Decizia nr. 151/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011

privind înființarea Autorității Metropolitane de Transport București, excepție ridicată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România cu sediul în București în Dosarul nr. 9.288/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.154D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Precizează, în acest sens, că ordonanța criticată a fost emisă în temeiul unei legi de abilitare adoptate de Parlament și că dă expresie obligației constituționale a statului de a asigura valorificarea tuturor mijloacelor de producție. Apreciază că organizarea serviciului public de transport pe structura metropolitană nu înfrânge prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. În opinia sa, celelalte aspecte invocate în motivarea excepției vizează chestiuni de oportunitate care excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.288/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011

privind înființarea Autorității Metropolitane de Transport București, excepție ridicată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România cu sediul în București într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că garanția oferită de Constituție prin art. 45 referitor la libertatea economică a fost eludată prin introducerea unor norme noi anterior expirării Programului Național de Transport Interjudețean 2008-2013 și prin schimbarea cadrului legislativ ale cărui dispoziții autorul excepției le-a respectat și lea urmat întocmai.

Arată că nu există nicio justificare pertinentă pentru a defini zona metropolitană ca fiind "aria geografică" ce cuprinde municipiul București și județul Ilfov, consecința fiind calificarea traseelor ca locale, în condițiile în care toate celelalte județe și municipiul București, precum și toate traseele dintre județe diferite sunt definite transport județean sau transport interjudețean. În acest fel, se instituie un tratament discriminatoriu atât față de ceilalți operatori privați de transport din țară, cât și față de Regia Autonomă de Transport București, care nu ar mai putea opera pe aceste trasee în lipsa

Legii nr. 8/2012

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011

privind înființarea Autorității Metropolitane de Transport București.

Mai arată că

Legea nr. 8/2012

încalcă dispozițiile

Legii administrației publice locale nr. 215/2001

care prevede, la art. 1 alin. (2) lit. j), că zona metropolitană reprezintă o asociație de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I și unitățile administrativ-teritoriale aflate în zona imediată, definiție care exclude calificarea zonei metropolitane ca arie geografică.

Precizează că, în opinia sa, se aduce o gravă atingere autonomiei autorităților publice locale, Consiliului Județean Ilfov, Consiliului General al Municipiului București, acestea fiind compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, întrucât aceste organe urmează să aibă câte un reprezentant în cadrul conducerii Autorității Metropolitane de Transport București și să fie sub conducerea unui director numit prin ordin al ministrului transporturilor. Susține că, din acest motiv, votul exprimat de cetățenii din municipiul București și județul Ilfov cu ocazia alegerilor nu mai are nicio relevanță, ei urmând a se supune, în ce privește transportul public de călători, nu autorităților publice alese, ci Guvernului, prin Ministerul Transporturilor.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că libertatea economică garantată de art. 45 din Constituție este limitată la exercitarea în condițiile legii, înțeleasă în sens larg, atât ca act al Parlamentului, cât și ca act juridic al Guvernului, care este abilitat să emită ordonanțe potrivit art. 108 alin. (3) din Constituție. Observă că criticile formulate de autorul excepției sunt generate de nemulțumirea cauzată de probabilitatea scăderii veniturilor societăților de transport care operează pe raza municipiului București și a județului Ilfov prin faptul că ar avea un alt competitor și nicidecum nu se are în vedere restrângerea unor drepturi și libertăți, astfel că nu se poate vorbi despre incidența art. 53 din Constituție. Consideră că nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, deoarece prin ordonanța atacată nu se organizează nici teritoriul și nici nu se aduc modificări regimului general privind autonomia locală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condițiile legii. Precizează că art. 53 din Constituție nu este incident în cauză, întrucât nu se pune problema restrângerii exercițiului unor drepturi fundamentale, ci se invocă mai degrabă nemulțumiri legate de posibilitatea scăderii veniturilor societăților de transport. De asemenea, consideră că nu se poate reține nici incidența în speță a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, întrucât prin ordonanța atacată nu se organizează nici administrația publică locală, nici teritoriul și nici nu se aduc modificări regimului general privind autonomia locală.

Avocatul Poporului apreciază că nu se poate reține susținerea referitoare la pretinsa nesocotire a dispozițiilor art. 45 și 53 din Legea fundamentală, întrucât autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de constituționalitate prin care să argumenteze îngrădirea accesului liber la o activitate economică, a liberei inițiative și a exercitării acestora. Examinarea și aprecierea aspectelor de fapt învederate de acesta revin instanței învestite cu soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Tot astfel, nu se poate reține nici încălcarea art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, întrucât prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011

nu sunt reglementate în niciun fel domeniile vizate de textul constituțional. Mai mult decât atât, ordonanța a fost aprobată prin lege, conținutul său normativ devenind lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța Guvernului nr. 21/2011

privind înființarea Autorității Metropolitane de Transport București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 1 septembrie 2011, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 8/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012.

Deși în motivarea scrisă a cererii autorul excepției a menționat ca obiect al acesteia prevederile

Legii nr. 8/2012

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011 , în încheierea de sesizare, instanța a reținut, în mod corect, ca obiect al excepției, ordonanța menționată. Curtea Constituțională reține, în confirmarea acestei soluții, că, în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, a statuat că ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern.

În opinia autorului excepției, sunt nesocotite prevederile din Constituție cuprinse la art. 45 care garantează libertatea economică, art. 53 care stabilește condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și la art. 73 alin. (3) lit. o) care prevede că prin lege organică se reglementează organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare. Astfel, referitor la critica privind pretinsa încălcare a libertății economice garantate prin art. 45 din Legea fundamentală, reține că reglementarea nu este de natură să aducă niciun fel de limitări posibilității agenților economici de a-și desfășura activitatea într-un cadru legislativ organizat de stat. Modificările survenite în ce privește actele normative care disciplinează diversele domenii ale vieții economice sunt consecința firească a evoluției sociale. În cazul de față, înființarea Autorității Metropolitane de Transport București are ca finalitate eficientizarea activității de transport public, aceasta fiind, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2011 , instituția publică desemnată să asigure politica privind planificarea strategică, monitorizarea și avizarea activităților privind autorizarea, organizarea și controlul funcționării serviciilor de transport public de călători în zona metropolitană București, pentru transportul cu metroul, autobuze, microbuze, tramvaie, troleibuze, trenuri regionale și transport naval.

Curtea constată că modalitatea de constituire a consiliului de conducere a Autorității Metropolitane de Transport București nu pune în discuție autonomia autorităților publice locale. Faptul că un reprezentant al Consiliului Județean Ilfov și unul al Consiliului General al Municipiului București fac parte, potrivit

art. 10 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2011 , din acest consiliu de conducere, nu aduce atingere principiului autonomiei locale, înscris în art. 120 alin. (1) din Legea fundamentală, ci conferă autorităților locale menționate putere decizională, prin reprezentanții lor, în vederea susținerii intereselor comunității locale.

Curtea nu poate reține nici critica prin raportare la prevederile art. 73 lit. o) din Constituție, care stabilește regula potrivit căreia organizarea administrației publice locale, organizarea teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală reprezintă domenii ce trebuie reglementate prin intermediul unei legi organice.

Ordonanța Guvernului nr. 21/2011

nu cuprinde prevederi care să se încadreze în categoriile enumerate. Singurul text care ar putea crea aparența unei reglementări într-unul dintre cele trei domenii, mai exact cel al organizării teritoriului, ar putea fi considerat art. 2, care precizează că, în înțelesul ordonanței, zona metropolitană București reprezintă denumirea generică a ariei geografice ce cuprinde municipiul București și județul Ilfov. Această prevedere legală nu poate fi, însă, considerată normă legală cu impact asupra organizării teritoriului statului român, ci are ca scop precizarea noțiunii centrale a ordonanței. Compararea semnificației acesteia cu cea cuprinsă în

art. 1 alin. (2) lit. j) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

nu constituie o veritabilă critică de constituționalitate, având în vedere faptul că, în principiu, Curtea Constituțională exercită controlul de constituționalitate prin raportarea textelor de lege criticate la prevederile sau principiile constituționale, iar nu prin compararea între ele a unor acte normative de nivel inferior Constituției.

De altfel, Curtea observă că ordonanța criticată a fost edictată în baza

Legii nr. 131/2011

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, care, la art. 1 pct. III.7 prevede expres înființarea Autorității Metropolitane de Transport București.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 21/2011

privind înființarea Autorității Metropolitane de Transport București cu sediul în București, excepție ridicată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România în Dosarul nr. 9.288/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.