Decizia nr. 676/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 964D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal domnul Gheorghe Iancu, Avocat al Poporului, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că sintagma "care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi" este neconstituțională, deoarece, instituind plata unor despăgubiri pentru exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, doar în privința acelor capacități energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a

Legii energiei electrice nr. 13/2007 , încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. Se susține că discriminarea creată între deținătorii de terenuri afectate de capacități energetice, în ceea ce privește plata indemnizațiilor sau a despăgubirilor, în funcție de momentul realizării acestora din urmă, nu este întemeiată pe niciun motiv obiectiv și rezonabil.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că deosebirea de tratament juridic creată între titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacități energetice este justificată de momentul obiectiv al realizării capacităților energetice, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a actului normativ criticat. Mai mult, arată că legea nouă nu poate fi aplicată efectelor juridice produse sub imperiul legii anterioare. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 986 din 12 iulie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 5.267/IG din 16 mai 2012, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.477 din 16 mai 2012, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , în temeiul prevederilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, ale art. 11 alin. (1) lit. A. d) și

art. 32 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, precum și ale

art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Avocatul Poporului arată că prevederile

art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007

instituie regula potrivit căreia vor primi indemnizații sau despăgubiri numai acei titulari ai drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacitățile energetice care se vor realiza după intrarea în vigoare a

Legii energiei electrice nr. 13/2007 .

Astfel, textul de lege criticat instituie despăgubiri doar pentru o parte din titularii dreptului de proprietate privată afectați de servituți cauzate de capacitățile energetice, deși sunt produse aceleași efecte juridice în mod continuu și în egală măsură și față de proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice deja realizate. Prin urmare, această diferență de tratament juridic, deși se poate justifica în mod obiectiv, și anume în raport de momentul realizării capacităților energetice, nu se poate justifica și în mod rezonabil.

Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele D.H. și alții împotriva Cehiei și Sampanis și alții împotriva Greciei, prin care s-a statuat că prin discriminare se înțelege un tratament diferențiat al persoanelor aflate în situații comparabile, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat reprezintă o aplicare a principiului general de drept tempus regit actum, legiuitorul urmărind să clarifice diferența obiectivă dintre situația titularilor drepturilor de proprietate asupra terenurilor afectate de capacitățile energetice, și anume momentul realizării acestor capacități, respectiv înainte sau după intrarea în vigoare a

Legii energiei electrice nr. 13/2007 , în funcție de acesta fiind instituit caracterul oneros al exercitării drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de capacitățile energetice.

Se mai arată că, în temeiul

art. 16 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , drepturile de uz și servitute se exercitau cu titlu gratuit, iar efectele legii noi nu s-ar fi putut întinde și la situații juridice anterioare, fără încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Se mai apreciază că textul de lege criticat păstrează un just echilibru între interesul general al societății de exploatare a rețelelor electrice în condiții de siguranță, pe de o parte, și interesul cetățenilor de a nu li se îngrădi dreptul de proprietate, pe de altă parte, astfel încât nu se poate susține că reglementarea dreptului la indemnizare reprezintă o discriminare, ci o garanție a dreptului de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

"(5) Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților în sectorul energiei electrice, anterior adoptării actului normativ criticat, Curtea observă că, în ceea ce privește realizarea de noi capacități energetice, precum și pentru retehnologizarea celor existente, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor de exploatare comercială a capacităților de producere, transport și distribuție a energiei electrice beneficiau de exercitarea cu titlu gratuit a drepturilor de uz și de servitute, pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, potrivit prevederilor

art. 16 alin. (4) teza întâi din Legea energiei electrice nr. 318/2003

*), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003.

-----

a fost abrogată prin

Legea nr. 13/2007 .

În prezent, în privința exercitării drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor proprietate privată afectate de capacități energetice, Curtea reține că prevederile

art. 16 alin. (5) din Legea nr. 13/2007 , criticate în prezenta cauză, instituie regula potrivit căreia în convenția-cadru referitoare la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi trebuie să se determine și cuantumul indemnizațiilor și al despăgubirilor și modul de plată a acestora, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Prin urmare, Curtea constată că, prin instituirea obligativității plății unor indemnizații sau despăgubiri pentru exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 13/2007 , dispare caracterul gratuit al exercitării acestor drepturi, creându-se titularilor drepturilor de proprietate asupra terenurilor afectate un regim juridic favorabil.

Curtea reține că principala critică de neconstituționalitate vizează faptul că un asemenea regim juridic favorabil nu este instituit și pentru proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice deja realizate, anterior intrării în vigoare a actului normativ criticat.

Din această perspectivă, Curtea constată că autorul excepției solicită, cu alte cuvinte, modificarea textului de lege criticat în sensul extinderii sferei titularilor drepturilor de proprietate îndreptățiți la plata unor indemnizații sau despăgubiri asupra unor terenuri afectate de capacități energetice. Or, o atare chestiune ține de competența exclusivă a legiuitorului originar sau delegat, Curtea Constituțională, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , neavând competența de a modifica sau de a completa textul de lege supus controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 16 alin. (5) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.