Decizia nr. 345/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din București în dosarele nr. 13.954/299/2007 și nr. 26.100/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 219D/2011 și nr. 1.388D/2011.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 martie 2012 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 10 aprilie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.954/299/2007, și Sentința civilă nr. 8.942/2011 din 11 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 26.100/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din București în cauze având ca obiect anulare act.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește trecerea terenurilor proprietate publică către comisiile de fond funciar, deoarece reglementează modalitatea de transmitere a acestor terenuri, fără a face distincție între terenurile aflate în proprietatea privată și cele aflate în proprietatea publică a statului, de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile județene sau locale de fond funciar. În acest context, apreciază că prin reglementarea criticată au fost create premisele trecerii acestor terenuri către comisiile locale sau județene de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice, prin hotărâri ale Comisiei județene de fond funciar a municipiului București. Arată că, în disprețul legii, Comisia de fond funciar a municipiului București, organism al administrației publice locale, fără personalitate juridică, a dispus prin hotărâre proprie de terenurile publice și private aflate în administrarea/proprietatea Agenției Domeniilor Statului și a decis predarea lor de la Agenția Domeniilor Statului către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 București.

În final, precizează că, din coroborarea dispozițiilor constituționale ale art. 136 alin. (2) și (4) referitoare la proprietatea publică cu prevederile art. 10 și

art. 11 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, rezultă, fără tăgadă, că trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului se face prin hotărâre a Guvernului, sub sancțiunea nulității absolute a oricărui act juridic încheiat cu încălcarea acestorproceduri.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu vizează o omisiune de reglementare, ci constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, autorul acesteia urmărind ca prevederile legale criticate să fie declarate neconstituționale, în măsura în care privesc terenurile din domeniul public al statului. Totodată, arată că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, cu atât mai mult cu cât a dat naștere unei practici judiciare neunitare, ce a condus la pronunțarea

Deciziei nr. 23/2011

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că aspectele ce țin de interpretarea legii, semnalate de autorul excepției, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (3) și

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001

sunt constituționale. În acest sens, arată că, într-adevăr, trecerea unui bun proprietate publică se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. Or, în cazul de față,

Legea nr. 268/2001

instituie o derogare de la regimul general privind trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat, care nu este interzisă de Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (3) și

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 549/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 3 alin. (3): "Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale.";

- Art. 7 alin. (7): "Agenția Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit

Legii nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

Legii nr. 1/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 136 alin. (2) și (4) referitoare la proprietatea publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepției vizează probleme de interpretare și aplicare a reglementării legale criticate, în litigiul dedus judecății.

Astfel, din motivarea autorului excepției, Curtea reține că prevederile de lege criticate, care reglementează modalitatea de transmitere a terenurilor de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile județene sau locale de fond funciar, sunt considerate a fi neconstituționale, întrucât nu fac distincție între terenurile aflate în proprietatea privată și cele aflate în proprietatea publică a statului, precum și datorită faptului că prin hotărârea emisă de Comisia județeană de fond funciar a municipiului București s-a procedat la predarea unor terenuri cu destinație agricolă, aparținând proprietății publice și private a statului, aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului, de la această instituție de interes public către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 București.

Ca atare, Curtea observă că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textele de lege criticate ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care excedează competenței instanței de contencios constituțional, fiind atributul instanțelor de judecată să aprecieze și să decidă, în funcție de datele specifice ale fiecărei spețe.

Cu privire la modalitatea de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în cel privat, precum și la aplicarea neunitară a legislației în materie de către instanțele de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin

Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, că o condiție esențială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la restituirea dreptului de proprietate. Ca atare, instanța supremă a reținut că se impune îndeplinirea cerințelor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 , care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că nu se poate recunoaște comisiei județene competența de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce privește competența exercitării atribuțiilor stabilite de

Legea nr. 213/1998

. Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei județene reprezintă o operațiune ulterioară, de confirmare și atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 , prin hotărâre a Guvernului, întrucât un bun aflat în domeniul public de interes național nu poate fi lăsat la dispoziția unei instituții de interes județean.

Comisia județeană poate doar să constate trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege, hotărârile sale neintrând în sfera noțiunii de lege.

În acest context, Curtea constată că revine instanței de judecată competente sarcina de a verifica dacă au fost respectate procedurile de dezafectare a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare ori al unităților de învățământ de profil agricol sau silvic, precum și modalitatea de trecere a acestora din domeniul public al statului în cel privat, și nu instanței de contencios constituțional, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) și

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din București în dosarele nr. 13.954/299/2007 și nr. 26.100/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

*

OPINIE SEPARATĂ

Socotim că excepțiile de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 219D/2011 și 1.388D/2011 trebuiau admise pentru următoarele considerente:

Textele de lege criticate din

Legea nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului prevăd în art. 3 alin. (3) că: "terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor județene, comisiilor locale", iar în art. 7 alin. (7) că: "Agenția Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit

Legii nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

Legii nr. 1/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți."

Dintru început, dorim să arătăm că, fără a fi probleme de constituționalitate, prevederile invocate nu răspund exigențelor unor reglementări legale, unii termeni nefiind folosiți în înțelesul lor juridic.

Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu se poate face către comisiile locale sau județene, ele având doar rolul de a hotărî cu privire la respectarea condițiilor de către cei îndreptățiți a li se reconstitui sau constitui dreptul de proprietate, concretizate la nivel județean, prin emiterea titlurilor de proprietate.

De asemenea, obligația de predare, așa cum este reglementată în texte, nu este o obligație "de a da", în sensul transmiterii dreptului de proprietate, ci o obligație "de a face", ce presupune încheierea unui protocol între Agenția Domeniilor Statului și comisiile de fond funciar, cu privire la punerea în posesie a celor îndreptățiți.

Trecând la probleme de neconstituționalitate, autorul excepției, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, invocă încălcarea art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție referitoare la proprietatea publică, dispoziții reflectate în prevederile art. 10 și

art. 11 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (actualmente Legea privind bunurile proprietate publică).

Precizăm că

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

a fost abrogat prin

Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, dar alin. (2) și (3) au rămas în vigoare și prevăd că "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliul General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel", iar "hotărârea de trecere a bunurilor în domeniul privat poate fi atacată în condițiile art. 8 alin. (2)".

În opinia autorului, neconstituționalitatea prevederilor legale criticate decurge din modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenurilor de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile județene sau locale de dreptul funciar, fără a face distincție între terenurile aflate în proprietatea privată și cele aflate în proprietatea publică a statului. Acest aspect a făcut posibilă trecerea unor terenuri proprietate publică către Comisia de fond funciar a sectorului 1 București, care a reconstituit dreptul de proprietate, pe alte amplasamente decât cele inițiale, și a emis titluri de proprietate unor persoane fizice, deși bunurile proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituție, sunt inalienabile.

Analizând excepția, se constată că, potrivit

art. 8 din Legea nr. 268/2001 , terenurile agricole aparținând proprietății publice a statului sunt concesionate institutelor sau stațiunilor de cercetare și producție agricolă, universităților și unităților de învățământ agricol și silvice, companiilor sau societăților naționale, în scopul realizării obiectivelor cercetării.

De asemenea, în anexa la

Legea nr. 213/1998 , ce cuprinde lista cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, la pct. 5, se precizează că fac parte din acesta, printre altele, și terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă.

Prin legile fondului funciar, în special prin

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 , se reglementează posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția însă ca acestea să fie libere, și prin art. 9 alin. (1) s-a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe terenurile aflate în administrarea institutelor, centrelor și stațiunilor de cercetare, precizându-se că: "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform

Legii nr. 290/2002

privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu-Șișești»."

Deși

Legea nr. 1/2000

a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2001 , aprobată ulterior prin

Legea nr. 400/2002 , s-a păstrat prevederea că terenurile proprietate de stat administrate de institutele și stațiunile de cercetare destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și cele pentru creșterea de animale de rasă, precum și cele administrate de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic aparțin tot proprietății publice a statului.

Prin

art. I pct. 14 și 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005

au fost modificate și completate prevederile

art. 9 din Legea nr. 1/2000 , în sensul că legiuitorul a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari pe vechiul amplasament și în ceea ce privește terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare, specificând că în proprietatea statului și în administrarea acestor institute urmau să rămână numai terenurile destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă, ipoteză în care se află Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

De asemenea, prin

Legea nr. 1/2000 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 247/2005 , s-a prevăzut ca persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare, în condițiile legii, să li se atribuie terenuri în natură, din proprietatea privată a statului, iar în situația în care acestea sunt insuficiente să poată fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din proprietatea publică a statului.

Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

: "Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel."

Ca atare, schimbarea regimului juridic al bunurilor din proprietatea publică a statului în cel al proprietății private a acestuia se face, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului.

În acest sens este și

Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, prin care s-a statuat că "se impune îndeplinirea cerințelor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 , care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel".

Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situație derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din proprietatea publică în cea privată să se realizeze altfel decât potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 , cu atât mai mult printr-un protocol încheiat între Agenția Domeniilor Statului și comisiile de fond funciar. Comisiile județene pot doar să constate trecerea terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege.

S-ar putea obiecta faptul că

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

prevede că "în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri".

Din interpretarea sistematică a prevederilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

și a celor ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

rezultă că referirea din

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

la noțiunea "în condițiile legii" trebuie raportată la dispozițiile-cadru ale

Legii nr. 213/1998

și, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului.

Faptul că legiuitorul, prin modificarea prevederilor

Legii nr. 247/2005 , nu a înțeles să deroge de la procedura stabilită prin

Legea nr. 213/1998

rezultă și din intervenția ulterioară a acestuia, astfel că prin

art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009

privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare se stipulează că: "Este interzisă trecerea terenurilor aflate în administrarea unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei județene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului București."

Așa fiind, apreciem că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție, având în vedere că, în speță, modalitatea de trecere a terenurilor proprietate publică, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, s-a realizat pe baza unui protocol încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Comisia locală de aplicare a fondului funciar a sectorului 1 București, acestea păstrându-și în continuare regimul juridic de proprietate publică.