Decizia nr. 7/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
Are ca temei 1
- Legea nr. 10/1972 25 noiembrie 1972 (prevederi anume) CODUL MUNCII
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii și ale art. 23 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Societatea Comercială "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galați și Sindicatul Liber "Garena", excepție ridicată de Raileanu Anton și Bacau Mihai în Dosarul nr. 11.141/1998 al Judecătoriei Galați.
La apelul nominal se constata lipsa părților: contestatorii, Raileanu Anton și Bacau Mihai, precum și intimata, Societatea Comercială "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galați, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei.
Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită, pe de o parte, respingerea excepției de neconstituționalitate a art. 131 din Codul muncii, iar pe de altă parte, respingerea ca inadmisibila a excepției de neconstituționalitate a art. 23 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Societatea Comercială "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galați și Sindicatul Liber "Garena".
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 11.141/1998, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii, ridicată de contestatorii Raileanu Anton și Bacau Mihai într-o cauza care are ca obiect contestația formulată împotriva înștiințării făcute de Societatea Comercială "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galați privind acordarea unui preaviz de 30 de zile la desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
În motivarea excepției contestatorii nu indica prevederile constituționale incalcate, ci doar susțin ca art. 131 din Codul muncii, care reglementează acordarea preavizului în cazul desfacerii contractului de muncă pentru motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a)-f) din același cod, este neconstitutional, deoarece nu prevede o cale de atac împotriva măsurii de acordare a preavizului, nu arata termenul înăuntrul căruia poate fi exercitată calea de atac și nici organul jurisdicțional la care poate fi formulată o astfel de cerere.
Pentru aceleași motive contestatorii au susținut și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 23 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Societatea Comercială "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galați și Sindicatul Liber "Garena".
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată a apreciat ca excepția de neconstituționalitate a art. 23 din contractul colectiv de muncă este inadmisibila, întrucât nu sunt întrunite condițiile
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "contractul colectiv de muncă nefiind inclus în categoria legi sau ordonanțe în vigoare". În temeiul
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța a respins ca inadmisibila aceasta excepție.
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 131 din Codul muncii, instanța de judecată considera ca, deși autorii excepției nu au menționat explicit, au vizat totuși raportarea acestor dispoziții la prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și, îndeosebi, ale art. 38 privind munca și protecția socială a muncii.
Textul de lege atacat nu contravine, în opinia instanței, acestor norme constituționale, deoarece înștiințarea privind acordarea preavizului nu echivaleaza cu măsura desfacerii contractului de muncă, rămânând la aprecierea angajatorului dacă, la scurgerea perioadei de preaviz, dispune sau nu această măsură, care va putea fi atacată în temeiul art. 172 din Codul muncii.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere comunicat de președintele Camerei Deputaților se apreciază ca excepția este neîntemeiată și ca dispozițiile legale atacate nu ingradesc accesul liber la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție, iar "reglementări de natura celor reclamate de contestatori, atât cu privire la calea de atac, la termenul înăuntrul căruia se promovează aceasta, precum și la instanța competența să soluționeze asemenea contestații" sunt cuprinse în art. 172 și următoarele din Codul muncii, astfel cum a fost modificat.
În punctul sau de vedere Guvernul considera excepția nefondata, deoarece "instituirea unei proceduri prealabile, de înștiințare a persoanei căreia i se desface contractul de muncă din inițiativa unității pentru motive care exclud culpa persoanei în cauza, constituie o garanție a stabilitatii raporturilor de muncă și o măsura de protecție socială a muncii...". De asemenea, se arata ca "procedura preavizului, prealabilă desfacerii contractului de muncă, face parte integrantă din normele referitoare la condițiile de validitate a dispoziției de desfacere a contractului de muncă, prevăzute la art. 134 din Codul muncii, care conferă celui în cauza dreptul de a lua la cunoștința de concediere și de motivele care au determinat-o, precum și dreptul de a ataca măsura luată de unitate, dacă o considera netemeinica sau nelegală, în termenul și la organul jurisdicțional competent, prevăzute la art. 136, 172 și 174 din Codul muncii...".
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, punctul de vedere comunicat de Guvern, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 23 din Contractul colectiv de muncă încheiat între Societatea Comercială "C.N.F.R. Navrom" - S.A. din Galați și Sindicatul Liber "Garena", Curtea constata ca Judecătoria Galați, în mod justificat, a respins ca inadmisibila aceasta excepție, făcând aplicarea dispozițiilor
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii cu care a fost legal sesizată.
Articolul 131
din Codul muncii are următorul cuprins:
"(1) În cazurile de desfacere a contractului de muncă pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-f), unitatea va acorda persoanei al carei contract de muncă a fost desfăcut un preaviz de 15 zile lucrătoare. În perioada preavizului, aceasta persoana este obligată sa continue activitatea potrivit programului de lucru.
(2) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără ca unitatea sa o încunoștiințeze din timp despre această măsură - neacordandu-i preavizul de 15 zile lucrătoare -, aceasta persoana are dreptul sa primească, la desfacerea contractului de muncă, o indemnizație egala cu salariul tarifar de încadrare pe o jumătate de luna."
Examinând constituționalitatea, Curtea constata ca acest text legal nu prevede nici o restrictie pentru angajat, a cărui singura obligație este aceea de a-și continua activitatea potrivit clauzelor contractului, și nici o restrangere a exercițiului drepturilor sale garantate de Constituție.
De altfel, autorii excepției de neconstituționalitate nu imputa dispozițiilor legale atacate încălcarea vreunei norme constituționale, ci doar omisiunea reglementării caii de atac, a termenului în care aceasta poate fi exercitată și a organelor jurisdicționale competente sa o soluționeze. Or, aceasta omisiune legislativă nu produce nici un fel de consecințe negative, deoarece alte dispoziții ale Codului muncii o completează în mod corespunzător.
Astfel, din analiza art. 131 din Codul muncii rezultă ca, în practica, acordarea preavizului legal ori extins prin contractul colectiv de muncă se poate face în doua feluri, și anume:
a) Concomitent cu aducerea la cunoștința a dispoziției ce cuprinde măsura desfacerii contractului individual de muncă și motivele acesteia.
În acest caz, angajatul interesat poate contesta măsura desfacerii contractului individual de muncă în condiții reglementate corespunzător prin lege, se poate adresa justiției fără nici o ingradire, își poate face apărarea în fața instanțelor de judecată, poate exercita căile legale de atac împotriva hotărârilor judecătorești pe care le considera nelegale sau netemeinice. În cazul unui asemenea litigiu, poate contesta și eventuala neconformitate cu prevederile legale sau chiar cu cele ale contractului colectiv de muncă a modului cum i s-a acordat preavizul.
b) Printr-o înștiințare prealabilă, aducandu-i-se la cunoștința ca la o dată ulterioară urmează să se dispună desfacerea contractului sau de muncă pentru vreunul din motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a)-f) din Codul muncii.
În acest caz, înștiințarea nu reprezintă o măsura de natura sa modifice condițiile de încheiere sau de executare a contractului individual de muncă ori sa determine, în sine, încetarea raportului de muncă și, prin urmare, nu poate da naștere unui litigiu de muncă, în sensul definit la art. 172 alin. (3) din Codul muncii. Aceasta constatare demonstreaza inutilitatea reglementării unor condiții distincte de atacare în justiție a înștiințării.
Înștiințarea angajatului despre intenția angajatorului de a-i desface contractul individual de muncă nu constituie nici o ingradire în exercitarea dreptului la munca, a dreptului de alegere a profesiei și a locului de muncă și a dreptului la protecția socială a muncii. Examinarea, în cadrul soluționării litigiului de muncă izvorat din măsura efectivă de desfacere a contractului de muncă, a faptului dacă măsura dispusă este sau nu legală și temeinica constituie probleme de fapt și de drept a căror stabilire cade în competența exclusiva a instanțelor de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 131 din Codul muncii, ridicată de Raileanu Anton și Bacau Mihai în Dosarul nr. 11.141/1998 al Judecătoriei Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman ─────────────-
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.