Decizia nr. 733/2012

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea, în ședința publică din data de 26 iunie 2012, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor. Excepția a fost ridicată de Avocatul Poporului și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 894D/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2012, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 5 iulie 2012. La această dată, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 9 iulie 2012, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit
art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 . La data de 9 iulie 2012, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 10 iulie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 4.492 din 2 mai 2012, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituție și
art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997
privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține următoarele:
1. Prin
Legea nr. 214/2011
s-a urmărit instituirea cadrului juridic pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor și posibilitatea înființării asociațiilor speciale de pășunat. Din analiza dispozițiilor legale supuse controlului se constată că legea, în ansamblul ei, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigențelor de tehnică legislativă specifică normelor juridice, întrucât nu îndeplinește cele 4 criterii de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, aducând atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală potrivit cărora, "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat cu privire la importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii prin hotărârile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 și 25 aprilie 2006, pronunțate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Rekv├┌nyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României și Dammann împotriva Elveției.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională s-a pronunțat într-o serie de decizii cu privire la accesibilitatea și previzibilitatea unei legi, de exemplu, prin
Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și
Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012.
2. Potrivit
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 214/2011 , "Pajiștile de munte și de baltă sunt: golurile de munți pășunabile, pășunile situate în regiunea montană, pădurile pășunabile și pășunile împădurite [...]". Or, prin prevederile
art. 53 din Legea nr. 46/2008
- Codul silvic s-a instituit interdicția pășunatului în păduri, în perdelele forestiere de protecție și în perimetrele de ameliorare a terenurilor degradate sau în alunecare, excepție făcând cazurile de forță majoră, când se poate aproba pășunatul în fondul forestier, dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiții.
Autorul arată că lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 214/2011
poate conduce la aplicarea incorectă a legii deoarece potrivit
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000
în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere, iar potrivit alin. (2) în cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.
3.
Legea nr. 214/2011 , în ansamblul ei, este deficitară în ceea ce privește folosirea noțiunilor de "proprietate publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale" și "domeniu public".
Astfel, potrivit dispozițiilor
Legii administrației publice locale nr. 215/2001
unitățile administrativ-teritoriale sunt: comuna, orașul și județul, noțiunile cu care operează legiuitorul fiind: comunal, orășenesc și județean. Or, în
art. 7 din Legea nr. 214/2011 , sunt utilizate în mod greșit noțiunile de "pajiști comunale și urbane".
Mai mult, în actul normativ criticat este folosită sintagma "unitate administrativ-teritorială locală", or,
Legea nr. 215/2001
operează cu sintagmele "unitate administrativ-teritorială" și "autorități ale administrației publice locale".
Așa fiind, autorul excepției apreciază că pentru rigurozitate legislativă noțiunile utilizate în
Legea nr. 214/2011
ar trebui corelate cu prevederile
Legii nr. 215/2001
deoarece lipsa rigurozității poate conduce la crearea unor confuzii sau chiar un blocaj în aplicarea dispozițiilor legale cu privire la regimul juridic al pajiștilor.
4. Referitor la prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 214/2011
se constată că legiuitorul nu a reglementat în mod concret organizarea și funcționarea serviciului public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor aflate în domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale și nici nu a avut în vedere resursele financiare necesare desfășurării activității, ceea ce aduce atingere art. 138 alin. (5) din Constituție potrivit căruia "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare".
Potrivit prevederilor art. 33 coroborate cu
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, susținerile Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 3, 10, și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepției, îl constituie dispozițiile
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor. Curtea observă însă că obiectul excepției îl constituie prevederile
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, în ansamblul său, precum și, în special, dispozițiile art. 25 alin. (1), art. 7 și
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 214/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011.
Avocatul Poporului susține că dispozițiile actului normativ criticat contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Arată, de asemenea, că prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 214/2011
aduc atingere art. 138 alin. (5) din Constituție potrivit căruia "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I.1. Criticile formulate de autorul excepției privesc, în principal, lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor art. 25 alin. (1), art. 7 și art. 14 alin. (2) din actul normativ criticat, care ar aduce atingere dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
2. Este criticată, de asemenea, necorelarea sintagmelor "unitate administrativ-teritorială locală" și "pajiști comunale și urbane" reglementate prin
Legea nr. 214/2011
cu prevederile
Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , precum și necorelarea dispozițiilor
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 214/2011
cu prevederile
art. 53 din Legea nr. 46/2008
- Codul silvic.
3. O altă critică privește și omisiunea de a reglementa cu privire la resursele financiare necesare desfășurării activității serviciului public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor aflate în domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale, reglementat prin
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 214/2011 , care ar aduce atingere art. 138 alin. (5) din Constituție.
II. 1. Curtea constată că argumentele autorului excepției referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci vizează, în fapt, probleme de aplicare a legii ce țin de competența autorităților administrației publice locale.
2. Curtea mai observă că eventualele necorelări de ordin legislativ ale dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
cu prevederile
Legii nr. 215/2001 , precum și ale dispozițiilor
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 214/2011
cu prevederile
art. 53 din Legea nr. 46/2008
nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.
Din perspectiva celor anterior reținute, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, criticile autorului privind probleme de aplicare a legii și eventuale necorelări legislative, fără a constitui veritabile critici de neconstituționalitate. Or, potrivit dispozițiilor
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Textul de lege fiind imperativ, nerespectarea prevederilor sale are drept consecință imposibilitatea exercitării controlului de constituționalitate, astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
3. Totodată, Curtea constată, referitor la critica privind omisiunea de a reglementa cu privire la resursele financiare necesare desfășurării activității serviciului public pentru menținerea, întreținerea și utilizarea pajiștilor aflate în domeniul public și privat al unităților administrativ-teritoriale că instanța de contencios constituțional nu poate complini omisiunile legislative, întrucât, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Față de cele anterior reținute Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, în ansamblul său, precum și, în special a dispozițiilor art. 25 alin. (1), art. 7 și
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 214/2011 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 și 33 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
Legii nr. 214/2011
pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor, în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor art. 25 alin. (1), art. 7 și
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 214/2011 , excepție ridicată de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2012.