Decizia nr. 835/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 121 alin. (1) pct. 1, 1^1 și 2 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 3.171/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 899D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autoarea excepției a depus o cerere prin care renunță la judecarea excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că în fața Curții Constituționale nu se poate renunța la judecarea cauzei.

Curtea respinge cererea de renunțare formulată, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...]".

Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Constituției, iar soluția asupra excepției este de interes general. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea acesteia de către partea care a ridicat-o.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată,

Legea nr. 85/2006 , prin conținut, este o lege organică, iar textul criticat stabilește ordinea plății creanțelor, fiind cuprinse și creanțele rezultate din raporturi de muncă, asigurând, astfel, cu prioritate plata salariilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. 186 din 17 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3.171/87/2009, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 121 alin. (1) pct. 1, 1^1 și 2 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Marian Florin Pîslan într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale și îngrădesc dreptul la salariu, întrucât "creanțele garantate au prioritate față de creanțele salariale, în procedura insolvenței".

Tribunalul Teleorman - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul criticat nu cuprinde, în sine, vreo măsură de natură a contraveni prevederilor constituționale, ordinea de preferință fiind expresia principiului ordonării rangului creanțelor și este destinată să ocrotească drepturile creditorilor cu garanții reale asupra bunurilor din averea debitorului, însă în considerarea unor criterii obiective și rezonabile, în concordanță cu principiul constituțional al egalității în drepturi.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât ordinea de preferință, prevăzută de acestea, este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanțe în funcție de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanțe realizându-se în considerarea unor criterii obiective și rezonabile, întemeiate pe argumente de protecție socială sau rațiuni social-economice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 121 alin. (1) pct. 1, 1^1 și 2 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24;

1^1. creanțele creditorilor garantați născute în timpul procedurii de insolvență după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanțe cuprind capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel;

2. creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările și penalitățile de orice fel, precum și cheltuielile, pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) care dispun că "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 alin. (1) potrivit căruia "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte" și art. 41 alin. (4) potrivit căruia "La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații", art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din acesta.

De asemenea, sunt menționate prevederile art. 23 paragraful 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 lit. a) din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin

Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974,

art. 4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salariului, ratificată prin

Decretul nr. 284/1973 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Textul de lege criticat este cuprins în subsecțiunea 3 - Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării, secțiunea a 7-a - Falimentul, din capitolul III și stabilește ordinea de preferință privind distribuirea fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel.

Astfel, din economia prevederilor criticate, precum și din motivarea autorului prezentei excepții de neconstituționalitate se observă că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

art. 121 alin. (1) pct. 1, 1^1 și 2 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței nu conțin norme care să conducă la încălcarea prevederilor constituționale care stabilesc că "La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații" și nici a dreptului la salariu.

Totodată, se observă că prevederile art. 11 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 95/1949 privind protecția salarială, la alin. 1, stabilesc că "În caz de faliment sau lichidare judiciară a unei întreprinderi, lucrătorii folosiți în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiați, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării și care va fi prevăzută de către legislația națională", alin. 2 "Salariul constituind o creanță privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-pare ce li se cuvine", iar la alin. 3 prevăd că "Ordinea de prioritate a creanței privilegiate constituită de salariu, față de celelalte creanțe privilegiate, trebuie să fie determinată de către legislația națională".

Or, dispozițiile criticate sunt în deplină concordanță cu aceste reglementări internaționale potrivit cărora stabilirea ordinii de prioritate a creanțelor privilegiate intră în atribuțiile legiuitorului național.

De asemenea, se observă că toți creditorii au același interes și aceeași legitimitate în recuperarea creanțelor lor, dar lichidarea bunurilor din averea debitorului și falimentul se fac în timp, în mod treptat, situație în care nu se pot recupera deodată toate creanțele. Această stare de lucruri impune stabilirea unei ordini de plată în raport cu natura creanțelor, ceea ce intră în atribuțiile legiuitorului. Or, stabilirea ordinii de plată a creanțelor se face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 22 din 24 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 15 aprilie 2002.

Față de cele prezentate, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale și convenționale invocate, iar excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 121 alin. (1) pct. 1, 1^1 și 2 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Marian Florin Pîslan în Dosarul nr. 3.171/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.