Convenția din 16 septembrie 1997

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor sale politice ori administrative, al autorităților locale ori al unităților administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul sau pe capitalul total ori pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, impozitul pe fondul total de salarii plătite de întreprinderi, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenție, sunt, în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și pe alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol; și

(v) impozitul pe dividende

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Portugaliei:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe venitul corporatiei; și

(iii) suprataxa locală la impozitul pe venitul corporatiei

(denumite în continuare impozit portughez).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenții, în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) termenul România înseamnă România, iar atunci când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane și jurisdicția, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional, cu privire la explorarea și la exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acestor ape;

b) termenul Portugalia înseamnă teritoriul Republicii Portugheze, situat pe continentul european, arhipelagurile Azore și Madeira, marea teritorială respectiva și orice alta zona în care, conform legilor Portugaliei și dreptului internațional, Republica Portugheză are jurisdicție sau drepturi suverane cu privire la explorarea și la exploatarea resurselor naturale ale fundului marii și subsolului și ale apelor supraiacente;

c) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Portugalia, după cum cere contextul;

d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alta grupare de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoana juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, o aeronava sau un vehicul rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un stat contractant, cu excepția cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în cazul Portugaliei, ministrul finanțelor sau directorul general al fiscalitatii ori reprezentantul sau autorizat;

i) termenul național înseamnă:

(i) orice persoană fizica având cetățenia României, în cazul României, și orice persoană fizica având naționalitatea Portugaliei, în cazul Portugaliei;

(îi) orice persoană juridică, asociație sau alta entitate având statutul în conformitate cu legile în vigoare într-un stat contractant.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții la o anumită data de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are la acea data, în baza legislației acestui stat, cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică și orice interpretare data conform legislației fiscale aplicabile a acelui stat prevalează față de înțelesul care este atribuit acestui termen de alte legi ale acelui stat.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat ca urmare a domiciliului sau rezidentei, a locului de conducere sau a oricărui alt criteriu de natura similară. Totuși aceasta expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau din capital situat în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state, va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau dacă nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau dacă nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidență a statului în care se afla locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară, în întregime sau în parte, activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier; și

f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Un șantier de construcții sau un proiect de construcție ori de instalare constituie un sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrării de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau al livrării;

c) vânzarea de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziții temporare ocazionale, când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o luna de la închiderea targului sau a expoziției menționate;

d) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri care aparțin întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activități cu caracter pregatitor sau auxiliar;

g) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activități menționate la lit. a)-f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acționează în numele unei întreprinderi, are și exercită în mod obișnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere va fi considerată ca are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activități pe care acea persoana le desfășoară pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepția reasigurarilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigura riscuri situate acolo, prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau prin orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la plati variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata zacamintele minerale, izvoarele și ale resurse naturale; navele, aeronavele și vehiculele rutiere nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenite din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor obținute din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

5. Prevederile anterioare ale acestui articol se aplică, de asemenea, veniturilor obținute din proprietăți mobiliare sau veniturilor obținute din servicii legate de utilizarea sau de dreptul de a utiliza proprietăți imobiliare, care, conform legislației fiscale a statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate, sunt asimilate veniturilor obținute din proprietățile imobiliare.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercita activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci în fiecare stat contractant se atribuie acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 al acestui articol nu împiedica acel stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; totuși metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanta cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul în care exista motive temeinice și suficiente de a se proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi internaționale

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, atunci acesta se considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare a navei sau, dacă nu exista un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt din cauza acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impune în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, în cazul în care condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri când acel celălalt stat considera modificarea justificată. La efectuarea acestei modificări se tine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma bruta a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afectează impunerea societății în ceea ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este o societate care, pentru o perioadă neîntreruptă de 2 ani anteriori plății dividendelor, deține direct cel puțin 25% din capitalul social al societății care plătește dividendele, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dividendelor.

4. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenite din acțiuni, din acțiuni sau din drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca și veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidență societatea distribuitoare de dividende.

5. Prevederile paragrafelor 1-3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfășoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau a cazului în care deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat, și nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenite din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat:

a) dacă debitorul unei astfel de dobânzi este guvernul acelui stat, o subdiviziune politica sau administrativă, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia; sau

b) dacă dobânda este plătită guvernului celuilalt stat contractant, unei subdiviziuni politice sau administrative, unei autorități locale sau unei unități administrativ-teritoriale a acestuia ori unei instituții sau organism (inclusiv o instituție financiară) în legătură cu orice finanțare acordată de ele în baza unui acord între guvernele statelor contractante; sau

c) în legătură cu împrumuturile sau cu creditele făcute de băncile centrale ale statelor contractante și de orice alta instituție financiară controlată de stat și care finanțează activități de afaceri în exterior, care pot fi convenite între autoritățile competente ale statelor contractante.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare și de o clauza de participare la profiturile debitorului, și, în special, veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni sau din titluri de creanta, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, obligațiuni sau titluri de creanta. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1-3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politica sau administrativă, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau de acea baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice fel, inclusiv cele în natura, primite pentru folosirea sau pentru concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, asupra transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, asupra oricărui patent, marca de comerț, desen sau model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricație sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politica sau administrativă, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele și acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitorul și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare care tine de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câștigurile provenite din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere exploatate în trafic internațional sau a proprietăților mobiliare, necesare pentru exploatarea unor asemenea nave, aeronave sau vehicule rutiere, sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câștigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acțiunilor sau a altor participari similare într-o societate ale carei active sunt formate, în totalitate sau în principal, din proprietăți imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

5. Câștigurile provenite din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepția următoarelor situații, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

a) dacă rezidentul dispune în mod obișnuit de o baza fixa în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activităților sale; sau

b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care insumeaza sau depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, care începe sau se termina în anul calendaristic vizat.

În situațiile la care se face referire la lit. a) sau b), venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din el care este atribuibila bazei fixe sau care este obținută din activități desfășurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în acel celălalt stat.

2. Expresia servicii profesionale cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16 și 18-21, salariile și alte remunerații similare, obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este astfel exercitată, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, care începe sau se termina în anul calendaristic vizat;

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile obținute pentru o activitate salariata exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul rutier exploatat în trafic internațional pot fi impuse în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau al oricărui organ similar al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreți muzicali sau ca sportivi, din activitățile lui personale, desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol, veniturile menționate în acesta vor fi scutite de impozit în statul contractant în care este exercitată activitatea artistului de spectacol sau a sportivului, cu condiția ca aceasta activitate să fie finanțată în cea mai mare parte din fonduri publice ale acestui stat sau ale celuilalt stat ori ca activitatea să fie exercitată în cadrul unui acord cultural sau al unei înțelegeri între statele contractante.

Articolul 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuitatile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinata, platibila în mod periodic la scadente fixe în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plățile pentru deplina și corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent banesc.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Salariile și alte remunerații similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori administrativă, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau subdiviziuni, autorități sau unități, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuși aceste salarii și alte remunerații similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat și:

(i) este național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politica ori administrativă, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorități locale sau unități sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezident și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 15-18 se aplică salariilor și altor remunerații similare și pensii, plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant, de o subdiviziune politica sau administrativă, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 20

Profesori și cercetători

1. Remunerația primită pentru predare sau cercetare științifică de către o persoană fizica care este sau a fost imediat anterior vizitarii unui stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezenta în primul stat pentru o perioadă care nu depășește 2 ani, în scopul cercetării științifice sau pentru predare la o universitate, colegiu, instituție de învățământ superior, instituit de cercetare sau la un alt institut similar acreditat de guvernul celuilalt stat contractant, va fi scutită de impozit în primul stat, cu condiția ca toate aceste entități să aibă caracter nonprofit.

2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 21

Studenți și practicanti

1. Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau pregătire un student sau un practicant care, imediat anterior vizitarii unui stat contractant, este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educării sau al pregătirii sale vor fi scutite de impozit în acel stat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse situate în afară acelui stat.

2. Remunerația plătită unui student sau practicant rezident al unui stat contractant pentru scopurile la care se face referire în paragraful 1 și obținută ca urmare a unei activități salariate desfășurate în acel celălalt stat nu va fi impusa în acel celălalt stat, dacă nu depășește 3.000 de dolari pe an în timpul unei perioade care nu depășește 2 ani de la data primei lui sosiri, cu condiția ca aceasta activitate salariata să fie direct legată de studiile sale.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenții, sunt impozabile numai în acest stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietățile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, și dacă dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenții și care provin din celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 23

Capitalul

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, deținute de un rezident al unui stat contractant și care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare care fac parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăți mobiliare care aparțin unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave, aeronave și vehicule rutiere, exploatate în trafic internațional, și din proprietățile mobiliare care țin de exploatarea unor asemenea nave, aeronave și vehicule rutiere este impozabil numai în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

Articolul 24

Eliminarea dublei impuneri

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menționat va recunoaște:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în acel celălalt stat;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe capital plătit în acel celălalt stat.

Aceasta deducere, în ambele cazuri, nu va depăși totuși acea parte din impozitul pe venit sau pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibila, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Când, în conformitate cu orice prevedere a acestei convenții, venitul obținut sau capitalul deținut de un rezident al Portugaliei este scutit de impozit în acest stat, Portugalia poate, cu toate acestea, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau pe capitalul rămas al acestui rezident, sa ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație, în special în legătură cu rezidență. Independent de prevederile art. 1, aceasta prevedere se va aplica, de asemenea, și persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat, care desfășoară aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire și reducere, în ceea ce privește impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevențele și alte plati, efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant, se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parțial, deținut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menționat nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se vor aplica impozitelor de orice fel și de orice natură.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca, din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la data primei notificări a acțiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația i se pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu convenția. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația interna a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din ele sau din reprezentanții lor, pentru a ajunge la o înțelegere, în sensul paragrafelor precedente.

Articolul 27

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legislației interne a statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, cu aplicarea sau cu urmărirea impozitelor ori cu soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau un secret profesional ori un procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Statele contractante își vor comunică reciproc faptul ca au fost îndeplinite cerințele constituționale pentru intrarea în vigoare a acestei convenții.

2. Convenția va intra în vigoare la data ultimei notificări la care se face referire în paragraful 1 și prevederile ei se vor aplica:

a) în cazul României:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute la sursa, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezenta convenție intră în vigoare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obținut sau pe capitalul deținut la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezenta convenție intră în vigoare;

b) în cazul Portugaliei:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute la sursa, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor celui în care convenția intră în vigoare;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obținut sau pe capitalul deținut în anul fiscal care începe la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului imediat următor celui în care convenția intră în vigoare.

Articolul 30

Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare până când va fi denunțată de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunta convenția, pe canale diplomatice, dând o nota de denunțare cu cel puțin 6 luni înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic care urmează după o perioadă de 5 ani de la data la care convenția intră în vigoare. În aceasta situație prezenta convenție va inceta să aibă efect:

a) în cazul României:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute la sursa, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care expira perioada specificată în nota de denunțare menționată;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obținut sau pe capitalul deținut la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care expira perioada specificată în nota de denunțare menționată;

b) în cazul Portugaliei:

(i) în ceea ce privește impozitele reținute la sursa, faptul care le generează să apară la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care expira perioada specificată în nota de denunțare menționată;

(îi) în ceea ce privește celelalte impozite, cum ar fi impozitul pe venitul obținut sau pe capitalul deținut în anul fiscal care începe la sau după prima zi a lunii ianuarie imediat următoare datei la care expira perioada specificată în nota de denunțare menționată.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, au semnat prezenta convenție.

Semnată la București la 16 septembrie 1997, în doua exemplare originale, în limbile română, portugheză și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.

Pentru România,

Lazar Comanescu,

secretar de stat la

Ministerul Afacerilor Externe

Pentru Republica Portugheză,

Jose Alberto Rebelo dos Reis Lamego,

secretar de stat la

Ministerul Afacerilor Externe

PROTOCOL 16/09/1997