Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 865/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

prezumat în vigoare

Data actului
18 octombrie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 833 din 11 decembrie 2012
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 9.284 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicolae Drăgulin și de Marin Ivan în Dosarul nr. 25.111/281/2011 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.182D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 25.111/281/2011, Judecătoria Ploiești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicolae Drăgulin și de Marin Ivan într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea nulității absolute a unei dispoziții de restituire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997

nu conțin suficiente mijloace de asigurare a respectării prevederilor art. 21 din Constituție. Arată că cererile privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat, nu sunt echivalente cu acțiunile și cererile cuprinse în art. 2 alin. (1) din lege, ce vizează pretenții evaluabile în bani.

Judecătoria Ploiești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că autorii excepției au posibilitatea concretă și efectivă de a beneficia de toate garanțiile unui proces echitabil, cu obligarea achitării taxelor legale, și invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că instituirea de taxe și cauțiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în considerarea unor situații concrete în care se impune stabilirea în sarcina părților din proces a unor obligații fiscale în cazul taxelor judiciare de timbru și al timbrului judiciar.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 276/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 212/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, potrivit cărora: "Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra aceluiași text de lege, prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 21.

Astfel, prin

Decizia nr. 277 din 22 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 21 mai 2012, invocând jurisprudența anterioară asupra unor excepții de neconstituționalitate asemănătoare, Curtea a reținut că "accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor privind realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile legate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

[...] Plata unor taxe judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata lor anticipată (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție. De asemenea, prin

Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Curtea a reținut că, în cazul actelor juridice ce au în conținut drepturi patrimoniale și al actelor juridice patrimoniale, acțiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluțiune sau reziliere au caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluția adoptată de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997

în materia timbrării unor astfel de acțiuni cu o taxă calculată în funcție de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acțiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) din aceeași lege. Așa fiind, pentru acțiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu distinct repunerea părților în situația anterioară, taxarea acțiunii se va face la valoarea bunului, în timp ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acțiunilor care au ca obiect drepturi nepatrimoniale".

Neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile pronunțate în deciziile menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Nicolae Drăgulin și de Marin Ivan în Dosarul nr. 25.111/281/2011 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.