierilor ori altor hotărâri".

Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(3) Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1)".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Așadar, stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului. Termenul prevăzut la

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare. Momentul depunerii raportului de către administratorul judiciar/lichidator nu este unul secret, orice persoană participantă la procedura lichidării judiciare, cu o minimă diligență în apărarea drepturilor sale, are posibilitatea să ia cunoștință de acest termen și să formuleze o contestație în termenul de 3 zile prevăzut de lege.

Procedura insolvenței se caracterizează prin celeritate, menționată și la art. 5 din lege, tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfășoară cu celeritate. Astfel se justifică și stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanților la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiție, întrucât legea stabilește suficiente garanții pentru desfășurarea procesului în condițiile prevăzute la art. 21 din Constituție. În sensul celor arătate mai sus este și

Decizia Curții Constituționale nr. 186 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.

De asemenea, prin

Decizia nr. 251 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. Așadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

Celelalte susțineri invocate de autorul excepției de neconstituționalitate nu sunt probleme de constituționalitate, fiind aspecte ce țin de organizarea și funcționarea instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Ioan Ștefan - administrator special al Societății Comerciale "Steaua de Mare" - S.A. din Eforie Nord în Dosarul nr. 408/118/2005 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.