Decizia nr. 495/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Maria Cristina Cabel în Dosarul nr. 429/62/2011 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 708D/2011.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 aprilie 2012, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 10 mai 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 429/62/2011, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, excepție ridicată de Maria Cristina Cabel într-o cauză având ca obiect "alte cereri".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că reglementarea legală criticată contravine art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât creează o situație discriminatorie între familiile cu 2 copii, în situația în care aceștia se nasc la un interval de timp mai mic de 2 ani, și familiile în care se nasc gemeni. Aceasta deoarece în primul caz se acordă o singură indemnizație, iar în al doilea caz instanțele judecătorești au admis acțiuni prin care s-a statuat că această indemnizație este datorată pentru fiecare copil. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat încalcă și dispozițiile art. 49 din Constituție , care prevede că tinerii și copiii se bucură de un regim special de protecție și de asistență, iar prin lipsirea primului copil de indemnizația acordată părintelui său se aduce atingere acestui drept.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, apreciază că prevederile

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

sunt neconstituționale, prin raportare la art. 16 din Constituție , deoarece reglementarea cuprinsă în actul normativ criticat creează o inegalitate între familiile în care se nasc gemeni și cele în care în intervalul de 2 ani se mai naște un copil, în defavoarea acestora din urmă, în ceea ce privește acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, fără ca pentru această inechitate să existe o justificare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992

, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992

, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 7/2007

, cu modificările și completările ulterioare, prevederi potrivit cărora: "În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 49 referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

Examinând excepția, Curtea constată că autoarea acesteia susține că reglementarea criticată este neconstituțională deoarece, în situația în care, ulterior nașterii unui copil, se naște al doilea copil, de la data nașterii acestuia din urmă indemnizația acordată pentru creșterea primului copil încetează, chiar dacă termenul pentru care a fost acordată nu s-a scurs, ceea ce este de natură a crea o stare evidentă de inechitate atât între copii, cât și între mamele care cresc același număr de copii.

Din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) și a celor ale

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

, Curtea constată că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează în primul rând la interesul copilului.

De altfel, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

se menționează că acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon al copiilor. Având în vedere scopul legitim urmărit de legiuitor, s-a instituit o indemnizație unică pentru toate persoanele, fără ca acest criteriu să se supună sistemului contributiv. Indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație de asistență socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarității sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiții egale de creștere a copiilor.

În același spirit este și

Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012, prin care s-a statuat că dreptul la indemnizația lunară prevăzută de

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

a fost stabilit de legiuitor în considerarea și beneficiul copiilor, și nu al părinților, tutorilor, adoptatorilor etc.

Totodată, Curtea reține că pentru situația reglementată de art. 5 alin. (2) din actul normativ menționat, respectiv pentru persoanele care au adoptat copilul sau cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copii în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și a persoanelor care au fost numite tutore, acordarea indemnizației lunare este raportată la numărul copiilor, fiind prevăzută astfel o indemnizație separată pentru fiecare dintre aceștia.

Din examinarea coroborată a

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

cu alte prevederi legale cuprinse în acest act normativ, Curtea reține că acest text de lege stabilește acordarea unei singure indemnizații pentru creșterea copilului, atunci când în intervalul de 2 ani se nasc succesiv 2 copii, durata de acordare a acestei indemnizații prelungindu-se corespunzător până la data la care cel de-al doilea copil împlinește vârsta de 2 ani.

Totodată, Curtea constată că prin

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, se majoreazăcu 1,2 ISR (indicatorul social de referință) începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Așa fiind, Curtea constată că se creează o inegalitate nejustificată între familiile cu copii născuți dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, unde indemnizația se majorează începând cu al doilea copil, în timp ce pentru familiile în care, în intervalul de 2 ani, ulterior nașterii unui copil se naște al doilea copil încetează acordarea indemnizației pentru primul copil, ceea ce este de natură a crea o situație discriminatorie, în defavoarea atât a copilului, cât și a mamei.

În acest context, Curtea constată că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

de a se acordă o singură indemnizație, cu atât mai mult cu cât art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat raportează acordarea indemnizației lunare la numărul "copiilor născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010 [...]".

Ca atare, Curtea constată că reglementarea criticată contravine dispozițiilor art. 16 și ale art. 49 din Constituție , întrucât instituie o discriminare evidentă și nepermisă între copiii rezultați din nașteri multiple și cei rezultați din nașteri simple, fără existența unei justificări obiective și rezonabile.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992

,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Cristina Cabel în Dosarul nr. 429/62/2011 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și constată că prevederile

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului sunt neconstituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2012.