Decizia nr. 864/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012

privind unele măsuri de reorganizare și pentru modificarea

Legii nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului nr. 1.176D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că, față de actul normativ examinat, Avocatul Poporului a formulat critici de neconstituționalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, care prevăd condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, și anume numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. Invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010 , reprezentantul Ministerului Public apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2012

nu îndeplinește exigența urgenței, impusă de textul fundamental menționat, astfel că, pentru acest motiv, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 7.192 din 2 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.492 din 3 iulie 2012, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție și al

art. 32 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012

privind unele măsuri de reorganizare și pentru modificarea

Legii nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Avocatul Poporului susține că actul normativ criticat contravine prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție. Din Nota de fundamentare a Guvernului rezultă că adoptarea ordonanței de urgență este necesară pentru organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial", prin trecerea acesteia în subordinea Secretariatului General al Guvernului, astfel că neadoptarea măsurilor de rigoare poate conduce la disfuncționalități majore în activitatea de editare, cu consecințe deosebit de negative asupra întregii societăți. În opinia autorului excepției, "niciunul dintre argumentele invocate nu reprezintă situații extraordinare și ca urmare nu se poate astfel devoala vreo urgență în adoptarea ordonanței de urgență criticate. Toate aceste măsuri puteau fi adoptate în mod democratic pe baza procedurii obișnuite legislative care se desfășoară în cadrul Parlamentului României".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) și ale

art. 33 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Senatului a transmis punctul său de vedere prin care susține că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2012

fiind constituțională. Se arată, în acest sens, că acest act normativ îndeplinește condițiile impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența în materie a Curții Constituționale (a se vedea

deciziile nr. 253 din 17 iunie 1997 , nr. 114 din 20 iulie 1999, nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 421 din 9 mai 2007, nr. 1.008 din 7 iulie 2009, nr. 188 din 2 martie 2010 și nr. 919 din 6 iulie 2011). Scopul reglementării criticate este cel al punerii de acord a activității desfășurate de Regia Autonomă "Monitorul Oficial" cu rolul constituțional al executivului și, în mod special, al Guvernului. Sunt avute în vedere dispozițiile art. 74 din Constituție, potrivit cărora Guvernul are drept de inițiativă legislativă, ale art. 115, care permit Guvernului să emită ordonanțe în baza unei legi de abilitare, precum și ordonanțe de urgență, respectiv ale art. 116, care configurează structura administrației publice centrale de specialitate și potrivit cărora ministerele și, după caz, alte organe de specialitate ale administrației publice centrale se organizează în subordinea Guvernului. Toate aceste prevederi constituționale pun în evidență amploarea deosebită a activității de legiferare, lato sensu, realizată de structurile puterii executive din România.

Astfel cum rezultă și din Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012 , exista o situație extraordinară, cu vădit caracter anormal și excesiv, constând în aceea că Monitorul Oficial al României era organizat și funcționa numai în subordinea Camerei Deputaților - și nu sub autoritatea Parlamentului - ipoteză legislativă care nu este impusă de nicio dispoziție constituțională. Urgența reglementării rezidă în necesitatea punerii de acord a realității cu o situație obiectivă, anume aceea că Guvernul emite cel mai mare număr de acte cu caracter normativ, ceea ce a impus și trecerea Regiei Autonome "Monitorul Oficial" sub autoritatea acestuia. Totodată, se poate observa că modificările și completările aduse

Legii nr. 202/1998

prin ordonanța de urgență criticată au fost generate de necesitatea racordării de urgență a legislației la realitate - aspect care s-a constituit într-o situație extraordinară - a cărei reglementare nu mai putea fi ignorată de Guvern și nici amânată până la adoptarea unei legi pe calea unei proceduri obișnuite. Constituindu-se în existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința actualului Guvern, aceste disfuncționalități nu mai puteau fi perpetuate, motiv pentru care s-a impus adoptarea unei soluții legislative imediate, de natură să evite grave atingeri aduse interesului public.

Președintele Camerei Deputaților, potrivit punctului său de vedere transmis la dosarul cauzei, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2012

a fost adoptată în temeiul delegării legislative constituționale, respectiv art. 115 alin. (4), scopul reglementării fiind cuprins atât în preambulul ordonanței, cât și în expunerea de motive ce însoțește proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012 . Motivele ce definesc situația extraordinară și urgența ce au impus adoptarea acesteia vizează interesul public și determină, prin urmare, adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.

Guvernul, prin punctul său de vedere, susține următoarele:

Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, relevate de autorul sesizării prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituție, apreciază că sunt neîntemeiate, deoarece preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012

cuprinde elemente de text și argumente care sunt de natură să susțină fiecare dintre caracteristicile "situației extraordinare", drept criteriu de constituționalitate extrinsecă prevăzut expres de norma fundamentală invocată, astfel cum au fost conturate în jurisprudența constantă a Curții Constituționale ( deciziile nr. 255 din 11 mai 2005 , nr. 1.008 din 7 iulie 2009, nr. 109 din 9 februarie 2010 și nr. 430 din 3 mai 2012). Cu toate acestea, aprecierea de la caz la caz a întrunirii elementelor caracteristice ale situației extraordinare în cadrul preambulului unei ordonanțe de urgență revine Curții Constituționale.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, care vizează aspecte de neconstituționalitate intrinsecă, invocate de autorul excepției, însă fără a se motiva în ce mod operează încălcarea, Guvernul apreciază că, în această privință, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, prin raportare la

art. 10 din Legea nr. 47/1992 , care impune condiția esențială ca orice excepție de neconstituționalitate să fie motivată.

În final, se subliniază faptul că în niciun stat membru al Uniunii Europene Parlamentul nu are atribuțiile unui minister de resort, adică nu are în subordine regii autonome sau societăți comerciale.

CURTEA,

examinând excepția de neconstituționalitate formulată direct de Avocatul Poporului, punctele de vedere ale președintelui Senatului, președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 32 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012

privind unele măsuri de reorganizare și pentru modificarea

Legii nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012.

Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 115 alin. (4), potrivit cărora: "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."

Examinând excepția de neconstituționalitate și criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Autorul excepției - în speță, Avocatul Poporului - invocă, în susținerea neconstituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012 , dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, fără a formula însă și argumente în favoarea acestei teze, care să releve raportul de contrarietate dintre actul normativ atacat și textul fundamental indicat. Susținerile prezentate se reduc, în realitate, la reluarea dispozițiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Constituție, la redarea, în esență, a motivelor prezentate de Guvern în cuprinsul Notei de fundamentare ce însoțește ordonanța de urgență supusă controlului, urmată, apoi, de afirmația potrivit căreia argumentele invocate nu prezintă situații extraordinare, care să impună reglementarea de urgență, fiind sugerată posibilitatea legiferării în procedura obișnuită care se desfășoară în cadrul Parlamentului.

Curtea mai observă și că în cuprinsul sesizării nu se regăsesc argumente care să susțină încălcarea alin. (6) al art. 115 din Legea fundamentală, invocate în partea introductivă a sesizării; de altfel, în finalul acesteia, autorul sesizării solicită constatarea neconstituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012

numai în raport cu alin. (4) al art. 115 din Constituție, creându-se astfel aparența că fie renunță la al doilea temei invocat, fie a omis, din varii motive, să-l menționeze și pe acesta.

În consecință, Curtea constată că sesizarea formulată, astfel cum a fost redactată, nu cuprinde o motivare minimă, ceea ce înseamnă că acesteia îi lipsește un element determinant pentru a fi calificată ca fiind o veritabilă excepție de neconstituționalitate; această constatare are caracter dirimant, astfel încât Curtea Constituțională nu poate exercita controlul de constituționalitate asupra actului normativ criticat. Pe de altă parte, Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului sesizării în demersul acestuia de a prezenta o argumentație pertinentă, necesară pentru reflectarea pretinsei stări de neconstituționalitate a actului normativ examinat, susceptibilă a susține și a conduce la pronunțarea soluției solicitate, respectiv constatarea neconstituționalității acelui act normativ.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), ale art. 29 și

art. 32 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2012

privind unele măsuri de reorganizare și pentru modificarea

Legii nr. 202/1998

privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.