Decizia nr. 405/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 32/2000

privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, excepție ridicată de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 436D/2011.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Dan Iordache, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Arată că dispozițiile de lege criticate îngrădesc liberul acces la justiție, deoarece instanța se pronunță doar asupra legalității fără a se pronunța și asupra oportunității actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate în măsura în care dispozițiile de lege criticate exclud de la controlul de oportunitate deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost constatată și sancționată o contravenție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.976/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 32/2000

privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, excepție ridicată de Harrocks Ian Valentine.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că excluderea din sfera de jurisdicție a instanței de judecată a aspectelor de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor contravine principiului deplinei competențe a instanței, și pe cale de consecință, dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție. În continuare, face referire la Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Anghel Anghelov împotriva Bulgariei, Markovic și alții împotriva Italiei și Kilian împotriva Republicii Cehe.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a Adresei Curții Constituționale înregistrate cu nr. 2.372 din 28 martie 2012, și-a exprimat opinia referitor la excepția de neconstituționalitate. Astfel, apreciază că dispozițiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiție, ce presupune o jurisdicție deplină a judecătorului în sensul judecării cauzei sub toate aspectele, de vreme ce judecătorul nu poate examina aspectele de temeinicie a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituție. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 42^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 32/2000

privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu următorul conținut:

"(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(2) În cazul contestării în instanță a actelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatelor internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 125 referitor la statutul judecătorilor. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia își argumentează critica din perspectiva unor pretinse insuficiențe legislative, apreciind că dispozițiile de lege criticate contravin normelor constituționale invocate, pentru faptul că nu prevăd posibilitatea instanței de judecată de a se pronunța asupra oportunității actelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Totodată, Curtea constată că autorul excepției a formulat în fața instanței de judecată plângere împotriva Deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost sancționat contravențional potrivit dispozițiilor

art. 39 alin. (2) lit. a), d) și l) și alin. (3) din Legea nr. 32/2000 . În continuare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate se referă la actele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în exercitarea atribuțiilor sale astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 32/2000 , iar nu la Deciziile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care a fost constatată și sancționată o contravenție.

Astfel, instanța are posibilitatea, inclusiv în speța de față, de a se pronunța asupra legalității și temeiniciei deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care s-a constatat și sancționat săvârșirea unei contravenții.

Prin

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, Curtea a reținut că legislația contravențională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenindu-i instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 42^1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 32/2000

privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, excepție ridicată de Harrocks Ian Valentine în Dosarul nr. 2.976/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 mai 2012.