Reguli

§ 1

Prezentele reguli uniforme se aplică oricărui contract de utilizare a infrastructurii feroviare în scopul transportului internațional în sensul Regulilor uniforme CIV și al Regulilor uniforme CIM. Ele se aplică indiferent de locul de desfășurare a activității și de naționalitatea părților la contract. Prezentele reguli uniforme se aplică chiar dacă infrastructura feroviară este gestionată sau utilizată de state ori de instituții sau organizații guvernamentale.

§ 2

Sub rezerva articolului 21, prezentele reguli uniforme nu se aplică în legătură cu alte relații de drept, cum ar fi îndeosebi:

a) răspunderea transportatorului sau a gestionarului pentru agenții acestora ori pentru alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru îndeplinirea sarcinilor lor;

b) răspunderea între transportator sau gestionar, pe de o parte, și terț, pe de altă parte.

§ 1

Orice stat poate declara, în orice moment, că nu va aplica victimelor unor accidente survenite pe teritoriul său totalitatea prevederilor privind răspunderea în caz de prejudicii sau vătămări corporale (deces, vătămare corporală sau orice alt prejudiciu al integrității fizice sau psihice), dacă victimele sunt cetățeni ai acelui stat sau au reședința obișnuită în acel stat.

§ 2

Statul care a făcut o declarație în conformitate cu § 1 o poate retrage în orice moment prin informarea depozitarului. Această renunțare va avea efect la o lună de la data la care depozitarul notifică statele membre.

§ 1

Relațiile dintre gestionar și transportator sau orice altă persoană autorizată să încheie un astfel de contract, conform legilor și prescripțiilor în vigoare în statul în care infrastructura este amplasată, sunt reglementate printr-un contract de utilizare.

§ 2

Contractul stabilește detaliile necesare pentru determinarea condițiilor de utilizare din punct de vedere administrativ, tehnic și financiar.

§ 3

Contractul trebuie să fie încheiat în scris sau într-o formă echivalentă. Absența sau neconformitatea unui document scris sau a unei forme echivalente a contractului ori absența uneia dintre mențiunile specificate la § 2 nu vor afecta existența sau valabilitatea contractului, care rămâne sub rezerva prezentelor reguli uniforme.

§ 1

Prevederile articolului 5, precum și cele ale articolelor 6, 7 și 22 nu vor afecta obligațiile ce trebuie îndeplinite de părțile care au încheiat contractul de utilizare a infrastructurii, conform legilor și prescripțiilor în vigoare în statul în care infrastructura este amplasată, incluzând, acolo unde este adecvată, legislația Comunității Europene.

§ 2

Prevederile articolelor 8 și 9 nu vor afecta obligațiile pe care părțile contractului de utilizare a infrastructurii trebuie să le îndeplinească într-un stat membru al Comunității Europene sau într-un stat în care legislația comunitară este aplicată ca rezultat al acordurilor internaționale cu Comunitatea Europeană.

§ 3

- - acordurile care urmează să fie încheiate între transportatorii sau aplicanții autorizați și gestionarii de infrastructură;

- licențierea;

- certificarea de siguranță;

- asigurările;

- taxarea care implică schemele de performanță în vederea reducerii întârzierilor și întreruperilor de trafic, precum și pentru îmbunătățirea performanței rețelei feroviare;

- aranjamentele de compensare în favoarea beneficiarilor; și

- soluționarea disputelor.

§ 1

Transportatorul trebuie să fie autorizat să realizeze activitatea de transportator feroviar. Personalul ce urmează a se angaja și vehiculele ce se vor folosi trebuie să respecte cerințele de siguranță. Gestionarul poate solicita transportatorului să dovedească, prin prezentarea unei licențe valabile și a unui certificat de siguranță valabil ori a unor copii legalizate ale acestora sau în orice alt fel, că aceste condiții sunt îndeplinite.

§ 2

Transportatorul trebuie să informeze gestionarul asupra oricărui eveniment susceptibil să afecteze valabilitatea licenței sale, a certificatelor de siguranță sau a altor dovezi.

§ 3

Gestionarul poate solicita transportatorului să dovedească faptul că a încheiat o asigurare suficientă privind răspunderea sau că a luat măsurile echivalente pentru a acoperi toate pretențiile, indiferent de motiv, la care se face referire la articolele de la 9 până la 21. În fiecare an, transportatorul trebuie să dovedească printr-o atestare într-o formă corespunzătoare că asigurarea privind răspunderea sau prevederile echivalente există încă; el trebuie să informeze gestionarul asupra oricărei modificări, înainte ca aceasta să devină valabilă.

§ 4

Părțile la contract trebuie să se informeze reciproc în legătură cu orice eveniment care ar putea împiedica executarea contractului pe care l-au încheiat.

§ 1

Gestionarul poate denunța imediat contractul de utilizare în cazul în care:

a) transportatorul nu mai este autorizat să îndeplinească activitatea de transportator feroviar;

b) personalul ce urmează a fi angajat și vehiculele ce se vor utiliza nu mai îndeplinesc cerințele de siguranță;

c) transportatorul are întârzieri de plăți, adică:

1. pe durata a două termene succesive de plată și cu o sumă care depășește contravaloarea taxei de utilizare pe o lună; sau

2. pe o perioadă care acoperă două termene de plată și cu o sumă care este egală cu contravaloarea taxei de utilizare pe două luni;

d) transportatorul a încălcat în mod evident una din obligațiile specifice prevăzute la articolul 6 §2 și § 3.

§ 2

Transportatorul poate denunța imediat contractul de utilizare dacă gestionarul își pierde dreptul de a gestiona infrastructura.

§ 3

Fiecare parte la contractul de utilizare poate să-l denunțe imediat în cazul unei încălcări evidente a uneia din obligațiile principale de către cealaltă parte la contract, dacă acea obligație privește siguranța persoanelor sau mărfurilor; părțile la contract pot conveni asupra modalităților de exercitare a acestui drept.

§ 4

Partea la contract care a cauzat această denunțare răspunde față de cealaltă parte pentru paguba care a rezultat, cu excepția cazului în care dovedește că această pagubă nu a fost cauzată din vina sa.

§ 5

Părțile la contract pot conveni asupra condițiilor care derogă de la prevederile § 1 literele c) și d) și § 4.

§ 1

Gestionarul răspunde pentru:

a) pagubele corporale (deces, vătămare corporală sau orice alt prejudiciu al integrității fizice ori psihice);

b) pagubelemateriale (distrugere sau avariere a unor bunuri mobile ori imobile);

c) pagubele pecuniare rezultate din daune-interese datorate de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIV și Regulilor uniforme CIM, provocate transportatorului sau auxiliarilor acestuia în timpul utilizării infrastructurii și care își au originea în infrastructură.

§ 2

Gestionarul este exonerat de această răspundere:

a) în caz de pagube corporale și de pagube pecuniare care rezultă din daunele-interese datorate de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIV:

1. dacă evenimentul care aduce după sine pagube a fost provocat de circumstanțe care nu au legătură cu managementul infrastructurii, pe care gestionarul, cu toate diligențele cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le-a putut evita și a căror consecințe nu le-a putut preîntâmpina;

2. în măsura în care evenimentul care aduce după sine pagube este provocat din vina unei persoane care suportă paguba;

3. dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terț, pe care gestionarul, cu toate diligențele cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu l-a putut evita și a căror consecințe nu le-a putut preîntâmpina;

b) în caz de pagube materiale și de pagube pecuniare rezultate din daunele-interese ce trebuie plătite de transportator în virtutea Regulilor uniforme CIM, când paguba este provocată din vina transportatorului sau dintr-o dispoziție a transportatorului care nu poate fi atribuită gestionarului ori din cauza unor circumstanțe care nu au putut fi evitate de gestionar și a căror consecințe nu le-a putut preîntâmpina.

§ 3

Dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terț și dacă, în ciuda acestui fapt, gestionarul nu este în întregime exonerat de răspundere în conformitate cu § 2 litera a), el va răspunde în întregime până la limita stabilită în prezentele reguli uniforme și fără a aduce atingere eventualei sale acțiuni în regres împotriva terțului.

§ 4

Părțile la contract pot conveni dacă și în ce măsură gestionarul răspunde pentru pagubele provocate transportatorului datorită întârzierii sau unei perturbări în exploatare.

§ 1

Transportatorul răspunde pentru:

a) pagube corporale (deces, vătămare corporală sau orice alt prejudiciu al integrității fizice ori psihice);

b) pagube materiale (distrugere sau avarie a unor bunuri mobile ori imobile) produse gestionarului sau auxiliarilor acestuia, în timpul utilizării infrastructurii, de mijloacele de transport utilizate ori de persoanele sau mărfurile transportate.

§ 2

Transportatorul este exonerat de această răspundere:

a) în caz de pagube corporale:

1. dacă evenimentul care aduce după sine pagube a fost provocat de circumstanțe exterioare exploatării, pe care transportatorul, cu toate diligențele cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le-a putut evita și a căror consecințe nu le-a putut preîntâmpina;

2. în măsura în care evenimentul care aduce după sine pagube este provocat din vina unei persoane care suportă paguba;

3. dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terț, pe care transportatorul, cu toate diligențele cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le-a putut evita și a căror consecințe nu lea putut preîntâmpina;

b) în caz de pagube materiale, când paguba este provocată din vina gestionarului sau dintr-o dispoziție a gestionarului care nu poate fi atribuită transportatorului ori din cauza unor circumstanțe pe care transportatorul nu le-a putut evita și a căror consecințe nu le-a putut preîntâmpina.

§ 3

Dacă evenimentul care aduce după sine pagube se datorează comportamentului unui terț și dacă, în ciuda acestui fapt, transportatorul nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu § 2 litera a), el va răspunde în totalitate până la limita stabilită de prezentele reguli uniforme și fără a aduce atingere eventualei sale acțiuni în regres împotriva terțului.

§ 4

Părțile la contract pot conveni dacă și în ce măsură transportatorul răspunde pentru pagubele provocate gestionarului datorită unei perturbări în exploatare.

§ 1

În cazul în care cauzele imputabile gestionarului și cauzele imputabile transportatorului au contribuit la producerea pagubei, fiecare parte la contract răspunde numai în măsura în care cauzele ce îi sunt imputabile în virtutea articolelor 8 și 9 au contribuit la producerea pagubei. Dacă este imposibil de stabilit în ce măsură respectivele cauze au contribuit la producerea pagubei, fiecare parte va suporta paguba pe care a suferit-o.

§ 2

§ 1 se aplică prin analogie în situația în care cauzele care sunt imputabile gestionarului și cauzele imputabile mai multor transportatori care folosesc aceeași infrastructură feroviară au contribuit la pagubă.

§ 3

§ 1 prima propoziție, se va aplica prin analogie, în cazul pagubelor vizate la articolul 9, dacă cauzele imputabile unor transportatori care folosesc aceeași infrastructură au contribuit la pagubă. Dacă este imposibil de stabilit în ce măsură respectivele cauze au contribuit la producerea pagubei, transportatorii vor răspunde în mod egal în fața gestionarului.

§ 1

În caz de deces, daunele-interese cuprind:

a) toate costurile necesare în urma decesului, în special cele privind transportul decedatului și cheltuielile funerare;

b) dacă decesul nu are loc imediat, toate daunele-interese prevăzute la articolul 12.

§ 2

Dacă, în urma decesului, persoanele față de care decedatul a avut sau ar fi avut în viitor o obligație legală de întreținere sunt private de acest sprijin, acestea vor primi la rândul lor despăgubiri pentru pierderea suferită. Acțiunea în daune-interese de către persoane pe care decedatul le susținea material fără a fi obligat în mod legal să o facă se va face conform legislației naționale.

§ 1

Daunele-interese prevăzute la articolul 11 § 2 și la articolul 12 litera b) trebuie plătite sub forma unei sume totale. Totuși, dacă legislația națională permite acordarea unei rente, daunele-interese vor fi plătite în această formă, dacă ea este solicitată de persoana vătămată sau de persoanele îndreptățite la care se referă articolul 11 § 2.

§ 2

Suma daunelor-interese acordate în baza § 1 se stabilește în conformitate cu legislația națională. Totuși, pentru aplicarea prezentelor reguli uniforme, limita maximă per persoană va fi stabilită la 175.000 de unități de cont, ca sumă totală sau ca o rentă corespunzând acestei sume, acolo unde legislația națională prevede o limită maximă mai mică decât această sumă.

§ 1

Dacă calcularea despăgubirii necesită convertibilitatea sumelor exprimate în unități monetare străine, conversiunea se va face la cursul valutar din ziua și locul plății despăgubirii.

§ 2

Persoana în drept poate pretinde dobânzi la despăgubire, acestea fiind calculate la 5 procente pe an, cu începere din ziua deschiderii procedurii de conciliere, a recursului la tribunalul de arbitraj prevăzut la titlul V al Convenției sau de la data instituirii procedurii legale.

§ 1

În toate cazurile în care se aplică prezentele reguli uniforme, orice acțiune în justiție privind răspunderea poate fi introdusă împotriva gestionarului sau a transportatorului, indiferent de temeiul acesteia, numai în condițiile și limitările acestor reguli uniforme.

§ 2

Aceleași reglementări se aplică și în cazul tuturor acțiunilor în justiție introduse împotriva auxiliarilor pentru care răspunde fie gestionarul, fie transportatorul, așa cum este prevăzut în articolul 18.

§ 1

Orice acțiune în justiție privind răspunderea auxiliarilor transportatorului împotriva gestionarului pentru pagube cauzate de acesta, indiferent de temeiul acesteia, poate fi introdusă numai în condițiile și limitările prezentelor reguli uniforme.

§ 2

Orice acțiune în justiție privind răspunderea auxiliarilor gestionarului împotriva transportatorului pentru pagube cauzate de acesta, indiferent de temeiul acesteia, poate fi introdusă numai în condițiile și limitările prezentelor reguli uniforme.

§ 1

Acțiunile în justiție fondate pe prezentele reguli uniforme pot fi introduse în fața instanțelor competente ale statelor membre desemnate de comun acord între părțile la contract.

§ 2

Dacă părțile la contract nu convin în alt mod, instanța competentă va fi cea a statului membru în care gestionarul își desfășoară activitatea.

§ 1

Termenul de prescripție pentru acțiunile în justiție fondate pe prezentele reguli uniforme este de 3 ani.

§ 2

Termenul de prescripție curge din ziua în care s-a produs paguba.

§ 3

În caz de deces al unor persoane, termenul de prescripție pentru acțiunile în justiție este de 3 ani din ziua ulterioară zilei în care s-a produs decesul, fără a depăși însă 5 ani din ziua ulterioară zilei în care s-a produs accidentul.

§ 4

O acțiune în regres a unei persoane răspunzătoare poate fi introdusă chiar și după expirarea termenului de prescripție prevăzut la § 1, dacă ea este introdusă în termenul permis de legislația statului unde se desfășoară procedura. Totuși, termenul permis nu va fi mai mic de 90 de zile de la data la care persoana care a introdus acțiunea în regres a reglementat reclamația sau a fost înștiințată în legătură cu procedura deschisă împotriva sa.

§ 5

Termenul de prescripție se suspendă dacă părțile convin asupra unei proceduri de conciliere sau dacă este sesizat tribunalul de arbitraj prevăzut la titlul V al Convenției.

§ 6

- __________