Decizia nr. 261/2012
asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, ale art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 107/2010 6 decembrie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, ale
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și ale
art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ion Lica în Dosarul nr. 1.732/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.131D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât prevederile constituționale privind dreptul la pensie nu garantează obținerea unui anumit cuantum al pensiei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.732/111/2011, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Lica într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recalculare a pensiei.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 115 alin. (5) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență și art. 139 alin. (1) privind impozite, taxe și alte contribuții.
În acest sens, arată că prin decizia de recalculare a pensiei i-a fost diminuat cuantumul acesteia. Or, prin
Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010
s-a statuat că pensia nu poate fi diminuată. Cu toate acestea, prin emiterea
Ordonanței de urgență nr. 107/2010 , Guvernul a decis diminuarea cu 5% a pensiilor, nesocotind în acest mod drepturile fundamentale prevăzute în Constituție și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, susține că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege, nu și prin ordonanțe de urgență.
Totodată, ordonanțele criticate afectează dreptul fundamental la pensie și la un trai decent, garantat prin Constituție.
De asemenea, arată că Guvernul nu a respectat cerințele prevăzute la art. 115 alin. (5) din Constituție privind procedura de emitere a ordonanțelor de urgență.
Tribunalul Bihor - Secția civilă consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, cetățenii au obligația de a contribui prin taxe la cheltuielile publice pentru a se putea realiza obiectivul legii, respectiv de a se asigura un minim de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Referitor la sistemul public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea constituțională a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor. Exprimând o consecvență a legiuitorului, reglementările cuprinse în cele două acte normative sunt identice și ele arată că această contribuție, datorată de pensionarii ale căror venituri din pensie depășesc 740 lei, se calculează prin aplicarea cotei legale asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează, iar prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 lei.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, critica de neconstituționalitate raportată la art. 139 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, deoarece stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, precum și a condițiilor de impozitare intră în competența exclusivă a legiuitorului. Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acționat în limitele acestei competențe, prin stabilirea pensionarilor cu venituri din pensii care depășesc 740 lei de a plăti contribuția lunară pentru asigurări sociale de sănătate.
De asemenea, consideră că dispozițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție nu au fost încălcate prin adoptarea de către legiuitorul delegat a reglementărilor criticate. Adoptarea lor prin ordonanțe de urgență a fost motivată de necesitatea asigurării echilibrului bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în condițiile existenței unui număr mare de persoane exceptate care beneficiază de servicii medicale în lipsa plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și de necesitatea corelării prestațiilor de asigurări sociale cu sumele plătite de contribuabili pentru asigurările sociale obligatorii, cu respectarea principiului solidarității sociale. În plus, apreciază că reglementările criticate nu afectează în mod negativ dreptul la pensie, prevăzut la art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală.
Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 47 din Constituție, apreciază că reținerea contribuțiilor de asigurări de sănătate din pensiile în cuantumul prevăzut de lege nu are semnificația vătămării dreptului la pensie. În acest sens, arată că
art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
prevede că prin aplicarea cotei de 5,5% asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 lei nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 lei.
Dreptul la pensie trebuie înțeles în corelație cu alte drepturi și libertăți fundamentale, așa cum este dreptul la ocrotirea sănătății. Pentru a-și realiza rolul și funcțiile, statul trebuie să dispună de venituri și în acest scop are dreptul de a stabili impozite, taxe, contribuții și alte obligații fiscale ale cetățenilor, prin lege, în concordanță cu art. 56 alin. (1) din Constituție. În acest sens, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 934/2006 .
În final, arată că, în realitate, autorul excepției dorește o modificare a soluției legislative criticate, în sensul eliminării contribuției de asigurări de sănătate reținute din pensii. Or, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , instanța de contencios constituțional nu are competența să modifice sau să completeze textele de lege deduse controlului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010.
Curtea constată că autorul excepției aduce două tipuri de critici de neconstituționalitate: pe de-o parte, critică din punct de vedere extrinsec aceste ordonanțe de urgență, iar, pe de altă parte, sunt criticate, în special, dispozițiile
art. I pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010
care introduc alin. (2^2) la
art. 257 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, și dispozițiile
art. I pct. 99 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 , doar în partea referitoare la introducerea
art. 296^3 lit. d) în Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Astfel, textele de lege criticate din punct de vedere al constituționalității intrinseci au următorul conținut:
-
Articolul 257
alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
: "Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2).";
-
Articolul 296
^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal ("Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale"): "Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: [...] d) pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 115 alin. (5) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență și art. 139 alin. (1) privind impozite, taxe și alte contribuții.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Asupra criticilor de neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006 , Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, reținând că, datorită solidarității celor care contribuie, sistemul public de asigurări sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituție prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor.
Întrucât criticile de neconstituționalitate dinprezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
și
art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, raportată la art. 47 din Constituție, Curtea constată că reținerea contribuțiilor de asigurări de sănătate din pensiile care depășesc 740 lei nu are semnificația vătămării dreptului la pensie.
Prin deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012*), nepublicate la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională a statuat că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.
-----------
Decizia nr. 5/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, Curtea a reținut că, "pentru a se înlătura posibilitatea proliferării actelor normative de ordin administrativ în această materie, Constituția a consacrat regula după care impozitele și taxele pentru bugetul de stat (bugetul asigurărilor sociale de stat) se stabilesc numai prin act ce are forța juridică a legii [...]. Cuvântul numai dorește să bareze posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat, prin acte inferioare, ca forță juridică, legii, cum sunt hotărârile Guvernului".
Având în vedere considerentele mai sus reținute, Curtea constată că și criticile de neconstituționalitate extrinsecă ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010
și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010
sunt neîntemeiate, deoarece aceste acte normative au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (5) și (6) din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, ale
art. 257 alin. (2^2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății și ale
art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ion Lica în Dosarul nr. 1.732/111/2011 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2012.
*) Deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.
Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc numai prin lege, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, întrucât termenul de "lege" folosit în aceste prevederi constituționale desemnează acte normative ce au forța juridică a legii, fiind incluse aici și ordonanțele Guvernului. Prin
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.