Decizia nr. 316/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a celor ale art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 33/1994 27 mai 1994 (prevederi anume) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a celor ale
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Societatea Comercială "The Prince International" - S.R.L. din comuna Tunari, județul Ilfov, în Dosarul nr. 22.325/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 537D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 22.325/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a celor ale
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Societatea Comercială "The Prince International" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect "expropriere".
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
și cele ale
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
contravin dispozițiilor art. 44 alin. (3) Constituție , întrucât acestea încalcă caracterul drept și prealabil prevăzut de norma constituțională. În acest sens, arată că, în concret, în cauza sa s-a dispus efectuarea unei noi expertize, care stabilește despăgubirile aferente imobilului supus exproprierii în raport cu o dată mult ulterioară momentului la care s-a făcut transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtului.
De asemenea, condiționarea eliberării despăgubirii de existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în cazul titularilor dreptului real declarați nemulțumiți de cuantumul acesteia, încalcă prevederile constituționale mai sus menționate, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată nu poate stabili un cuantum mai mic al despăgubirilor față de cel acordat prin hotărârea emisă de Comisia de stabilire a despăgubirilor.
Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate fiind conforme cu normele constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție , deoarece aceasta nu contravine sub niciun aspect principiului constituțional potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. În plus, "în preambulul
se arată că, în vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilități publice și ținând seama de caracterul de excepție conferit de Constituția României și de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, a fost adoptată această lege, ce cuprinde dispoziții de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor, cât și apărarea dreptului de proprietate privată."
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției , precum și
, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992
, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, și cele ale
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 26
alin. (2) din Legea nr. 33/1994
: "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.";
-
Articolul 19
alin. (11) din Legea nr. 255/2010
: "În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (3) potrivit cărora nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară.
În acest sens, este, de exemplu,
Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, prin care Curtea a constatat că
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
și
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
nu contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitor la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.
Astfel, prin această decizie, Curtea a constatat că prevederile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
reglementează criteriile pe care le au în vedere instanța de judecată, precum și comisia de experți constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, și anume aprecierea valorii de piață a imobilelor respective, precum și a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptățite.
Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabilește cuantumul despăgubirii propuse, instanța îl va compara cu oferta expropriatorului și cu pretențiile părții și va hotărî asupra exproprierii și a cuantumului despăgubirii. Așadar, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens,
art. 28 din Legea nr. 33/1994
statuează în mod expres că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligațiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din același act normativ, eliberarea titlului executoriu și punerea în posesie vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanței care constată îndeplinirea obligațiilor privind despăgubirea.
De asemenea, Curtea a statuat că prevederile
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
conțin suficiente garanții menite să ocrotească și să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuși procedurii de expropriere.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
, prin aceeași
Decizie nr. 29 din 19 ianuarie 2012 , Curtea a reținut că actul normativ, în ansamblul său, instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operațiunilor de expropriere și de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes național, județean și local. În vederea realizării acestor obiective, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligația consemnării despăgubirilor la dispoziția proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceștia au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, așa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerința constituțională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.
În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despăgubirea stabilită și contestă caracterul just al acesteia, instanța de judecată, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, va stabili cuantumul despăgubirii. Această situație este avută în vedere de conținutul normativ al art. 19 alin. (11), care dispune că, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor.
Prin urmare, Curtea a constatat că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziția proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție . Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii. Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privința cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziție calea contestației în justiție.
În această situație, revine instanței judecătorești sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispozițiile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994
, aspect care, însă, nu pune în discuție caracterul prealabil al despăgubirii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992
,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a celor ale
art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție ridicată de Societatea Comercială "The Prince International" - S.R.L. din comuna Tunari, județul Ilfov, în Dosarul nr. 22.325/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.