Decizia nr. 177/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 13.326/1997 al Judecătoriei Brăila.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 1998, în prezenta inculpaților Muscalu Stefana și Gori Gheorghe și în lipsa autorului excepției, a Societății Comerciale "Braigal" - S.A. din Brăila și a inculpatului Coraci Constantin, legal citați, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 decembrie 1998 și apoi, pentru data de 15 decembrie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Brăila, prin Încheierea din 8 iunie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 13.326/1997 privindu-i pe inculpatii Coraci Constantin, Muscalu Stefana și Gori Gheorghe, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. 2 din Codul penal, ridicată de partea responsabilă civilmente - Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, inculpatii Coraci Constantin și Muscalu Stefana au fost trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută la art. 213 din Codul penal, iar inculpatul Gori Gheorghe, pentru complicitate la aceasta infracțiune, reținându-se în sarcina primilor doi inculpați ca, în calitate de prepuși ai Societății Comerciale "Comcereal" - S.A. din Tulcea, la insistentele celui de-al treilea, au dispus pe nedrept de cantitatea de 198.000 kg porumb boabe, proprietatea Societății Comerciale "Braigal" - S.A. din Brăila, deținută în baza unui contract de depozit.

Partea responsabilă civilmente - Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 213 alin. 2 din Codul penal. În motivarea excepției se susține ca toate faptele calificate ca infracțiune de abuz de încredere trebuie să aibă o reglementare unitară. Discriminarea instituită prin art. 213 alin. 2 din Codul penal, în sensul că aceste infracțiuni, în cazul în care bunul care constituie obiectul lor material aparține integral sau în parte proprietății private a statului, se urmăresc din oficiu și nu doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, contravine art. 41 alin. (2) din Constituție.

Judecătoria Brăila, exprimandu-și opinia, a considerat ca excepția de neconstituționalitate invocată este intemeiata.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât diferentierea facuta în alin. 2 al art. 213 din Codul penal se referă doar la aspecte vizând modalitățile de declansare a procesului penal și nu are semnificatia creării unui regim de ocrotire diferențiat a valorii sociale aparate. Ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, se realizează prin dispozițiile art. 213 alin. 2 din Codul penal, care prevăd aceleași condiții de incriminare și aceleași pedepse, indiferent în dăuna cui s-a săvârșit infracțiunea.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția ridicată, fiind legal sesizată.

Critica de neconstituționalitate privește art. 213 alin. 2 din Codul penal, potrivit căruia: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală".

Autorul excepției considera ca acest text de lege încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Curtea Constituțională retine ca aceasta dispoziție constituțională trebuie interpretată în sensul că se referă la ocrotirea în mod egal atât a proprietății aparținând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, cat și a proprietății private a statului. Rezultă ca statul nu poate beneficia, cat privește bunurile care formează obiectul proprietății private, de o ocrotire juridică diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.

Totuși, prin art. 213 alin. 2 din Codul penal, pentru proprietatea privată s-a prevăzut un regim juridic diferențiat, sub aspectul instituției plângerii prealabile. Astfel, dacă bunul face parte din sfera proprietății private a altor subiecte de drept decât statul, acțiunea penală împotriva celui care, prin abuz de încredere, și-a insusit bunul mobil sau a dispus de acest bun ori a refuzat sa-l restituie poate fi pusă în mișcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. În schimb, dacă bunul este proprietate privată a statului, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare din oficiu, această măsură nemaifiind condiționată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate.

Punerea în mișcare, din oficiu, a acțiunii penale, astfel cum prevede în prezent art. 213 alin. 2 din Codul penal, asigura, evident, o mai energica apărare juridică, indiferent de voința persoanei vătămate. Este de ajuns ca organele de urmărire penală să fie sesizate despre săvârșirea faptei sau chiar să se sesizeze din oficiu pentru ca procesul penal să fie pornit. Iar acest proces, astfel declansat, parcurge și faza urmăririi penale, în cadrul căreia organele de urmărire penală strang probele necesare soluționării cauzei, urmând ca sesizarea instanței să se facă prin rechizitoriul procurorului. Dimpotriva, dacă persoana vătămată este o persoană fizica sau juridică de drept privat, ea trebuie, în plus, să se adreseze instanței cu plângerea sa, în termen de doua luni (art. 284 alin. 1 din Codul de procedură penală), în caz contrar răspunderea penală fiind înlăturată (art. 131 alin. 1 din Codul penal). În sfârșit, tot ea trebuie să producă și să prezinte probele necesare în sprijinul plângerii sale. Din toate acestea rezultă ca deosebirea de reglementare este evidenta.

Constituția asigura, prin art. 41 alin. (2), o egala ocrotire proprietății private, indiferent dacă aceasta aparține statului sau altei persoane juridice ori fizice și, implicit, interzice ca legea penală sa conțină reglementări distincte cu privire la ocrotirea proprietății private. Or, prin art. 213 alin. 2 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între proprietatea privată a statului și proprietatea privată a altor subiecte de drept, atunci când se precizează ca, dacă "bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate". De aceea Curtea Constituțională constata ca, în raport cu prevederile art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, aceasta dispoziție este neconstitutionala.

În consecința, punerea în mișcare a acțiunii penale în temeiul art. 213 alin. 2 din Codul penal se poate face doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu numai atunci când bunul aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, ci și atunci când bunul este în întregime sau în parte în proprietatea privată a statului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Comcereal" - S.A. din Tulcea în Dosarul nr. 13.326/1997 al Judecătoriei Brăila și constata ca dispoziția "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului", prevăzută la art. 213 alin. 2 din Codul penal, este neconstitutionala.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 1998.