Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 555/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății

prezumat în vigoare

Data actului
24 mai 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 485 din 16 iulie 2012
Citează
8 acte
Structură
0 articole · 18.342 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății și ale

art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) și (5) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comănești, Consiliul Local Comănești și Spitalul "Ioan Lascăr" din Comănești în Dosarul nr. 321/32/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.348D/2011.

La apelul nominal se prezintă pentru Unitatea Administrativ-Teritorială Comănești și Consiliul Local Comănești consilierul juridic Raluca David, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc autorul excepției Spitalul "Ioan Lascăr" din Comănești și părțile Guvernul României și Ministerul Sănătății, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate. În acest sens, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011

a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, neexistând o situație extraordinară și urgentă care să justifice intervenția legislativă a Guvernului. De asemenea, arată că nu era necesară stabilirea unor noi criterii de selecție a unităților sanitare cu paturi față de cele care privesc evaluarea tuturor furnizorilor de servicii medicale, stabilite în condițiile

art. 244 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 , iar excluderea administrației publice locale de la procesul de selecție constituie o încălcare a principiului autonomiei administrației publice locale.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, motivele invocate în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011

nerelevând existența unei situații extraordinare și urgente care să justifice emiterea acestui act normativ de către Guvern, ci doar aspecte de oportunitate a reglementării. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere principiului autonomiei administrației publice locale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 321/32/2011, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății și ale

art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) și (5) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comănești, Consiliul Local Comănești și Spitalul "Ioan Lascăr" din Comănești cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ normativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011

a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, neexistând o situație extraordinară și urgentă care să justifice intervenția legislativă a Guvernului. În acest sens, arată că stabilirea unor măsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sănătate și respectarea angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, constrângerile bugetare și necesitatea încadrării în fondurile alocate pentru finanțarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unităților sanitare cu paturi nu reprezintă situații cu caracter extraordinar. De asemenea, consideră că stabilirea unor criterii de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări sociale de sănătate, criterii suplimentare celor stabilite în condițiile

art. 244 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 , prin metodologia elaborată la nivel național, nu era oportună. Astfel, amintesc că, în nota de fundamentare a

Hotărârii Guvernului nr. 345/2011

privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, dată în aplicarea

art. 245 din Legea nr. 95/2006 , așa cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011 , se arată că nu poate fi precizat impactul financiar al măsurilor dispuse prin art. 245. De asemenea, autorii excepției susțin că excluderea administrației publice locale de la procesul de selectare a unităților sanitare publice constituie o încălcare a principiului autonomiei administrației publice locale.

Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată. Cât privește conținutul dispozițiilor de lege criticate, arată că acesta nu contravine principiului autonomiei administrației publice locale, acesta fiind circumscris obligației de respectare a legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că a existat o situație extraordinară la emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății în vederea descentralizării, dată de constrângerile bugetare și necesitatea încadrării în fondurile alocate pentru finanțarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unităților sanitare cu paturi, astfel încât să nu fie afectată calitatea serviciilor medicale, fapt ce ar fi pus în pericol viața bolnavilor. Aceste rațiuni au impus adoptarea de urgență a unor măsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sănătate și pentru asigurarea respectării angajamentelor asumate de Guvernul României cu ocazia negocierii acordurilor de împrumut cu organismele financiare. De asemenea, consideră că nu este încălcat principiul autonomiei administrației publice locale. Astfel, arată că Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătății, poate avea și competența de a numi, prin ordin al ministrului sănătății, o comisie prin care să fie realizată, pe baza unor criterii tehnice, de strictă specialitate, selecția unităților sanitare cu paturi care nu pot intră în raporturi contractuale cu casele de asigurări de sănătate ce asigură finanțarea din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că cele evidențiate de Guvern în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011

relevă existența unei situații extraordinare și urgente care a justificat intervenția legislativă a Guvernului. Totodată, consideră că principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2011, precum și dispozițiile

art. 245 alin. (1) lit. a), alin (2), (3) și (5) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate și analiza textelor de lege, Curtea reține însă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011 , care modifică prevederile

art. 245 din Legea nr. 95/2006 , astfel: "(1) Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale și de medicamente, care pot fi în relații contractuale cu casele de asigurări, sunt:

a) unitățile sanitare publice sau private, organizate conform prevederilor legale în vigoare, autorizate, evaluate și selectate în condițiile legii;

b) farmaciile, distribuitorii și producătorii de medicamente și materiale sanitare;

c) alte persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale.

(2) Selectarea unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate se realizează de către o comisie de selecție numită prin ordin al ministrului sănătății pe baza unor criterii obiective aprobate prin același ordin.

(3) Comisia prevăzută la alin. (2) prezintă raportul analizei efectuate și lista unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate. Raportul analizei efectuate și lista unităților sanitare cu paturi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) Casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte pentru furnizarea de servicii numai cu unitățile care îndeplinesc criteriile de evaluare stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății și care nu sunt cuprinse în hotărâre a Guvernului pentru aprobarea raportului comisiei de selecție și a listei unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate."

Autorii excepției consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1) cu referire la principiul autonomiei administrației publice locale. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (5) din Constituție referitoare la intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență. În realitate, observând cele arătate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea apreciază că autorii acesteia au avut în vedere dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție referitoare la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea observă că, potrivit celor statuate în jurisprudența sa, situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată" ( Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005,

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a arătat că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, a statuat că "Urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare".

Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în ceea ce privește

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011 , Guvernul și-a justificat intervenția sa legislativă prin existența unor "constrângeri bugetare și necesitatea încadrării în fondurile alocate pentru finanțarea serviciilor medicale furnizate la nivelul unităților sanitare cu paturi, astfel încât să nu fie afectată calitatea serviciilor medicale, fapt ce ar pune în pericol viața bolnavilor". De asemenea, Guvernul a invocat necesitatea respectării angajamentelor pe care și le-asumat cu ocazia negocierilor acordurilor de împrumut cu organismele financiare, precum și urgența instituirii unor măsuri de reorganizare a sistemului de îngrijiri de sănătate. Totodată, a arătat că lipsa intervenției urgente prin măsuri adecvate ar duce la "imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar și la imposibilitatea îmbunătățirii condițiilor de desfășurare a acestora", ceea ce ar afecta, în ultimă instanță, însuși dreptul persoanelor la ocrotirea sănătății.

Curtea apreciază că aceste motive nu pot fi considerate ca justificând doar oportunitatea reglementării, așa cum sugerează autorii excepției, ci pun în evidență existența unei situații extraordinare, marcată de un decalaj între nevoia de asistență medicală și resursele financiare alocate în acest sens, situație ce poate afecta, în lipsa unor măsuri adecvate și urgente, însuși dreptul persoanelor de a se bucura de asistență medicală. Această împrejurare are un caracter obiectiv, independent de voința Guvernului și impune adoptarea urgentă a unor măsuri pentru contracararea unor efecte negative asupra societății.

Așa fiind, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă aduse dispozițiilor

art. 245 din Legea nr. 95/2006 , așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011 , Curtea reține că ceea ce autorii excepției pun în discuție este respectarea ariei competenței autorităților administrative publice locale, considerând că, în temeiul atribuțiilor de management al asistenței medicale conferite de lege acestora, trebuie să se regăsească și dreptul de a decide asupra criteriilor de selecție a spitalelor în vederea încheierii contractelor cu casele de asigurări de sănătate și de a participa la această selecție.

Or, Curtea constată că prevederile de lege criticate vizează, în realitate, gestionarea modului de cheltuire a sumelor din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aspect asupra căruia autoritățile administrative publice locale nu sunt în drept să decidă, aceste sume nefiind în administrarea lor, ci a caselor de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, trebuie amintit că, potrivit dispozițiilor

art. 266 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 , "CNAS, instituție publică, autonomă, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate", iar potrivit art. 1^1 din aceeași lege, "în domeniul sanitar, CNAS asigură aplicarea politicilor și programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătății". De asemenea, potrivit

art. 267 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 , "Casele de asigurări colectează contribuțiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, și gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, și pot derula și dezvolta și activități pentru valorizarea fondurilor gestionate".

Prin urmare, Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere autonomiei de care autoritățile administrației publice locale trebuie să se bucure sub aspect administrativ și financiar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății, excepție ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comănești, Consiliul Local Comănești și Spitalul "Ioan Lascăr" din Comănești în Dosarul nr. 321/32/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.