Decizia nr. 167/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 87/1994 18 octombrie 1994 (prevederi anume) pentru combaterea evaziunii fiscale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. România în Dosarul nr. 80/C/1998 al Tribunalului București - Secția contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a Societății Comerciale "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. România și a Gărzii financiare centrale, fiind consemnate în încheierea de la aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Tribunalul Municipiului București - Secția contencios administrativ, prin Încheierea din 16 martie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 80/C/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. România.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate încalcă principiile constituționale prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 53 alin. (2) din Constituție, precum și principiul non bis în idem, reflectat în unele texte constituționale, deoarece contravenienta este obligată sa verse la buget, pe lângă impozitele, taxele și contribuțiile neplătite, o sumă egala cu dublul diferențelor constatate în cazul săvârșirii unei noi contravenții. Astfel, se ajunge, în opinia autoarei excepției, la o impozitare împovărătoare și discriminatorie a societății comerciale în raport cu alte subiecte de drept. De asemenea, se mai susține ca, în ipoteza în care sancțiunea prevăzută la
art. 18 din Legea nr. 87/1994
este considerată ca o sancțiune fiscală de sine stătătoare, aceasta constituie o confiscare specială, care operează dincolo de câmpul infractional și contraventional, incalcand astfel prevederile art. 41 alin. (8) din Constituție.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază excepția ca "admisibilă", întrucât, în virtutea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, nu se pot aplica doua sancțiuni pentru aceeași fapta, legiuitorul fiind obligat să facă o repartizare echitabila a sarcinilor fiscale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând ca dispozițiile
art. 18 din Legea nr. 87/1994
nu au nici o legătură cu prevederile art. 1 alin. (3) și ale
art. 16 alin. (1) din Constituție. Adoptarea Legii nr. 87/1994
a avut în vedere combaterea evaziunii fiscale în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție. În ceea ce privește încălcarea principiului non bis în idem prin aplicarea a trei sancțiuni fiscale, se arata ca măsura prevăzută la art. 18 este o "penalizare fiscală reparatorie care intervine ca urmare a lipsirii bugetului de contribuția constituțională a cetățenilor la cheltuielile publice, în vederea descurajarii evaziunii fiscale practicate de unii agenți economici".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, precum și dispozițiile
art. 18 din Legea nr. 87/1994 , raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.
Potrivit
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, "În cazul în care impozitele, taxele și contribuțiile datorate statului au fost diminuate, prin încălcarea dispozițiilor fiscale, persoana contravenienta va vărsa, pe lângă impozitele, taxele și contribuțiile neachitate, o sumă egala cu diferențele de impozite, taxe și contribuții stabilite de organul de control."
Cu privire la aceste prevederi legale, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 97 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, constatând ca aceste dispoziții sunt neconstituționale.
Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, într-o asemenea situație instanța judecătorească are obligația de a respinge ea însăși excepția ridicată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.
În raport cu aceste reglementări, Curtea retine ca, în speta, excepția de neconstituționalitate a
art. 18 din Legea nr. 87/1994
a fost ridicată la 16 martie 1998, adică la o dată anterioară pronunțării și publicării Deciziei nr. 97 din 9 iulie 1998, decizie ale carei existenta și conținut este evident că nu puteau fi cunoscute de către autorul excepției ori de către instanța judecătorească. De aceea, deși Curtea a fost legal sesizată, excepția a devenit ulterior inadmisibila și urmează a fi respinsă, confirmandu-se în acest fel caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 97 din 9 iulie 1998.
Prin aceasta decizie Curtea a reținut, în esenta, ca
art. 18 din Legea nr. 87/1994 , prin care se dispune vărsarea de către contribuabil la stat, pe lângă impozitele, taxele și contribuțiile neachitate, a unei sume egale sau duble, după caz, cu diferențele de impozite, taxe și contribuții stabilite de organele de control cu titlu de sancțiune, dar care nu constituie nici infracțiune, nici contravenție, instituie în acest fel o confiscare. Astfel, sunt incalcate dispozițiile art. 41 alin. (8) din Constituție, care prevăd: "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", precum și ale alin. (7) din același text constituțional, în conformitate cu care "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma".
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, ridicată de Societatea Comercială "Interbrands Marketing & Distribution" - S.R.L. România în Dosarul nr. 80/C/1998 al Tribunalului București - Secția contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.