Decizia nr. 796/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 (prevederi anume) privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în Dosarul nr. 21.971/3/2010 (361/2012) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și care formează obiectul Dosarului nr. 769D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 937D/2012, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de același autor - statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice - în Dosarul nr. 12.115/3/2010 (59/2012) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 937D/2012 la Dosarul nr. 769D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că
reprezintă un act normativ cu caracter reparatoriu, ce reglementează obligația statului de a acorda despăgubiri persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada regimului comunist sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative asimilate acestora. Chiar dacă în această materie, a despăgubirilor acordate pentru suferințele cauzate persoanelor în timpul dictaturii comuniste, nu se poate nega existența unor reglementări paralele, totuși, dispozițiile
se aplică în mod complementar, prin suspendarea celorlalte proceduri întemeiate pe alte acte normative. Înconcluzie, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 21 martie 2012 și din 28 iunie 2012, pronunțate în Dosarul nr. 21.971/3/2010 (361/2012), respectiv nr. 12.115/3/2010 (59/2012), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, într-un recurs formulat într-o cauză având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru bunurile confiscate printr-o hotărâre de condamnare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
intră în vădită contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, pentru aceleași argumente pentru care prin
Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din aceeași lege.
În acest sens se susține, în esență, că, în materia despăgubirilor pentru daune materiale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, există 3 reglementări paralele cu aceeași finalitate, și anume repararea prejudiciului cauzat de preluarea abuzivă de către stat a imobilelor ca urmare a condamnărilor politice și a măsurilor administrative asimilate acestora:
art. 7 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 ,
art. 1 din Legea nr. 10/2001
și
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 . Sunt încălcate astfel regulile de tehnică legislativă referitoare la interzicerea paralelismului legislativ, precum și la cerințele de precizie și claritate ale normei juridice, prevăzute de
Legea nr. 24/2000 , carențe ce au consecințe deosebit de grave asupra aplicării coerente și unitare de către instanțele de judecată a normei juridice incidente și în vigoare și care afectează, în final, principiul dreptății ca valoare supremă a statului român.
Totodată, autorul excepției consideră că "afirmația din expunerea de motive a
Legii nr. 221/2009 , în sensul că dificultățile legate de procesul de punere în aplicare a acestei legi au determinat ca, în multe cazuri, persoane în vârstă care au făcut obiectul persecuțiilor în regimul totalitar comunist să nu obțină nici până la această oră vreo despăgubire concretă", nu reprezintă un temei bine fundamentat pentru adoptarea legii, în sensul cerut de
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 , și creează, pe de altă parte, premisele unei discriminări, deoarece instituie, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situații similare, în sensul că destinatarii acestei legi sunt favorizați în raport cu persoanele îndreptățite care au urmat procedura administrativă prevăzută de
sau de titlul VII din
Legea nr. 247/2005 , sub aspectul regimului stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv care nu pot fi restituite în natură.
Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Beneficiarii dispozițiilor de lege criticate sunt numai persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, și cărora nu le-au fost restituite bunurile confiscate sau nu au obținut despăgubiri în condițiile
Legii nr. 10/2001 . Prin urmare, nu se poate susține existența unor reglementări paralele în această materie.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, de vreme ce acestea se referă la persoanele cărora li s-au aplicat măsurile prevăzute de lege și cărora nu le-au fost restituite bunurile sau nu au obținut despăgubiri în condițiile
Legii nr. 10/2001 . Prevederile legale criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii care se acordă persoanelor privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora. Or, Curtea Constituțională a reținut, prin
Decizia nr. 376 din 22 martie 2011 , că legiuitorul este liber să opteze atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a persoanelor îndreptățite de a beneficia de aceste despăgubiri.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, astfel cum au fost modificate prin
art. XIII pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acestea au următorul cuprins:
- Art. 5: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: (...)
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;".
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), referitoare la valorile supreme ale statului român și la principiul supremației Constituției și obligația respectării legilor, și ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:
Criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției se bazează, în esență, pe argumentele ce au fundamentat soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 , pronunțată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010.
Cu acel prilej, Curtea a constatat încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, textul de lege examinat aducând atingere valorii supreme de dreptate și, în același timp, contravenind, prin modalitatea de redactare, normelor de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Curtea a mai reținut că dispozițiile de lege ce au constituit obiectul controlului de constituționalitate nu corespund exigențelor de tehnică legislativă referitoare la precizia și claritatea normei juridice, în contextul unor reglementări paralele în domeniul acordării de despăgubiri pentru daune morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă.
Contrar susținerilor autorului excepției de față, decizia Curții Constituționale la care s-a făcut referire nu se poate aplica însă, ad similis, și prevederilor
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 , întrucât obiectul de reglementare al acestor dispoziții este distinct de cel reglementat la lit. a) teza întâi. Astfel, dispozițiile legale declarate neconstituționale stabileau acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare", în timp ce lit. b) a art. 5 vizează "acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative". Așadar, natura despăgubirilor reglementate de cele două texte este diferită, în sensul că lit. a) reglementează acordarea despăgubirilor pentru prejudicii morale, în timp ce la lit. b) al art. 5 sunt prevăzute despăgubiri pentru prejudicii materiale. Această distincție este esențială sub aspectul regimului juridic specific și determină lipsa de incidență a considerentelor referitoare la încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 .
Examinând dispozițiile
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 , Curtea constată că acestea reglementează acordarea de despăgubiri pentru prejudicii materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare cu caracter politic sau ca efect al măsurii administrative asimilate acesteia.
este un act normativ cu caracter reparatoriu ce completează cadrul juridic preexistent în momentul adoptării sale în materia reparațiilor pentru suferințele cauzate de regimul comunist. Caracterul complementar al acestui act normativ rezultă din normele de trimite la celelalte acte normative în vigoare din domeniu, cuprinse la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit cărora: "Prezenta lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de
Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4, precum și persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătorești pentru săvârșirea de infracțiuni la care face referire prezenta lege și care au obținut desființarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiția să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c)."
În privința acordării despăgubirilor pentru prejudicii materiale, este adevărat că textul art. 5 alin. (1)lit. b) din lege nu prevede expressis verbis natura acestora, respectiv bunuri mobile sau imobile, însă acesta nu reprezintă un argument suficient pentru constatarea neconstituționalității normei juridice. În acest sens, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor de lege examinate, acordarea acestor despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate acționează în condițiile în care bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, sau ale
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Totodată, conform
art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 , "Acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit
Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau
Legii nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare."
Identificarea textelor de lege în vigoare, incidente într-un anumit domeniu la un moment dat, și coroborarea acestora în funcție de aprecierea rangului actului normativ din care norma juridică incidentă face parte, urmate de interpretarea și aplicarea acestora în cazuri concrete, caracterizate prin împrejurări de fapt proprii, reprezintă operațiuni ce intră în competența judecătorului a quo. Totodată, pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, subiectele prevăzute de art. 329 din Codul de procedură civilă au posibilitatea de a promova un recurs în interesul legii, solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în dosarele nr. 21.971/3/2010 (361/2012) și nr. 12.115/3/2010 (59/2012) ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.