Decizia nr. 765/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.557/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.285D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Liviu Togan, cu delegație depusă la dosar, lipsind partea Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate invocate, pentru considerentele reținute în

Decizia Curții Constituționale nr. 727 din 9 iulie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iulie 2012, completată cu Încheierea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.557/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Excepția a fost ridicată de Mircea-Nicu Toader într-o cauză având ca obiect o "acțiune în anularea și suspendarea executării unui act administrativ".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , hotărârile adoptate de Parlament sunt eliminate din categoria actelor asupra cărora Curtea Constituțională era abilitată să se pronunțe. Astfel, actul normativ criticat încalcă în mod grav principiile constituționale ale statului român, conferind un rol pur formal Curții Constituționale, instituție fundamentală a statului. Prin adoptarea ordonanței de urgență se diminuează atribuțiile Curții Constituționale, astfel că rolul său de garant al supremației Constituției numai poate fi valorificat în raport cu protejarea drepturilor cetățenești și ale aleșilor poporului român. Cu alte cuvinte, prin eliminarea controlului Curții Constituționale asupra hotărârilor adoptate de Parlament se pot aduce grave prejudicii oricărui cetățean, care poate fi astfel vătămat într-un drept fundamental sau într-un interes legitim.

Pe de altă parte,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

este contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia "ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)", iar motivele adoptării acestui actul normativ - "asigurarea cadrului legal necesar desfășurării în bune condiții a instituțiilor fundamentale" nu sunt de natură să justifice adoptarea sa în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituție. Invocă, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 1.008 din 7 iulie 2009 . De asemenea, arată că, prin judecarea sesizărilor de neconstituționalitate cu privire la hotărârile Parlamentului, Curtea Constituțională nu a provocat un blocaj instituțional, neexistând niciun fel de disfuncționalitate în ceea ce privește activitatea Parlamentului.

Totodată, autorul susține că actul normativ criticat instituie o limitare în cazul unei autorități centrale autonome - Curtea Constituțională, de către o autoritate executivă - Guvernul României. Practic, cetățenilor li se reduce gradul de încredere în imparțialitatea hotărârilor date de Parlament, câtă vreme aceste hotărâri pot fi date discreționar și fără a putea fi supuse controlului exercitat de judecătorii Curții Constituționale, care, fiind independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia, conferă siguranța că deputații și senatorii nu pot adopta hotărâri în mod abuziv.

În același timp, din faptul că legile adoptate de Parlament pot fi supuse controlului de constituționalitate, rezultă că și hotărârile acestuia urmează același regim juridic, având în vedere regula de drept potrivit căreia "qui potest plus, potest minus".

În fine, autorul excepției susține că, prin eliminarea controlului de constituționalitate cu privire la hotărârile adoptate de Parlament, se încalcă în mod grav dispozițiile constituționale, conferind Parlamentului o putere absolută și nejustificată într-un stat de drept.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

încalcă dispozițiile art. 146 lit. c) și l) din Constituție, deoarece reglementează domeniul atribuțiilor Curții Constituționale stabilite prin lege.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, nefiind îndeplinite cerințele de sesizare a Curții Constituționale. Astfel, deși acțiunea în contencios administrativ nu poate avea ca obiect anularea unei ordonanțe de urgență, examinând conținutul cererii de chemare în judecată, introdusă de reclamant, rezultă că obiectul principal al acțiunii sale este dat tocmai de anularea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , aspect care rezultă și din capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării ordonanței de urgență menționate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În ceea ce privește hotărârile Parlamentului, a căror anulare este solicitată prin cererea de chemare în judecată, Guvernul subliniază că acestea nu corespund sferei actelor administrative, circumscrisă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

De asemenea, având în vedere

Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 , prin care Curtea Constituțională a examinat o soluție legislativă similară celei adoptate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , precum și împrejurarea că, prin Legea pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , a fost modificată soluția legislativă din ordonanța de urgență menționată, aceasta fiind pusă în acord cu

Decizia nr. 727/2012 , Guvernul apreciază, în subsidiar, că excepția de neconstituționalitate este rămasă fără obiect.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iulie 2012, cu următorul cuprins:

"Articol unic. - Alineatul (1) al articolului 27 din

Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

«Art. 27. - (1) Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.»"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2012

contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 142 alin. (1) potrivit căruia "Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției ", art. 145 privind independența și inamovibilitatea judecătorilor Curții Constituționale și art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Curtea reține că excepția a fost ridicată în fața instanței judecătorești într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ prin care, în temeiul

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , s-a solicitat "anularea dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

și obligarea pârâtei (Guvernul României) la repararea consecințelor produse de aceasta, respectiv anularea

Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2012

privind suspendarea din funcție a Președintelui României și a

Hotărârii Parlamentului României nr. 34/2012

privind stabilirea obiectului și a datei referendumului național pentru demiterea Președintelui României", iar în subsidiar a fost invocată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 .

În aceste condiții, Curtea constată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , prin care a fost eliminată atribuția Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, nu au legătură cu soluționarea cauzei, în înțelesul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (...)."

În același sens, Curtea reține că, și în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate, aceasta nu ar produce niciun efect juridic asupra situației concrete din litigiu.

Sub acest aspect, Curtea reiterează importanța rolului instanței judecătorești de filtru efectiv în privința excepției de neconstituționalitate, aceasta având, totodată, competența legală ca, printr-o analiză minuțioasă, să aprecieze asupra temeiurilor invocate în cauza de față, inclusiv din punctul de vedere al respectării condițiilor prevăzute de

art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

De asemenea, Curtea reține că soluția de inadmisibilitate a excepției rezultă și prin prisma dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Astfel, prin

Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012, Curtea a constatat că Legea privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este neconstituțională, reținând cu acel prilej că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

încalcă dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (...)". Având consacrare în titlul V al Legii fundamentale, Curtea Constituțională reprezintă o instituție fundamentală a statului, cu rol de garant al supremației Constituției, al statului de drept și al principiului separației și echilibrului puterilor.

Cât privește înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului", Curtea a avut în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora -structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.

În consecință, prin eliminarea atribuției Curții referitoare la controlul de constituționalitate al hotărârilor plenului Camerei Deputaților, hotărârilor plenului Senatului și hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, a fost afectat regimul juridic al Curții Constituționale, ceea ce a atras neconstituționalitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012 , prin întreg conținutul reglementării, Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

Pentru aceleași considerente, Curtea a constatat că adoptarea ordonanței de urgență analizate încalcă și dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție, conform cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării", art. 142 alin. (5) din Legea fundamentală, precum și principiul separației puterilor, consacrat prin art. 1 alin. (4) din Constituție.

Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2012

pentru modificarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.557/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.