Decizia nr. 1007/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în București, în Dosarul nr. 3.033/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.329D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocații Valeriu Stoica și Bogdan Dragoș și, pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Anca Raiciu.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.333D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială Ozone Laboratories Pharma - S.A., cu sediul în București, în Dosarul nr. 3.034/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocații Valeriu Stoica și Bogdan Dragoș și, pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consilier juridic Anca Raiciu.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentanții părților și cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.333D/2012 la Dosarul nr. 1.329D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților părților.

Reprezentantul autoarelor excepției de neconstituționalitate, avocat Valeriu Stoica, susține că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

sunt neconstituționale întrucât contravin art. 16, art. 34, art. 44, art. 56 și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României. În acest sens arată că în bugetul asigurărilor sociale de stat este prevăzută o anumită sumă care este folosită pentru compensarea unor medicamente, buget care este,în fiecare an, depășit, creându-se un deficit al acestui buget, iar pentru acoperirea acestui deficit s-a instituit un mecanism de impunere a unei taxe, denumită clawback, fiind singura taxă stabilită în funcție de necesitatea acoperirii deficitului bugetar și singurul criteriu avut în vedere pentru instituirea sa.

De asemenea, susține că nu toți producătorii de medicamente participă la programele naționale de sănătate, creându-se astfel o discriminare, iar taxa de clawback se aplică, pe lângă alte taxe, și asupra taxei pe valoarea adăugată, ceea ce este contrar prevederilor constituționale.

Totodată, arată că sunt încălcate prevederile referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență, întrucât nu a existat o situație extraordinară, obiectivă și cuantificabilă, independentă de voința legiuitorului, nearătându-se care sunt elementele componente, depășindu-se și sfera în care Guvernul poate interveni.

În final, susține că, prin modul în care este concepută și reglementată această taxă, se încalcă dreptul de proprietate, întrucât se ajunge ca taxele să reprezinte aproximativ 47% din cifra de afaceri, ceea ce conduce la eliminarea agentului economic de pe piață, cu evidente efecte negative și asupra pacientului. Ca atare, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că modalitatea de stabilire a contribuției clawback a mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, sens în care este

Decizia Curții Constituționale nr. 548 din 24 mai 2012 .

De asemenea, susține că în prevederile art. 3 și

art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

sunt cuprinse anumite valori, respectiv valori individuale pentru cei care nu participă la programele naționale de sănătate, precum și valori individuale variabile, adaptabile la fiecare plătitor de contribuție sau participant la programele naționale de sănătate.

În continuare, arată că intervenția legislativă pe calea ordonanței de urgență a fost determinată de un interes public general, pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, având în vedere considerații de ordin financiar - criza la nivel național și european și nevoia de a determina anumite surse de finanțare.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, urgența reglementării rezultă din expunerea de motive, nefiind încălcate prevederile constituționale invocate în susținerea acesteia.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 16, art. 34 și art. 44 din Constituție, apreciază că dispozițiile legale sunt constituționale în raport cu acestea.

În ceea ce privește critica referitoare la neconstituționalitatea aplicării "unui impozit la impozit", raportată la dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție, apreciază că aceasta este întemeiată. Astfel, prevederile criticate sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul "p" se aplică asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, fără ca prețul medicamentelor vândute să includă și taxa pe valoarea adăugată. De asemenea, arată că acest aspect a fost rezolvat prin adoptarea

Ordonanței Guvernului nr. 17/2012

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 20 iunie și 4 septembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.033/2/2012 și nr. 3.034/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în București, și de Societatea Comercială Ozone Laboratories Pharma - S.A., cu sediul în București, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor notificări comunicate în temeiul

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, următoarele:

1. Dispozițiile art. 1 și

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

impun în mod nediferențiat tuturor contribuabililor vizați de acest act normativ obligația de a plăti o taxă calculată asupra unei valori - consumul total de medicamente - care include, între altele, și consumul de medicamente din cadrul unor programe naționale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și principiului justei așezări a sarcinilor fiscale.

Din prevederile criticate rezultă că taxa de clawback se datorează pentru consumul total de medicamente, generat atât de consumul de medicamente cuprinse în programele naționale de sănătate, cât și de consumul de medicamente care nu formează obiectul unor astfel de programe.

2. Taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, între altele, asupra unei alte taxe, respectiv taxa pe valoarea adăugată. Astfel, prin intermediul taxei instituite de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

se ajunge la suprataxarea unei valori care are "statut de sumă colectată" cu titlu de taxă pe valoarea adăugată - mai exact la suprataxarea acelei părți a nivelului consumului avut în vedere de art. 1 din aceeași ordonanță de urgență, care este reprezentată de sumele înregistrate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată. Or, această împrejurare este contrară principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori unor beneficii proprii.

3.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

este contrară art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, deoarece, în cazul de față, situația extraordinară și urgența sunt doar proclamate în preambulul ordonanței de urgență, fără a fi motivate și fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv, prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcționarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanțe, neprecizânduse nici de ce o asemenea reglementare este urgentă și nu poate fi amânată.

Totodată, se arată că, prin obiectul de reglementare, ordonanța de urgență criticată afectează "regimul juridic al îndatoririlor constituționale", respectiv al așezării juste a sarcinilor fiscale.

4. Se mai susține că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 34 și art. 44 alin. (1) și (2), sens în care arată că obligația de plată a contribuției stabilită prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , respectiv "așa-numita taxă de clawback", este o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor în sensul art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, stabilind o măsură nelegală și disproporționată. Cadrul legislativ a avut carențe încă de la începutul instituirii acestei taxe, respectiv incoerența autorităților sau comunicarea defectuoasă a informațiilor referitoare la cuantumul acestei taxe de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate către plătitorii taxei de clawback.

Modul în care Casa Națională de Asigurări de Sănătate a interpretat legislația este total imprevizibil, iar notificările atacate prin cererea introductivă conțin elemente eronate, a căror posibilitate de verificare concretă nu se află la dispoziția contribuabililor.

Or, prin reglementarea care impune o sarcină disproporționată, statul provoacă sau impune retragerea medicamentelor din listele de compensare sau retragerea unor producători de pe piață, încălcându-se și dreptul la ocrotirea sănătății.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, arată următoarele:

1. În Dosarul nr. 1.329D/2012:

- în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât intervenția legislativă sub forma adoptării unei ordonanțe de urgență este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public, constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgență fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar;

- în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, aceasta este întemeiată, având în vedere că, așa cum reiese din mecanismul de calcul al contribuției instituite de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , procentul de contribuție datorat este identic pentru toți contribuabilii, deși aceștia se regăsesc în situații diferite, în sensul că nu toți producătorii de medicamente participă la programele naționale de sănătate;

- referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, apreciază că se susține argumentul autoarei excepției de neconstituționalitate, în sensul că taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei altei taxe, și anume celei pe valoarea adăugată.

2. În Dosarul nr. 1.333D/2012:

- excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, având în vedere situațiile de urgență care au determinat adoptarea actului normativ, astfel cum acestea sunt prevăzute în partea introductivă a ordonanței de urgență criticate, precum și faptul că modalitatea de reglementare a mecanismului de impunere și colectare a contribuției și consecințele neexecutării obligațiilor nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor invocate în susținerea excepției;

- cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, se consideră că este neîntemeiată, întrucât intervenția legislativă sub forma adoptării unei ordonanțe de urgență este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgență fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar;

- în ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, se constată că în art. 3 din ordonanța de urgență se menționează faptul că această contribuție trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Prin urmare, se realizează o diferențiere între plătitorii de taxă prin raportare la vânzările fiecărui plătitor.

De altfel, în

art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

este menționată formula prin care se calculează contribuția trimestrială (Ctd) datorată de fiecare plătitor, fiind indicate criterii care diferențiază plătitorii între ei;

- referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, se apreciază că acestea nu sunt încălcate. Formula de calcul a contribuției trimestriale (Ctd) datorată de fiecare plătitor este indicată în art. 3^1, și nu în art. 3 alin. (1); or, calculul contribuției trimestriale (Ctd) datorate de fiecare plătitor are în vedere valoarea vânzărilor individuale de medicamente aferente acestuia, și nu valoarea consumului de medicamente comercializate de un plătitor. Prin urmare, ceea ce prezintă relevanță la calcularea taxei este valoarea la care acesta a vândut aceste medicamente.

Totodată, așa cum rezultă din art. 3^1 alin. (5), prin valoarea vânzărilor,în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată. Calcularea taxei prevăzute de ordonanța de urgență prin raportare la valoarea vânzărilor cu includerea taxei pe valoarea adăugată are în vedere scopul diferit pentru care sunt încasate cele două contribuții.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale" și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul ordonanțelor de urgență. De asemenea, sunt menționate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum și ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că, astfel cum reiese din expunerea de motive,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

a fost adoptată:

- ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depășirea plafonului alocat și pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populației la medicamentele cu și fără contribuție personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate;

- ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației, și de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar și la imposibilitatea îmbunătățirii condițiilor de desfășurare a acestora.

Or, amânarea adoptării acestor măsuri imediate ar avea consecințe negative în ceea ce privește calitatea serviciilor medicale, prin lipsa resurselor financiare necesare asigurării asistenței medicale pentru un număr important de pacienți.

De asemenea, ordonanța a fost adoptată și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenței medicale a populației, prin suplimentarea surselor de finanțare a sistemului public de sănătate. Ca atare, critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută.

II. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și din considerentele încheierilor de sesizare, Curtea constată că, în fapt, criticile autoarelor excepției de neconstituționalitate privesc, în principal, modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 1 și

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 .

1. Din economia dispozițiilor criticate, Curtea observă că sfera subiecților cărora le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

este stabilită prin dispozițiile art. 1, care stipulează că: "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora au obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție trimestrială calculată conform prezentei ordonanțe de urgență."

Aceste prevederi nu definesc in terminis noțiunea de deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, astfel încât au acces la obținerea acestei autorizații toate persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea medicamentelor. Intră, desigur, în această categorie și producătorii de medicamente.

Curtea observă că ordonanța de urgență nu limitează sfera acestor subiecți la persoanele juridice române, deoarece, potrivit art. 4 alin. (1) din aceasta, "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate datele de identificare ale reprezentanților legali care vor duce la îndeplinire obligațiile legale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, precum și lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială".

2. În ceea ce privește sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuției trimestriale, este de subliniat că toți deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor (indiferent că sunt persoane juridice române sau reprezentanți ai persoanelor juridice străine) au obligația de a depune la Casa Națională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile "lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială", potrivit art. 4 alin. (1) și (2).

Din analiza prevederilor art. 1, Curtea reține că sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuției trimestriale este destul de largă, mergând de la:

a) medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și

b) medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în:

- tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis;

- în tratamentul spitalicesc;

c) medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Curtea observă însă că obligativitatea plății contribuției trimestriale este dată de faptul că, astfel cum reiese din ordonanța de urgență criticată, contravaloarea acestor medicamente este suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Ca atare, numai comercianții care pun pe piață respectivele medicamente a căror contravaloare este suportată din sursa mai sus arătată sunt obligați la plata acestei contribuții, potrivit prevederilor

art. 4 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , care îi obligă pe aceștia să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care datorează contribuția.

Într-adevăr, nu toți producătorii de medicamente participă la programele naționale de sănătate, însă din analiza tuturor prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

rezultă că nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deținător al autorizației de punere pe piață a medicamentelor, și nu numai pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

3. Obligația subiecților menționați în precedent, respectiv plata contribuției datorate de aceștia, este una trimestrială (contribuția trimestrială) și se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor), potrivit

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 .

III. În ceea ce privește critica autoarelor prezentei excepții de neconstituționalitate, precum și opinia instanței de judecată exprimată în Dosarul nr. 1.329D/2012, referitoare la faptul că formula de calcul privind taxa de clawback include și taxa pe valoarea adăugată, Curtea reține că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

și în mod special cele referitoare la modul de calcul al contribuției respective au fost modificate și completate astfel:

- prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011, s-a introdus art. 3^1, care prevede, printre altele, la alin. (5) că "Prin valoarea vânzărilor (...) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată";

-

Ordonanța Guvernului nr. 17/2012

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, care la art. 7 din secțiunea a 2-a - Reglementări privind contribuția trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății prevede în mod explicit că formula de calcul nu include și taxa pe valoarea adăugată, revenind la soluția legislativă anterioară modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011.

Având în vedere că susținerile în prezenta excepție de neconstituționalitate vizează numai

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011

și în mod special art. 1 și art. 3, rămâne ca instanța de judecată învestită cu soluționarea cererilor de anulare a unor notificări comunicate în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

să facă aplicarea corectă a prevederilor art. 3 al acesteia.

La momentul soluționării prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarele acesteia nu dovedesc niciun interes în a ataca prevederile

art. 3^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , acestea nefiind aplicabile în cauză.

IV. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

și în mod special ale art. 1 și art. 3 criticate în speță vizează probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, urmând ca excepția de neconstituționalitatesă fie respinsă ca inadmisibilă.

În consecință, rămâne ca instanța de judecată să facă interpretarea și aplicarea legii în cauzele deduse judecății acesteia, ținând cont de dispozițiile legale aplicabile acestora, în limitele învestirii, în conformitate cu prevederile constituționale și convenționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011

privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în București, și de Societatea Comercială Ozone Laboratories Pharma - S.A., cu sediul în București, în dosarele nr. 3.033/2/2012 și nr. 3.034/2/2012 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2012.