Convenția din 12 decembrie 1997

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităților locale ori al unităților sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenție sunt:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Georgiei:

(i) impozitul pe profitul (venitul) întreprinderilor;

(îi) impozitul pe proprietatea întreprinderilor;

(iii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(iv) impozitul pe proprietatea persoanelor fizice

(denumite în continuare impozit georgian).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau, în esenta, similare, care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul acestei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Georgia, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și marii teritoriale, asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contigua, platoul continental și zonele economice exclusive asupra cărora România își exercită jurisdicția, respectiv drepturile suverane, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional;

c) termenul Georgia înseamnă întregul teritoriu din cadrul granițelor Georgiei, inclusiv marea interna și teritorială, zona economică exclusiva și platoul continental, asupra cărora Georgia, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional, își exercită jurisdicția, drepturile suverane și legislația fiscală;

d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alta asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoana juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul național înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizica având cetățenia română și orice persoană juridică, asociere de persoane și orice alta entitate având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(îi) în cazul Georgiei, orice persoană fizica având naționalitatea georgiana și orice persoană juridică, parteneriate și asociații având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în Georgia;

h) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, o aeronava, un vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepția cazului în care un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Georgiei, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în prezenta convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acelui stat contractant cu privire la impozitele cărora li se aplică prezenta convenție.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul acestei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acelui stat, este supusă impunerii în acel stat datorită domiciliului ori rezidentei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natura similară și include, de asemenea, acel stat și orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Aceasta expresie nu include însă o persoană care este supusă impozitării în acel stat contractant numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau capital, situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență numai a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau nu este al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidență numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul acestei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un magazin;

f) un atelier;

g) o ferma sau orice plantație; și

h) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de construcții, de montaj sau de instalare ori activitățile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea șantier, proiect sau asemenea activități continua pentru o perioadă mai mare de 9 luni, în orice perioada de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanța, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajații săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, cu condiția ca aceasta activitate sa continue pentru același proiect sau pentru un proiect conex, pentru o perioadă sau perioade care insumeaza mai mult de 9 luni în orice perioada de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii ori al livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziții și care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui asemenea târg sau a unei asemenea expoziții;

e) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfășurării de către întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregatitor sau auxiliar;

g) menținerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activități menționate în subparagrafele a)-f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acționează în numele unei întreprinderi și are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, se considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în acel stat contractant în privinta oricăror activități pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afară cazului în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol se considera ca o întreprindere de asigurări a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepția reasigurarilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri existente acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. Nu se considera ca o întreprindere are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceasta persoana sa acționeze în cadrul activității sale obișnuite.

8. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat, printr-un sediu permanent sau în alt mod, nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietatea imobiliară

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietate imobiliară are înțelesul atribuit de legislația statului contractant în care proprietatea în cauza este situata. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietății imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare și rutiere nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietățile imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietățile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară cazului în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte a lor care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare, în condiții identice sau similare, și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restrictiilor prevăzute de legislația interna.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuși să fie cea al carei rezultat obținut corespunde principiilor enunțate în acest articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară cazului în care exista motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale acestei convenții, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile acestui articol.

Articolul 8

Transporturi internaționale

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Profiturile la care se referă paragraful 1 al acestui articol nu cuprind profiturile care se obțin din exploatarea hoteliera sau dintr-o activitate de transport distinctă de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internațional.

3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval este situat la bordul unei nave, atunci acesta se considera a fi situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

4. Profiturile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea, întreținerea sau închirierea containerelor, inclusiv trailere, barje și echipamentul legat de transportul containerelor, folosite pentru transportul produselor sau al mărfurilor, sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care containerele sunt folosite pentru transportul produselor sau al mărfurilor numai între locuri situate în celălalt stat contractant.

5. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transport.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor financiare sau comerciale prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, în lipsa acestor condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt din cauza acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat și impune, în consecința, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale acestei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 8% din suma bruta a dividendelor. Acest paragraf nu va afecta impunerea societății în ceea ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă venituri provenite din acțiuni, din acțiuni și din drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și venituri provenite din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca și veniturile din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfășoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat, și nici nu poate să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă s-au plătit pentru creanțe ale Guvernului celuilalt stat contractant, ale băncii sale naționale (centrale) sau ale oricărei alte bănci sau instituții ale acelui guvern, autorizate sa acorde, sa garanteze sau să asigure credite în numele Guvernului celuilalt stat.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă venituri din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau neinsotite de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului și, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul acestui articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

6. Se considera ca dobânzile provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi, iar aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau de aceasta baza fixa, atunci se considera ca aceste dobânzi provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, ca urmare a relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile acestui articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale acestei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevențelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă plati de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra softului de computer, filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, pentru orice patent sau marca de comerț, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Se considera ca redevențele provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele, iar aceste redevențe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa, atunci se considera ca aceste redevențe provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, ca urmare a relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, ținând seama de utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile acestui articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale acestei convenții.

Articolul 13

Comisioane

1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5% din suma bruta a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă plati făcute către un broker, un agent comisionar general sau o altă persoană asimilată unui broker sau comisionar general de către legislația fiscală a statului contractant din care provin asemenea plati.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar activitățile pentru care se plătesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Comisioanele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuși, când plătitorul comisioanelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care sunt legate activitățile care generează obligația de a plati comisioane, iar aceste comisioane se suporta de sediul permanent sau de baza fixa, atunci se considera ca aceste comisioane provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, ca urmare a relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma comisioanelor, ținând seama de activitățile pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile acestui articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale acestei convenții.

Articolul 14

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietății imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situata în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent, singur sau cu întreaga întreprindere, sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câștigurile provenite din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere, exploatate în trafic internațional, sau a proprietății mobiliare necesare pentru exploatarea acestor nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câștigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acțiunilor sau a altor participari la capitalul unei societăți ale carei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietate imobiliară, situata în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

5. Câștigurile provenite din înstrăinarea oricărei proprietăți, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția următoarelor situații în care aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

a) dacă rezidentul dispune în mod obișnuit de o baza fixa în celălalt stat contractant, în scopul desfășurării activităților sale; sau

b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care insumeaza 183 de zile sau care depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat.

În situațiile prevăzute la subparagraful a) sau b) poate fi impozitată în acel celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibila bazei fixe sau venitului obținut din activitățile desfășurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celălalt stat.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 și 22, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni care începe sau se termina în anul calendaristic vizat;

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, aeronave, al unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internațional, sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 și 16, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreți muzicali, sau ca sportivi, din activitățile personale desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 și 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică veniturilor obținute din activitățile desfășurate într-un stat contractant de către artiști sau sportivi, dacă vizita în acel stat este suportată, în întregime sau în principal, din fondurile publice ale unuia sau ale ambelor state contractante sau de către autoritățile lor locale ori de unitățile lor administrativ-teritoriale. În acest caz venitul este impus numai în statul contractant în care este rezident artistul sau sportivul.

Articolul 19

Pensii și anuitati

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile, anuitatile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, vor fi impozitate numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile și alte plati similare făcute potrivit legislației referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plățile pentru deplina și corespunzatoarea recompensare în bani sau în echivalent banesc.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorității ori unității sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidență a acelui stat și:

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de/din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei autorități sau unități sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezidență și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 și 19 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 21

Studenți și practicanti

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau pregătire un student sau un stagiar ori un practicant în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier, care este sau a fost, imediat înaintea venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educării sau al pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, dacă astfel de sume provin din surse situate în afară acelui stat. Facilitățile stabilite în acest paragraf nu vor fi acordate pe o perioadă mai mare de 7 ani consecutivi.

Articolul 22

Profesori și cercetători

1. O persoana fizica care este sau a fost rezidență a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant și care, la invitația unei universități, unui colegiu, unei școli sau a altei instituții educaționale similare nonprofit, care este recunoscută de Guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezenta în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele scopuri, la astfel de instituții educaționale, este scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remunerația primită în legătură cu predarea sau cu cercetarea.

2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale acestei convenții, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Totuși orice astfel de venituri obținute de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant pot fi, de asemenea, impuse în acel celălalt stat.

3. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietatea imobiliară astfel cum este definită la paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau dacă exercita în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

Articolul 24

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietatea imobiliară la care se face referire la art. 6, deținută de un rezident al unui stat contractant, care este situata în celălalt stat contractant, poate fi impus în acest celălalt stat.

2. Capitalul reprezentând proprietatea mobiliară, care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau proprietatea mobiliară aparținând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.

3. Capitalul reprezentând nave, aeronave, vehicule feroviare și rutiere, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant în trafic internațional, și proprietatea mobiliară ținând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 25

Eliminarea dublei impuneri

Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenții, pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menționat va recunoaște:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în acel celălalt stat.

Aceasta deducere, în ambele cazuri, nu va depăși totuși acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligația la care sunt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat aflați în aceeași situație, mai ales în ceea ce privește rezidență.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acel celălalt stat contractant în condiții mai puțin favorabile decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere, în ceea ce privește impozitarea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12 și 13, dobânzile, redevențele, comisioanele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile acestui articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul acestei convenții.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile acestei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acelor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat la 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei convenții.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația i se pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile acestei convenții. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația interna a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul prevederilor paragrafelor precedente. Atunci când, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea prevederilor acestei convenții sau ale legislației interne a statelor contractante cu privire la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor acesteia. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acelui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv la instanțe judecătorești și organe administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea sau urmărirea impozitelor ori cu soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricație ori comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile acestei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

Statele contractante se vor informa reciproc, pe cai diplomatice, în legătură cu încheierea procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acestei convenții. Convenția va intra în vigoare în a 30-a zi după data primirii ultimei notificări și va avea efect:

a) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Aceasta convenție va rămâne în vigoare până în momentul în care va fi denunțată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunta convenția după o perioadă de 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiția să fie remisă, pe cai diplomatice, cu cel puțin 6 luni înainte, o nota de denunțare. În aceasta situație convenția va inceta să aibă efect:

a) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa la venitul realizat, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite pe profit, pe venit sau pe capital realizate, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat aceasta convenție.

Întocmită la București la 12 decembrie 1997, în doua exemplare, fiecare în limbile română, georgiana și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul României,

Daniel Daianu,

ministrul finanțelor

Pentru Guvernul Georgiei,

Chkuaseli Meha Michle,

ministrul finanțelor