Decizia nr. 820/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Marian Păduraru în Dosarul nr. 11.153/196/2011 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 818D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.277D/2012 și nr. 1.302D/2012 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. IX din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Ilie Ionel Ciuclea în Dosarul nr. 4.650/204/2011 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. X din Legea nr. 202/2010 , excepție ridicată de Leonard Trifan în Dosarul nr. 39.070/245/2011 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 818D/2012, nr. 1.277D/2012 și nr. 1.302D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.277D/2012 și nr. 1.302D/2012 la Dosarul nr. 818D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prin
Decizia nr. 500 din 15 mai 2012
a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Prin urmare, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
a devenit inadmisibilă, iar cu privire la
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , se impune păstrarea jurisprudenței Curții în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 19 martie 2012, 6 iunie 2012 și 30 martie 2012, pronunțate în dosarele nr. 11.153/196/2011, nr. 4.650/204/2011 și nr. 39.070/245/2011, Judecătoria Brăila - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor "
art. IX din Legea nr. 202/2010
prin care s-a modificat alin. (2) al
art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
" și "
art. X din Legea nr. 202/2010
prin care s-a modificat alin. (3) al
art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
", Judecătoria Câmpina - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. IX din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. X din Legea nr. 202/2010 .
Excepțiile au fost ridicate de Marian Păduraru, Ilie Ionel Ciuclea și Leonard Trifan în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că prin dispozițiile
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice se creează o discriminare între persoanele care nu pot ataca cu recurs hotărârile judecătorești pronunțate în această materie, în raport de ceilalți contravenienți care au la dispoziție calea de atac a recursului.
Totodată, textul de lege criticat aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătorești prin care se soluționează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, lipsind astfel părțile de posibilitatea de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim. Drepturile constituționale anterior menționate sunt restrânse fără respectarea condițiilor prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.
Autorii excepției consideră că prevederile legale criticate aduc atingere atât dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și celor ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție deoarece persoanele ce săvârșesc contravențiile reglementate de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu beneficiază de garanțiile specifice procedurii penale, respectiv examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării pronunțate în primă instanță de judecătorie de către o jurisdicție superioară. Sunt invocate în acest sens Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975 și 16 decembrie 1992 pronunțate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii și Edwards împotriva Marii Britanii.
Judecătoria Brăila - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul fiind unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și modul de exercitare al acestora.
Judecătoria Câmpina - Secția civilă și Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
este întemeiată, întrucât contravenienții sancționați potrivit acestora nu pot beneficia de două grade de jurisdicție. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , respectiv sintagma cuprinsă în acestea, "dacă prin lege nu se prevede altfel", se apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului, în dosarele nr. 818D/2012 și nr. 1.277D/2012, apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală. Arată, de asemenea, că își menține punctele de vedere reținute de Curtea Constituțională în
deciziile nr. 151 din 23 februarie 2012
și nr. 242 din 15 martie 2012.
În Dosarul nr. 1.302D/2012 constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
a devenit inadmisibilă, în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a
Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012 . Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în încheierile de sesizare a Curții, îl constituie prevederile art. IX și
art. X din Legea nr. 202/2010
și
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
Curtea observă că în Dosarul nr. 1.302D/2012 a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. X din Legea nr. 202/2010 , deși, astfel cum se observă din concluziile autorului excepției, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. IX și
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 . În consecință, Curtea se va pronunța asupra ambelor texte criticate.
Având în vedere
art. 62 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , astfel cum a fost modificat prin
art. IX din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, precum și dispozițiile
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate și completate prin
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 . Acestea au următorul cuprins:
-
Articolul 34
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
: "(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii.";
-
Articolul 118
alin (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
: "(3^1) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă."
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 și art. 14 paragraful 5 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție și din Pactul internaționalcu privire la drepturile civile și politice, prin prisma art. 11 și art. 20 din Legea fundamentală.
1. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reține că, ulterior sesizării sale prin actele menționate, prin
Decizia nr. 500 din 15 mai 2012
a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că acestea sunt neconstituționale.
Or, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul publicării deciziei Curții Constituționale, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
2. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea observă că s-a pronunțat prin aceeași decizie asupra unei motivări identice cu aceea din prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
Curtea a reținut că dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
sunt criticate sub aspectul sintagmei "dacă prin lege nu se prevede altfel", sintagmă introdusă în urma modificării acestui text de lege prin prevederile
art. IX din Legea nr. 202/2010 .
Curtea a mai observat că acestea reglementează norme de procedură și că, în jurisprudența sa, a statuat că art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, și art. 129, în conformitate cu care împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.
În final, Curtea a reținut că dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , respectiv sintagma cuprinsă în acestea, "dacă prin lege nu se prevede altfel", nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, atât timp cât instanțele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanțiile unui proces echitabil și prezumția de nevinovăție a contravenienților.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată prin decizia menționată cu privire la constituționalitatea prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Marian Păduraru în Dosarul nr. 11.153/196/2011 al Judecătoriei Brăila - Secția civilă, de Ilie Ionel Ciuclea în Dosarul nr. 4.650/204/2011 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă, precum și de Leonard Trifan în Dosarul nr. 39.070/245/2011 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de aceiași autori în aceleași dosare ale acelorași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.