Decizia nr. 367/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Melles Elod în Dosarul nr. 3.660/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 414D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.660/96/2010, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Melles Elod într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este discriminatoriu, deoarece instituie un regim diferit între proprietarii construcțiilor vechi care nu efectuează lucrări de întreținere a imobilului și cei care efectuează astfel de lucrări. De asemenea, consideră că textul criticat contravine și prevederilor art. 44 și art. 56 din Constituție.

Tribunalul Harghita - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor care efectuează lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere la imobilul proprietate personală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că reglementarea criticată nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată sau principiului privind justa așezare a sarcinilor fiscale. Stabilirea unui nivel al impozitului pentru o anumită categorie de imobile reprezintă o măsură de politică fiscală, statul fiind cel care își stabilește sistemul legal de impunere, în vederea asigurării unei juste așezări a sarcinilor fiscale. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, se arată că prevederile criticate nu au caracter discriminatoriu, aplicându-se în mod egal proprietarilor aceleiași categorii de clădiri.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normelor juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, dispozițiile legale criticate nu conțin norme contrare dreptului de proprietate privată și nici regulilor constituționale privind contribuțiile financiare. Potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, astfel încât nu se poate reține că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheiereade sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conținut: "În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 56 referitor la contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, potrivit jurisprudenței sale constante, că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, în consecință, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

În continuare, Curtea reține că textul de lege criticat are în vedere acele intervenții realizate la construcțiile existente, intervenții care au o anumită amploare și pentru care este necesară obținerea unei autorizații de construire (potrivit

art. 3 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții). Astfel, la actualizarea din punct de vedere fiscal a anului terminării lucrărilor, organul fiscal nu are în vedere orice acțiune asupra imobilului, ci numai pe acelea care prin natura lor au un grad ridicat de intervenție asupra acestuia.

Prin urmare, este firesc ca, în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, anul terminării să se actualizeze din punct de vedere fiscal, astfel încât acesta să fie considerat ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.

În continuare, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, adică tuturor proprietarilor care au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere a clădirii, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție nu este întemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 251 alin. (8^1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Melles Elod în Dosarul nr. 3.660/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.