Decizia nr. 186/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin Legea nr. 12/1995
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 3
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 32/1968 12 noiembrie 1968 (prevederi anume) privind stabilirea și sancționarea contravențiilor
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , ridicată de Societatea Comercială "Frigorex România" - S.R.L. - Timiș în Dosarul nr. 6.576/1998 al Judecătoriei Timișoara.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 6.576/1998, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , ridicată de Societatea Comercială "Frigorex România" - S.R.L. - Timiș.
În motivarea excepției se arata ca dispozițiile
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , încalcă normele prevăzute la art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. Potrivit art. 1 din această lege, contravenția este definită ca fapta care prezintă un grad de pericol social mai mic decât infracțiunea, de unde rezultă ca amenda contravențională nu poate depăși, în mod normal, maximul general al amenzii penale, care, conform dispozițiilor art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de 50.000.000 lei. Or, dispozițiile
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , prevăd limite ale amenzii cu mult mai mari decât limitele generale ale amenzii penale.
Totodată este infrant, în opinia autoarei excepției, și art. 3 din Legea nr. 32/1968, care impune instituirea, prin norma specială, a unui minim și a unui maxim al amenzii contravenționale. Or, aceleași dispoziții din
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
stabilesc, cu titlu de amenda contravențională, cote procentuale progresive, ceea ce poate conduce la amenzi nelimitate.
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care prevăd ca numai prin lege organică se reglementează infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În acest sens se face referire la jurisprudenta Curții Internaționale a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a extins garanțiile prevăzute la art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului la toate categoriile de "pedepse", deci și la sancțiunile contravenționale cu care sunt asimilate, desprinzandu-se concluzia ca și regimul lor trebuie să fie reglementat prin lege organică. Se susține, în consecința, ca, în speta, prin
Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
nu se putea modifica regimul juridic al contravențiilor. Aceasta ordonanța a violat doua norme cu valoare de principiu: legalitatea pedepsei și limitarea pedepsei. De asemenea a fost nesocotit și un principiu fundamental de drept european, principiul proportionalitatii. În fine, se mai arata în motivarea excepției ca legiuitorul ordinar nu poate introduce în sistemul de drept răspunderea penală a persoanei juridice, pe calea răspunderii contravenționale, în disprețul Constituției și al statului de drept.
Întrucât instanța în fața căreia a fost invocată excepția a omis să își exprime opinia asupra acesteia, s-a solicitat completarea în acest sens a încheierii. Cu toate acestea, instanța de judecată nu a comunicat opinia sa nici după intervențiile Curții Constituționale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată.
Excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , care prevăd:
"În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică ce depășește primele 60 de zile de întârziere.
În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.
În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50%".
Acest text a mai fost supus controlului de constituționalitate, și anume prin Deciziile nr. 157 și 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999 când Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a statuat ca prevederile
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , sunt constituționale.
Astfel, în ceea ce privește critica potrivit căreia textul atacat infrange normele de principiu ale art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968, s-a reținut ca "modificarea prin
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
a sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale" nu are "nici o interdicție constituțională care să limiteze libertatea de opțiune a legiuitorului". Contravențiile prevăzute de dispozițiile criticate, făcând parte din sfera contravențiilor reglementate prin lege, au un temei legal diferit de cel al contravențiilor reglementate, potrivit art. 3 din Legea nr. 32/1968, prin hotărâri ale Guvernului sau prin acte normative ale autorităților publice locale.
În legătură cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. f) s-a reținut ca textul legal atacat stabilește contravenții privind încălcarea obligației de repatriere a sumelor în valută, în cadrul măsurilor de consolidare a regimului valutar și de intarire a disciplinei financiare, iar "aceasta este o problemă de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intră în domeniul de reglementare al legii organice". Pe de altă parte, "nici dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, nici jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului nu permit concluzia ca regimul juridic al sancțiunilor contravenționale se confunda în totalitate cu cel al sancțiunilor penale".
Cat privește susținerea ca dispozițiile criticate nesocotesc "un principiu fundamental de drept european, principiul proportionalitatii", Curtea retine ca principiul constituțional al proportionalitatii enuntat de art. 49 din legea fundamentală nu este aplicabil în cauza, deoarece aceste prevederi se referă la exercițiul unor drepturi și al unor libertăți fundamentale, care poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite cazuri, expres și limitativ enumerate. Or, nici unul dintre aceste drepturi și libertăți fundamentale nu a fost evocat în susținerea excepției.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994
privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin
Legea nr. 12/1995 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Frigorex România" - S.R.L. - Timiș în Dosarul nr. 6.576/1998 al Judecătoriei Timișoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.