Decizia nr. 545/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Emanuela Adimi și alții în Dosarul nr. 3.324/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 886D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 902D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Cătălina Surcel, prin Sindicatul Liber Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în Dosarul nr. 13.364/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 902D/2011 la Dosarul nr. 886D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 902D/2011 la Dosarul nr. 886D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 98 din 7 februarie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 27 iunie 2011 și 30 iunie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.324/40/2011 și nr. 13.364/63/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă și Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, respectiv ale

Legii nr. 285/2010 , în ansamblu, excepție ridicată de Emanuela Adimi și alții, respectiv de Cătălina Surcel, prin Sindicatul Liber Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor introduse împotriva deciziilor de reîncadrare și de stabilire a drepturilor salariale aferente potrivit dispozițiilor

Legii nr. 285/2010 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate, perpetuând reducerea salarială prevăzută de

Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcă dreptul la salariu, precum și dreptul de proprietate privată. Se susține că astfel restrângerea temporară a salariului a devenit una definitivă.

Mai mult, în Dosarul nr. 886D/2011, dat fiind că autorii excepției sunt judecători, se apreciază că sunt încălcate și dispozițiile constituționale ce se referă la statutul acestora. Totodată, este invocată Cauza C-310/10 (Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ștefan Agafiței și alții), soluționată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, arătându-se că, prin hotărârea pronunțată, această instanță ar fi decis că dreptul primar al Uniunii Europene "se opune unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii" și că judecătorul național este obligat să înlăture "dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii".

Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. Se mai arată că textul legal criticat este constituțional în măsura în care reducerea cuantumului salariilor rămâne totuși o măsură cu caracter temporar și este justificată de o situație excepțională, a cărei rezolvare impune o atare diminuare.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , arătându-se totodată că nicio dispoziție constituțională nu garantează un anumit cuantum al salariului.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 886D/2011, consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, făcând largi referiri la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și ale

Legii nr. 285/2010

în ansamblul său. În realitate, se constată că autorii excepției, prin critica lor de neconstituționalitate, vizează doar

art. 1 din Legea nr. 285/2010 , text asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie și care are următorul cuprins: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în

Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor și art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a reglementărilor Uniunii Europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate în susținerea excepției și prevederile art. 15 paragraful 3 privind derogarea în caz de stare de urgență din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenție, precum și cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunțată în Cauza C-310/10 (Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ștefan Agafiței și alții).

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt aplicabile în continuare raportului juridic dedus judecății, astfel încât instanța constituțională urmează a se pronunța pe fondul excepției de neconstituționalitate. În acest sens se reține că acestea au mai format obiectul controlului de constituționalitate în raport cu critici similare de neconstituționalitate, Curtea respingându-le ca neîntemeiate.

Astfel, spre exemplu, prin

Decizia nr. 199 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012,

Decizia nr. 98 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012, sau

Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a arătat că a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior

Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și 874 din 25 iunie 2010, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea

Legii nr. 118/2010 .

Pe perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010 înseamnă că, în continuare, există o restrângere a exercițiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, drept corolar al dreptului la muncă. Curtea a reținut că o atare restrângere a acestui drept constituțional respectă exigențele art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea operată este prevăzută printr-o lege, se impune în măsura în care este necesară reducerea cheltuielilor bugetare, a fost determinată de apărarea securității naționale - concept care nu implică numai securitatea militară, ci are și o componentă socială și economică -, este necesară într-o societate democratică, ea răspunzând unei situații de criză economică și socială majoră a societății, este proporțională în raport cu situația care a determinat-o, respectiv criza economică accentuată, păstrează un echilibru just între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului, este aplicată în mod nediscriminatoriu, respectiv întregului personal plătit din fonduri publice, și nu aduce atingere substanței dreptului, din moment ce condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție, analizate anterior, sunt respectate. De asemenea, măsura criticată are un caracter temporar, aplicându-se pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat. Astfel, este evident că restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată.

Nu în ultimul rând, Curtea a observat că, prin Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneția, dată la cererea președintelui Curții Constituționale a Macedoniei, opinie care a fost adoptată la a cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția din 17-18 decembrie 2010, s-a arătat că o situație de criză economică este un temei suficient de grav pentru a determina o măsură de reducere a salariilor aplicată nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice, statul având o anumită marjă de apreciere în a adopta astfel de măsuri atunci când apar turbulențe economice grave care afectează întregul său sistem economic și financiar.

Cu alte cuvinte, o situație de criză economică este un temei suficient de grav pentru a determina o măsură de reducere a salariilor aplicată nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.

Așa cum rezultă din răspunsul Comisiei de la Veneția, statul are o anumită marjă de apreciere în a adopta astfel de măsuri atunci când apar turbulențe economice grave care afectează întregul său sistem economic și financiar; astfel, Curtea a constatat că acest lucru se constituie chiar într-un veritabil argument suplimentar, în sensul că statul poate, în mod temporar, decide reducerea salariilor întregului personal plătit din fonduri publice în limite rezonabile, și nu numai al judecătorilor - care ocupă o poziție distinctă în arhitectura statului -, răspunzând astfel unei situații de gravă criză economică ce afectează statul - qui potest plus, potest minus.

Curtea a mai arătat că drepturile salariale constituie un bun care intră în sfera de protecție a dreptului de proprietate. Desigur, acest lucru nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide și exigibile.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 16, a stabilit că salariile viitoare cu greu pot fi considerate ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Prin aceeași decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privința reducerilor salariale operate prin

Legea nr. 118/2010 , că, și dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerința (reducerea) este prevăzută de lege, aceasta urmărește o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) și respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivității și interesele individuale ale cetățeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea a atras atenția că autoritățile naționale se află într-o poziție mai favorabilă decât judecătorul internațional de a aprecia "utilitatea publică" (paragraful 19).

Rezultă că, în cauză, autorii excepției nu pot invoca protecția dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri și, prin urmare, textele constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată și protecția proprietății nu au incidență în cauză.

Curtea a mai reținut că prevederile criticate respectă cerințele art. 16 din Constituție, aplicându-se tuturor persoanelor plătite din fonduri publice, persoane care se află într-o situație juridică diferită față de cele care lucrează în mediul privat.

În privința art. 47 referitor la nivelul de trai, Curtea a statuat că nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnă că, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcție de capacitatea economică și financiară a țării; or, salariile plătite din fonduri publice respectă un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, respectiv 670 RON pentru anul 2011 (a se vedea, în acest sens,

Hotărârea Guvernului nr. 1.193/2010

pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenței în privința cuantumului salariilor.

Referitor la invocarea Cauzei C-310/10, soluționată prin Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea a reținut că autorii excepției, în mod eronat, trag anumite concluzii care nu rezultă din considerentele acestei hotărâri. Paragrafele 46 și 47 ale hotărârii abordează chestiuni care țin de repartizarea de competențe între Uniune și statul membru, fără a aduce în discuție efectele unei decizii ale instanței constituționale române. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, "deși necesitatea de a asigura interpretarea uniformă a normelor dreptului Uniunii poate, astfel cum s-a amintit anterior, să justifice extinderea competenței Curții în materie de interpretare la conținutul unor astfel de norme, inclusiv în ipoteza în care acestea sunt aplicabile numai indirect unei situații date, în considerarea faptului că o normă de drept național face trimitere la acestea, nu este în schimb posibil ca, pe baza aceleiași considerații și fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia". Rezultă, așadar, că domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice ține de competența statului membru, și nu a Uniunii, ceea ce înseamnă că acesta nu intră sub incidența reglementărilor Uniunii Europene.

Astfel, Curtea, prin

Decizia nr. 199 din 6 martie 2012 , a reținut că susținerile autorilor excepției referitoare la încălcarea generică a reglementărilor Uniunii Europene sunt mai degrabă niște afirmații subiective, fără a ridica probleme de constituționalitate, iar salarizarea personalului din fonduri publice este și va rămâne o competență exclusivă a statelor membre.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Emanuela Adimi și alții în Dosarul nr. 3.324/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și de Cătălina Surcel, prin Sindicatul Liber Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în Dosarul nr. 13.364/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.