Decizia nr. 636/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene din Năsăud în Dosarul nr. 13.055/86/2010 al Tribunalului Prahova - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 503D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a formulat o cerere prin care renunță la judecarea cererii privind excepția de neconstituționalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că în fața Curții Constituționale nu se poate renunța la judecarea cauzei.

Curtea constată că nu poate fi primită cererea de renunțare formulată, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (...)".

Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Constituției, iar soluția asupra excepției este de interes general. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea acesteia de către partea care a ridicat-o.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 13.055/86/2010, Tribunalul Prahova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României.

Excepția a fost invocată de Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene din Năsăud într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prin omiterea, în mod discriminatoriu, din sfera de aplicare a noilor dispoziții a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosare judecate anterior emiterii deciziei de admitere a Curții Constituționale, dosare în care au fost aplicate aceleași dispoziții legale, se încalcă dispozițiile Legii fundamentale. Astfel, art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă împarte justițiabilii în două categorii: cei care beneficiază și cei care nu beneficiază de aceste dispoziții. Parlamentul României avea obligația de a găsi un mecanism care să asigure, în mod real, accesul la justiție al tuturor cetățenilor care au suportat rigorile unor dispoziții legale declarate neconstituționale.

Tribunalul Prahova - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În opinia acestuia, extinderea efectelor deciziilor Curții Constituționale la cauze soluționate anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României ar contraveni art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, fiind general obligatorii și producând efecte numai pentru viitor. Pe de altă parte, părțile pot sesiza instanțele judecătorești în termenele și condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și modalitățile instituite de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții, îl constituie prevederile

art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României. Textele de lege criticate prevăd următoarele: "La articolul 322, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 10, cu următorul cuprins:

"10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (1) și (3) privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

Legii nr. 177/2010 , în ansamblul său, prin

Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, reținând cu acest prilej că, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii (erga omnes) și nu limitate doar la părțile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepția (inter partes) și au putere numai pentru viitor. Efectele juridice produse de dispozițiile legale anterior constatării neconstituționalității lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legilor în timp.

Autorul excepției de neconstituționalitate este, în realitate, nemulțumit de faptul că deciziile de admitere a unor excepții de neconstituționalitate pronunțate de instanța de contencios constituțional nu își produc efectele cu privire la procese soluționate înainte de pronunțarea și publicarea unor astfel de decizii. Soluția adoptată de legiuitor este justă, în alte condiții ajungându-se la afectarea siguranței circuitului juridic. Atât timp cât partea nu manifestă diligență și nu înțelege să ridice o excepție de neconstituționalitate în fața instanței competente, potrivit legii, și atât timp cât nu există o decizie de constatare a neconstituționalității publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dispozițiile legale aplicabile acelui litigiu beneficiază de prezumția de constituționalitate. În momentul în care Curtea declară ca fiind neconstituționale aceste dispoziții legale, prezumția de constituționalitate este răsturnată, iar dispozițiile legale respective nu mai pot fi aplicate în acel procesul.

Așadar, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, pentru că persoanele despre care autoarea excepției de neconstituționalitate face vorbire se află în situații juridice diferite. De o parte se află persoanele care invocă neconstituționalitatea unor dispoziții legale, iar de cealaltă parte se află persoanele care nu înțeleg să își valorifice acest drept constituțional și legal.

În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, dreptul de a invoca o excepție de neconstituționalitate putând fi valorificat de toate părțile interesate dintr-un proces, în condițiile legii. De asemenea, pentru aceleași rațiuni, nu se poate reține nici încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, ipoteza normei constituționale nevizând cazul de revizuire criticat.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene în Dosarul nr. 13.055/86/2010 al Tribunalului Prahova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.