Decizia nr. 366/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 23.359/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 293D/2011.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției avocatul Cristi Secrieru, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20, art. 21 și art. 23. Dispozițiile criticate impun instituțiilor bancare să facă dovada nevinovăției, această sarcină apărând ca fiind neconstituțională și contravenind prezumției de nevinovăție. În continuare, face referire la hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Anghel împotriva României și Ozturk împotriva Germaniei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, dispozițiile de lege criticate nefiind de natură a contraveni prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 23.359/325/2009, Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Banca Comercială Română - S.A. într-o cauză ce are ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că legea instituie o prezumție de culpă în sarcina comercianților supuși controlului ANPC cu privire la posibile practici incorecte, sens în care comercianții ar avea obligația juridică de a-și proba nevinovăția. Or, această interpretare contravine principiului prezumției de nevinovăție. Întocmirea procesului-verbal de constatare/ sancționare a contravenției reprezintă în același timp un act de acuzare și un act de sancționare, iar, din punctul de vedere al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea art. 6 din Convenție, prin procesul-verbal atacat persoana este expusă unei sancțiuni penale. Jurisprudența europeană consideră că prezumția de nevinovăție, ca garanție fundamentală pentru dreptul la un proces echitabil în materie penală, este încălcată prin obligația impusă persoanei acuzate de a face dovada nevinovăției sale. Totodată, norma criticată, care obligă comerciantul să facă dovada propriilor afirmații privind corectitudinea practicilor comerciale aplicate în relația cu consumatorii, sub sancțiunea considerării acestor afirmații ca inexacte, încalcă principiul constituțional al dreptului la un proces echitabil în materie civilă prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție. În continuare, se arată că noțiunea de proces echitabil utilizată de art. 21 alin. (3) din Constituție include garantarea tuturor principiilor recunoscute în mod tradițional drept fundamentale în procesul civil, printre acestea fiind și cel exprimat prin adagiul ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat, principiu potrivit căruia sarcina procesuală a probei incumbă părții care face o afirmație.

Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile de lege criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala neîngrădit de toate garanțiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, mai ales că, potrivit

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 363/2007 , ordinul sau decizia emisă de ANPC pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Prevederile legale criticate nu instituie o răsturnare a sarcinii probei, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea dreptului la apărare pentru comercianții care, prin prezentarea dovezilor privind exactitatea informațiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă, au posibilitatea de a combate temeinicia susținerilor părții adverse.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, cu următorul cuprins:

- Art. 11: "(1) Comercianții trebuie să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmațiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă și sunt obligați, la solicitarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau a instanțelor judecătorești, să le pună acestora la dispoziție documente care să probeze cele afirmate.

(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul stabilit de solicitanți sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmațiile în cauză se consideră inexacte."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.093 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2011, a reținut că scopul declarat al

Legii nr. 363/2007

este acela de a asigura o mai bună funcționare a pieței și un nivel înalt de protecție a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Astfel, reglementarea în cuprinsul acesteia a măsurilor necesare combaterii practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii determină responsabilizarea operatorilor economici implicați în comercializarea produselor și serviciilor și, drept consecință, se asigură un nivel superior de protecție a consumatorului.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției, Curtea constată că dispozițiile criticate nu pot fi privite în mod singular, ci ele trebuie coroborate cu prevederile art. 10 din același act normativ.

Astfel, dispozițiile art. 10 pun la dispoziția persoanelor sau organizațiilor care, potrivit legii, au un interes legitim, precum și a operatorilor economici concurenți căile necesare pentru a întreprinde o acțiune împotriva practicilor comerciale incorecte ale unui operator economic, fie în fața instanței judecătorești, fie în fața Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, după caz.

În acest context, prevederile criticate de autorul excepției dispun în sensul că instanța judecătorească sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, după caz, pot solicita comercianților care uzează de dispozițiile art. 10 să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmațiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă și sunt obligați să pună la dispoziție documente care să probeze cele afirmate. Astfel, cel care face o afirmație este chemat, potrivit dispozițiilor de lege criticate, să facă dovada celor afirmate, potrivit principiului actori incumbit onus probandi. Totodată, comercianții împotriva cărora au fost înregistrate sesizări au posibilitatea de a aduce toate dovezile pe care le consideră necesare pentru a arăta că cele afirmate nu sunt corecte.

În ceea ce privește ordinul sau decizia emise de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pentru a se dispune măsuri conform

Legii nr. 363/2007 , Curtea constată că acestea pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei actelor respective. Astfel, revine instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului și de a manifesta un rol activ pentru aflarea adevărului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Banca Comercială Română - S.A. în Dosarul nr. 23.359/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.