Decizia nr. 180/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Bucker în Dosarul nr. 2.420/103/2012 al Tribunalului Neamț - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.485D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.420/103/2012, Tribunalul Neamț - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Marian Bucker cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 321 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice, înfăptuirea justiției în numele legii și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât, în practica judecătorească, având în vedere "latitudinea" lăsată instanțelor de judecată de a dispune unele schimbări ale ordinii cercetării judecătorești, instanțele dispun aceste schimbări în mod arbitrar, subiectiv, prejudiciind apărarea unor părți din proces. Mai arată că schimbarea ordinii cercetării judecătorești este greșit înțeleasă de unii magistrați, care, în pofida cererilor apărării ori împotriva logicii unei continuității pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, fie că refuză o anumită schimbare a ordinii, fie că o schimbă de așa natură încât apărarea inculpatului să nu se desfășoare în bune condiții, ceea ce afectează interesul acestuia.

Tribunalul Neamț - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 321 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că actele de cercetare judecătorească sunt cele prevăzute de art. 322-331 și art. 339 din Codul de procedură penală, respectiv prezentarea actului de sesizare a instanței, ascultarea inculpaților, ascultarea părții vătămate sau a părții civile, a părții responsabile civilmente, a martorilor, a experților, prezentarea mijloacelor materiale de probă, alte acte de cercetare judecătorească, admiterea de probe noi și administrarea lor. Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută de lege și menționată mai sus, însă aceasta nu are caracter rigid și nici nu este statuată în mod imperativ. Atunci când împrejurările concrete ale cauzei o cer, se poate schimba această ordine, legea prevăzând o singură limită, potrivit căreia, atunci când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii poate fi dispusă numai după ascultarea prealabilă a acestuia (art. 321 alin. 3 din Codul de procedură penală). Având în vedere dispozițiile de lege menționate, instanța reține că nicio schimbare ce poate fi dispusă în cursul efectuării cercetării judecătorești nu este de natură a cauza vătămarea intereselor procesuale ale părților, iar în situația de excepție în care o atare vătămare s-ar produce, aceasta nu poate avea decât caracter relativ, putând fi invocată numai de către partea interesată și într-un anumit termen. Astfel, art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală impune anumite condiții, între care și aceea ca nulitatea să fi fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului. În măsura în care nu se respectă acest moment-limită de invocare a nulității relative, aceasta se acoperă și nu mai poate fi invocată la un moment ulterior. Pe de altă parte, fiind vorba despre o nulitate relativă, ceea ce presupune existența unei vătămări procesuale produse unei părți, nulitatea nu poate fi luată în considerare din oficiu de către instanță, decât dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, întrucât privește o vătămare asupra căreia doar partea poate să aprecieze dacă o invocă.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că actele de cercetare judecătorească sunt cele prevăzute de art. 322-331 și art. 339 din Codul de procedură penală, ordinea cercetării judecătorești fiind stabilită prin art. 321 din același act normativ. Cu toate acestea, instanța poate dispune unele schimbări ale acestei ordini atunci când este necesar pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești. Dacă inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia. Posibilitatea acordată instanței de a schimba ordinea cercetării judecătorești reprezintă o situație de excepție justificată de realizarea unei bune cercetări judecătorești, aceasta realizându-se cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale. De altfel, schimbarea ordinii cercetării judecătorești are în vedere, finalmente, asigurarea aflării adevărului, prin crearea cadrului legal exercitării rolului activ al instanței de judecată, principii fundamentale ale dreptului procesual român. Desigur, dacă partea apreciază că a fost vătămată prin schimbarea ordinii cercetării, acest lucru se poate constitui numai într-o excepție relativă, care poate fi invocată de către partea interesată în termenul legal, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Astfel, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție, deoarece, după cum s-a pronunțat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, egalitatea în fața legii înseamnă aplicarea aceluiași regim juridic pentru persoanele aflate în situații similare, și nu aplicarea unui regim juridic uniform pentru persoane aflate în situații diferite. Or, textul de lege criticat nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, ci se aplică în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 124 din Constituție, consideră că dispozițiile art. 321 din Codul de procedură penală nu afectează imparțialitatea actului de justiție, imparțialitate care presupune neutralitatea autorităților special create pentru realizarea actului de justiție și care este asigurată prin ansamblul reglementării normelor de procedură penală, precum și prin normele privind statutul judecătorilor și procurorilor. Unicitatea actului de justiție presupune unitatea de reglementare, precum și realizarea lui de către același sistem de autorități judecătorești, în vreme ce egalitatea justiției, la care face referire art. 124 din Constituție, este o consecință a principiului egalității persoanelor în fața autorităților publice și presupune aplicarea aceluiași tratament juridic persoanelor aflate în aceeași situație juridică. Dispozițiile de lege criticate nu conțin prevederi de natură a contraveni acestor principii, ele aplicându-se în mod nediferențiat tuturor persoanelor care au o anumită poziție procesuală în cadrul procesului penal, cu respectarea acelorași garanții de imparțialitate a justiției.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 321 din Codul de procedură penală sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că schimbările ce pot fi dispuse în cursul efectuării cercetării judecătorești nu sunt de natură a cauza vătămări intereselor procesuale ale părților, iar, în situația de excepție în care o atare vătămare s-ar produce, partea interesată are posibilitatea de a o invoca în condițiile prevăzute de art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 321 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Instanța începe efectuarea cercetării judecătorești, când cauza se află în stare de judecată.

Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispozițiile cuprinse în prezenta secțiune. Instanța poate dispune unele schimbări ale ordinii, când aceasta este necesar pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești. Când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice și ale art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției în numele legii și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 321 din Codul de procedură penală, ci este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către instanța de judecată. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Bucker în Dosarul nr. 2.420/103/2012 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Neamț - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 martie 2013.