Decizia nr. 352/2012

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială Genel Internațional - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 605D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu încalcă dreptul persoanelor vătămate în drepturile și interesele lor legitime de a beneficia de controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. Subliniază că actul administrativ beneficiază de prezumția de legalitate, care poate fi răsturnată doar în cadrul unui proces de către persoana care pretinde că drepturile sale sau interesele legitime au fost vătămate prin acel act.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.582/112/2009, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială Genel Internațional - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

restrâng sfera controlului pe calea contenciosului administrativ numai la acele situații în care persoanele sunt sau se consideră vătămate. Arată că autoritățile publice ar putea să emită acte administrative care sunt vădit ilegale, dar care nu ar putea fi anulate, întrucât nu produc sau nu se consideră că produc vătămări. Or, dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (6) garantează controlul tuturor actelor administrative, inclusiv al celor care nu produc vătămări.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 2 și 3 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următoarea redactare:

- Art. 1: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorității administrative de a-și realiza atribuțiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiție, poate sesiza instanța competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate. Dacă petiționarul nu își însușește acțiunea formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată, instanța de contencios administrativ anulează cererea.

(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.

(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul autorității publice emitente.

(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.

(8) Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept public pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale.

(9) La soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.";

- Art. 2 alin. (1) lit. a): "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos auurmătoarele semnificații:

a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;".

Autorul excepției susține că textele de lege menționate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , se prevede dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim de a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Justificarea constituțională a unui asemenea text apare cu claritate din dispozițiile art. 52 din Constituție, care, constituind baza constituțională a contenciosului administrativ, consacră "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", în virtutea căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Totodată, Curtea reține că prevederile

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004

stabilesc semnificația noțiunii de "persoană vătămată", în deplină concordanță cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Constituție, care lasă la nivelul de reglementare al legii organice stabilirea condițiilor și limitelor exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție, invocate în susținerea excepției, reprezintă reglementarea constituțională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ.

Astfel, din coroborarea celor două dispoziții din Legea fundamentală, art. 52 și art. 126 alin. (6), Curtea constată că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile de lege în discuție restrâng sfera controlului pe calea contenciosului administrativ numai la acele situații în care persoanele sunt sau se consideră vătămate, de vreme ce chiar Legea fundamentală condiționează dreptul persoanei de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei de existența unei vătămări într-un drept al său ori într-un interes legitim, produse printr-un act administrativ.

În acest sens Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituție, pentru introducerea unei acțiuni în contencios administrativ, persoana vătămată trebuie să demonstreze încălcarea de către o autoritate publică a unui drept al său sau a unui interes legitim. Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție se referă în mod expres la un drept al persoanei vătămate ca o condiție a introducerii unei acțiuni în contencios administrativ, iar în ceea ce privește interesul legitim, în concepția Constituției, acesta poate fi atât privat, cât și public (a se vedea

Decizia nr. 256 din 14 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006 ).

În fine, Curtea observă că în susținerea sa, în sensul că un act administrativ să poată fi atacat chiar dacă nu i-a produs vătămări, autorul excepției face abstracție de faptul că acțiunea în fața instanței judecătorești de contencios administrativ, pentru realizarea controlului asupra unui act administrativ, presupune, printre altele, ca persoana care promovează o astfel de acțiune să justifice un interes în acest sens.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și

art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială Genel Internațional - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582/112/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.