Decizia nr. 803/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Marin Marinuș în Dosarul nr. 5.324/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.223D/2012.

La apelul nominal se prezintă pentru Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității domnul consilier juridic Mihai Ionescu, lipsă fiind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.428 din 4 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.324/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Excepția a fost ridicată de Marin Marinuș într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător/colaborator al Securității, formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile criticate trebuie analizate în raport cu interesul legitim al celui care formulează cererea de chemare în judecată. Arată că interesul în formularea unei cereri trebuie să fie personal, adică să-l vizeze pe cel care recurge la acțiunea în justiție, această condiție nefiind îndeplinită cât privește prevederile

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , prin aceasta aducându-se atingere dispozițiilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că există mai multe acte normative prin care anumitor persoane, organizații ori instituții li se acordă atribuția de a acționa în instanță în locul altor persoane, fie pentru a se apăra drepturile unor persoane care nu se pot apăra singure, fie atunci când un interes public sau interese colective se impun a fi apărate. Aceste acte normative și, implicit, prevederile criticate nu restrâng și nici nu încalcă dreptul unor persoane de a se adresa instanței. Nimic nu împiedică persoanele lezate de activitatea părților din acțiunile formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în baza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , să formuleze cereri de intervenție accesorie în favoarea reclamantului. Condiția unui proces echitabil este asigurată prin faptul că cererea de constatare a calității de lucrător al Securității formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este adresată instanței de judecată, iar pârâtul are posibilitatea de a-și formula toate apărările în susținerea poziției sale față de cererea reclamantului. Prevederile constituționale nu interzic ca prin anumite acte normative să dobândească calitatea procesuală activă diferite instituții, autorități ori asociații. Este și cazul de față, în care Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității are calitatea procesuală activă în temeiul prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , iar art. 8 lit. a) dispune asupra modalității de sesizare a instanței. Această subrogare se produce prin efectul actului normativ, iar dispoziția atacată are drept scop devoalarea activităților exercitate de regimul comunist, adică tocmai scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , prevăzut în preambulul acesteia.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 1.609/2011

și nr. 278/2012, exprimat în sensul constituționalității prevederilor legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008, care au următorul conținut:

"Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz:

a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia;".

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, pronunțându-se

Decizia nr. 278 din 22 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, în care s-au reținut următoarele:

Potrivit prevederilor textului de lege criticat, în cazul în care aprobă nota de constatare cu privire la existența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității va dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni în constatare la instanța competentă material.

Contrar susținerilor autorului excepției, în exercitarea acestei competențe, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității are legitimare procesuală activă, justificând un interes legitim, prevăzut de lege, respectiv art. 6-12 din secțiunea a 3-a - Dispoziții procedurale comune, cuprinsă în actul normativ criticat.

În speță, legitimarea procesuală activă a acestei autorități administrative este justificată, în preambulul ordonanței de urgență criticate, de interesul general urmărit, și anume deconspirarea organelor securității statului, parte a poliției politice, care în perioada de dictatură comunistă au exercitat o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale.

Așadar, prevederile criticate recunosc Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin posibilitatea sesizării sale din oficiu, o legitimare procesuală activă, justificată de apărarea unui interes general.

Totodată, Consiliul, pe lângă posibilitatea sa de a acționa din oficiu, poate fi sesizat și de persoana îndreptățită, astfel cum aceasta este definită la art. 1 alin. (1) din actul normativ criticat, pentru a desfășura cercetări referitoare la existența/inexistențaunor documente care se referă la persoana petentului aflate în evidențele informatizate ale Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și în cele ale celorlalte instituții deținătoare ale arhivelor Securității. Prin urmare, în acest caz, interesul promovării acțiunii este justificat chiar de interesul personal al persoanei îndreptățite, rezultatul practic al acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității răsfrângându-se în mod direct asupra titularului dreptului.

De altfel, așa cum a statuat deja Curtea în jurisprudența sa, de exemplu,

Decizia nr. 608 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, și

Decizia nr. 1.609 din 15 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 17 februarie 2012, ale căror considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, prevederile

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu instituie o subrogare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Aceste prevederi legale conferă persoanei care este subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ori moștenitorilor testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului lor. Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv în numele persoanelor îndreptățite, la cererea acestora.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Marin Marinuș în Dosarul nr. 5.324/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.